am gresit? sunt absurda eu? :(
-
0 0Ca orice vorba spusa la nervi, intr-un moment de depresie, bineinteles ca o regret acum.
I-am spus ca destul am asteptat dupa el 3 ani de zile, ca relatia dinaintea lui a durat 5 ani fara folos si ca daca stau sa pierd cate 5 ani cu fiecare ajung la 90 de ani sa sper ca "poate" o sa ma marit si eu vreodata....
Asadar i-am spus ca ii mai dau un ragaz pana la sfarsitul anului si daca nu face nici pana atunci ceva pentru relatia asta, ne despartim.
A acceptat dandu-mi de inteles ca "bineinteles" ca sunt femeia pe care o vrea si ca ne vom casatori .... "vreodata", banuiesc, iar eu chiar nu am tot timpul din lume sa-l astept pe el sa isi ia inima in dinti. Are 35 de ani.
Apoi am citit povestea lui silvio, cu fata care tot tragea de el sa o ia de nevasta, si normal, privind din afara, nu am avut decat dezgust pentru situatiile de genul asta: NU asa ar trebui sa se intample lucrurile ....
Pe de alta parte, am citit povesti ale evelor care au renuntat la iubire pentru casnicie si nu erau fericite, sau care s-au casatorit si apoi au avut o viata de chin.
Am o mare varza in cap si in suflet si simt nevoia sa stau de vorba cu cineva mai destept/lucid ca mine
-
Eu am 27 de ani si candva speram ca la varsta asta sa fiu "la casa mea", cu un copilas, doi ..... si ma uit cu groaza cum trece timpul!
Mucinel, asa si el, este multumit ca locuim impreuna (bine, la mama, el nu a facut nimic pentru un spatiu al nostru) si nu vede rostul casatoriei. "Nu acum"
Ce aveti, oameni buni impotriva casatoriei? E o declaratie de iubire suprema facuta in fata lui Dumnezeu, e confirmarea pentru femeia aia ca ea este cea langa care chiar iti doresti sa imbatranesti.
Daca imi spui ca sunt femeia ta pentru toata viata si nu mi-o dovedesti, eu cum sa te cred? Evident cred ca esti intr-o cautare tacita de ceva mai bun. Si atunci eu efectiv imi pier timpul intr-o iluzie.
Nu? -
anisia80,nu iti fa griji k nu esti singura care trece prin asa ceva.si eu "l-am asteptat" pe al meu sot sa se insoare cu mine 9 ani aproape.asa ca...e drept la noi era mami soacra care ii tot canta in ureche ca e prea tanar,ca sa mai asteptam,dara asa pe fata,in fataa mea pana cand intr-o zi i-am retezat-o sec,"ordonandu-i" as putea spune sa nu se mai amestece in vietile noastre.au asteptat si altii mult asa ca....sper ca foarte curand sa se finalizeze asteptarea ta.
-
anisia, daca va fi sa fie va fi.
dar poate el e prea sigur de tine si prea comod ca sa schimbe ceva? ii place suficient de mult starea actuala ca sa nu considere necesar s-o schimbe?
eu zic sa te invalui intr-o aura de mister, sa-l faci sa fie nesigur de tine.
sa-l faci sa intre la banuieli ca, poate, cineva itzi face curte si tzi-a dat de inteles ca ar avea intentzii seriase.
nu sa-i spui toate astea, doar sa-l faci sa-i fie teama ca ar putea fi asa.
in felul acesta ultimatumul tau ar capata alt sens pt. el, poate s-ar gandi: oare a cerut-o altul? oare daca ma incapatzanez in indolentza mea o voi pierde?
ce zici? merita sa incerci? -
salomeea are perfecta dreptate.asa am fct si eu.am insistat pana la un moment dat cu intrebarile,apoi am intrat in silentio stampa si dupa 2 lumi in care ii tot tutuiam"ce bine e sa fi necasatorit","ca nu avem complicatii ca x-ulescu" "ca asa e modern" "ca e mai bine sa mai sta" a lua-o omul din loc si in 4 luni totul a mres ca pe roate si ne-am casatorit.sa fi vazut ce impacientat era ca cica eu incepusem sa dau semne a ma razgandi.era chiar nerabdator sa fcm nunta in timp ce eu imi radeam in sine gandindu-maca eu asteptam de atatia ani clipa asta...
-
Anisia, daca nu ti-as fi citit povestea cu ceva timp in urma as fi zis sa lasi baiatul in pace. Cum am citit-o, cred ca faci foarte bine ce faci, deoarece el se va complace in starea asta calduta pentru totdeauna, sau in fine pana cand intra in saptamana oarba, din pacate cu altcineva, nu cu tine.