Sunt penibila!
-
0 0Redeschid topicul pt k am nevoie de sfaturi urgent.Vreau sa imi dea cineva un sfat.Vreau sa aud o vorba buna.
Am vrut sa ma abtin dar trebuie sa va povestesc pt k simt k o iau razna.
Sunt la pamant,in viata asta a mea de kkt nu mi-a fost niciodata mai rau decat acum.
Ne-am despartit dupa 4 ani.Culmea e k eu m-am opus si ma tot opun.L-am implorat k o nebuna sa imi mai dea o sansa.
De ce ne-am certat?Totul a pornit de la o prostie, intr-o seara.M-am enervat de la o chestie marunta,s-a enervat si el si mi-a vb f urat iar eu i-am spus k prefer sa mor decat sa ma casatoresc cu el.Asta dupa ce mi-a dat acum o luna un inel de logodna.I-am repetat-o de 4 ori si mi-a spus de fiecare data:"Tine minte ce ai spus".
Sunt f multe de spus...Mie mi-e frica de casatorie pt k am in spate exemplul negativ al casatoriei parintilor mei.Stiu ce inseamna sa cresti intr-o familie in care parintii nu se inteleg.
Iar relatia cu el nu a fost numai lapte si miere.Are parti f bune dar are si parti rele.Si pur si simplu mi-e frica de engagement...
Insa niciodata nu m-as fi despartit de el din proprie initiativa.El a a fost si inca este cea mai importanta persoana din viata mea.In astia 4 ani, mi-am indepartat toate prietenele.Am fost numai noi doi, asa cum a vrut el.SI n-am avut nimic de comentat.Familia mea nu sta in acelasi oras deci practic sunt singura...
Dupa fiecare cearta avrut sa ne despartim pt k , evident, m-a considerat mereu unica vinovata.Am plans,m-am umilit, m-am rugat de el si ne-am impacat.
Acum, scenariul e acelasi.Doar k il simt mai hotarat k oricand.Acum ii sunt indiferenta.Inainte,la fiecare cearta, schimba poza cu mine de pe tel, schimba si desktopul cu mine din calculator, se ducea sa doarma in cealalta camera sau ma duceam eu, imi spunea sa ma mut,etc.
Acum...nimic.Mi-a spus k nu ii mai pasa.Nu-i pasa dk plec sau stau, nu-i pasa k dorm in acelasi pat cu el.M-a lasat sa adorm plangand cu capul pe umarul lui azi-noapte.De obicei m-ar fi respins.Dar acum chiar e indiferent.
Noi doi ne-am luat un caine impreuna.Ieri l-am intrebat ce o sa facem cu cainele dk ne despartim.A spus k ramane la el, normal.Mi s- ataiat pamantul de sub picioare.Stiu k il iubeste f mult, are f multa grija de el si are si mai mult tp liber decat mine...dar cainele asta e copilul meu...
Nu stiu ce o sa fac....O sa trebuiasca sa ma mut singura...
Sunt aeriana...Parca visez.Sunt o fiinta f slaba, el era sprijinul meu...Ce o sa fac acum? -
clar...dsivort si " copilul " e la impartit. draga mea dar de ce sa te milogesti atat de el? poate exista altul mult mai bun decat el. ce te-ai lipit tu sa ade el ca nici prieteni nu mai ai. ma spus si repet: BARBATUL NU E CENTRUL UNIVERSULUI CI DOAR FACE PARTE DIN EL. tu nu te-ai saturat de show-ul asta? parca ati fi cainele is pisica. acum cat despre catel...daca el il vrea asa de mult ce sa-i faci... sau facti o conventie... il aveti cu orele precum pe un copil . e groaznik
-
Buna, Ana-Maria!
Am decis sa iti scriu la acest subiect, pt ca am urmarit mereu felul in care decurge relatia ta, mi-esti draga, am apreciat felul in care lupti pt a reusi in viata, profesional si sa iti faci viata de cuplu mai placuta, mai plina de iubire, intelegere si pasiune si tocmai de aceea am incercat sa iti dau mereu sfaturi pe care le-am considerat oportune si utile ca sa treci peste anumite momente de criza sau mai putin placute pt tine.. si din pacate, vad ca toate solutiile si incercarile tale au dat gres.. si inclin sa cred ca asta e finalul relatiei..
Daca esti realista, iti doresti binele si poti sa vezi lucrurile sincer si asa cum sint, fara patima si cu cit mai putina subiectivitate, incercind sa vezi ce ar fi aceasta relatie peste 10 sau 20 de ani.. o sa intelegi ca esecul relatiei era un destin aproape imposibil de evitat, in conditiile in care tu iti pastrezi radicalitatea deciziilor, vorbelor, impulsivitatea si dorinta mereu mai puternica de a rezolva orice mica problema dintre voi cit mai repde, iar el are un alt fel de reactie, de comportament, de gindire si de abordare, un alt tip de viziune a iubirii dintre voi si nici trecutul vostru nu are din pacate partea pozitiva foarte puternica pt a trece mai usor peste anumite crize majore posibile, la anumite cupluri in care diferentele de energie, de emotivitate, de reactivitate sau pasivitate sint foarte evidente si extrem de greu de echilibrat si pastra un echilibru..
Asa cum ai spus de multe ori problemele dintre voi s-au agravat pe multiple planuri, iar impulsivitatea si reactiile tale foarte acide si certurile care pt tine si pt multe alte femei de pe eva vad ca inseamna OXIGEN PT RELATIE (ceea ce pt mine e o mare timpenie si o absurditate cind 2 oameni se iubesc cu adevarat) .. au avut ca baza si nemultumirile si dezamagirile tale pe plan sexual si astea au dus la frustrari majore in toate celelalte aspecte ale relatiei, combinate si cu un comportament mai delasator, neglijent, demotivant, lipsit de ambitie si chef de viata al iubitului tau, iar din pacate cei 6 ani dintre voi nu au creat un echilibru si nu au adus partile mai picante si nebunia tineretii si maturitatea si calmul si organizarea necesara intr-un cuplu ci pur si simplu au dus incetul cu incetul la acumularea de tensiuni, care rrefulau din cind in cind in certuri, iar acum, la o mare explozie.. care nu cred ca mai poate sa repare ceva intre voi, ci ti-a deschis ochii mai bine, sper, asupra erorilor facute si asupra problemelor neglijate de amindoi.. si la care rezolvarea pe moment nu a schimbat nimic pe termne lung..
Adu-ti aminte de refuzul tau de a merge la parintii lui, din diverse motive, din teama ta de casatorie, de dezamagirile profunde si repetetate ale tale privind viata sexuala a voastra (iar mahabharata, Evita si alte eve sint exemple clasice unde aceasta neimplinire a dus pe termen lung la frustrari teribile si ruperea relatiei), la nenumaratele crize si certuri dintre voi, cu despartiri si reimpacari, dar esenta relatiei si a comportamentului fiecaruia nu s-a schimbat mai deloc in acest timp, iar finalul asta dramatic eu cred ca ti l-am spus ca va fi inca de acum mai bine de jumatate de an.. si uite ca am avut din nou dreptate.. -
Te citez pe tine, din mesajele mai vechi, ca sa vezi mai bine realitatea ta si sa o inteleaga si altii..asa cum a fost..
postat de: babygirl83 la data: 2006-11-22 21:31
Haideti k nu mai pot...simt nevoia sa ma descarc k ma cert cu el de 3 ore,ca de fiecare data in ultimii 3 ani,si tot nu intelege...Si nu stiu sa fac altceva decat sa plang...
Desi mi-e rusine sa povestesc lucruri atat de intime si stiu k e ink o dovada de imaturitate din partea mea,nu ma pot abtine sa nu va intreb: SUNT EU ANORMALA dk imi doresc un barbat care sa ma stranga tare in brate noaptea cand dormim,care sa ma sarute,nu sa ma pupe nu doar din An in Paste,care sa isi doreasca cu adevarat sa faca dragoste cu mine si sa nu o faca doar asa..k pe o obligatie conjugala...un barbat care sa vrea sa isi petreaca week-end-ul si altfel decat mergand la cumparaturi,facand mancare si curat si stand la televizor,un barbat care sa nu ma creada nebuna cand ii spun k imi doresc sa ne trezim intr-un week-end si sa plecam de nebuni cu masina prin tara,un barbat care sa nu-mi spuna sa beau apa rece sa-mi revin cand il anunt k vreau sa ma duc la o petrecere cu colegii de la birou...un barbat pentru care maximul de afectiune nu este sa ma tina seara in brate la eternul televizor(pe care o sa-l sparg intr-o zi),un barbat care sa nu-mi spuna k el n-are ce vb atunci cand ii spun k simt nevoia unei discutii pt k avem probleme...un barbat care sa nu fie atat de rece si atat de inchis in el...un barbat caruia sa nu i se para k iubirea il face vulnerabil...un barbat care sa vibreze langa mine si langa care sa vibrez?
Spuneti-mi voi...cer prea mult?Am vazut eu prea multe filme de dragoste?De fapt asta e viata adevarata si eu ink ma hranesc cu iluzia unor idile telenovelistice? "
postat de: babygirl83 la data: 2006-11-22 21:13
Viata sexuala...nu cred k a fost vreodata satisfacatoare...Pur si simplu nu ma mai atrage fizic ...si cred k nici eu pe el...nu (mai)suntem indragostiti...No passion,no sex,no nothing!
Asa incit, sfatul meu sincer e sa iti vezi de viata ta .. SINGURA.. sa cauti sa iti calmezi suferinta si sa iti acorzi timp pt a te regasi si a descoperi alte bucurii in viata ta, in afara unui barbat..pina vei gasi o persoana compatibila cu tine, din toate punctele de vedere (si la 24 de ani nici macar nu ai motive sa fii stresata, pt ca ai viitorul frumos in fata)..si sa incerci sa vezi ce poti modela la felul tau de a fi, a reactiona si a gindi in relatia cu un barbat, ca sa nu gresesti iar si sa nu astepti ceva de la un barbat, care nu iti va putea oferi niciodata!!
Imi pare rau ca a ajuns si ciinele subiectul disputei intre voi, eu nu am avut niciodata animale si nici nu stiu cum ati putea rezolva situatia, dar cred ca meritati macar sa aveti o discutie sincera si sa vedeti ce rezolvare poate fi cel putin rezonabila, insa nu ar fi bine pt mai pastrati vreun contact, doar pt a vedea ciinele din cind in cind, pt ca nu veti reusi sa treceti peste cei 4 ani de relatie prea curind si frustrarile si suferintele vor continua sa existe intre voi.. si trebuie sa nu mai depinzi emotional niciodata de nimeni.. asta e marea greseala a majoritatii femeilor... si din pacate se complac in ea ani in sir..!!
Iti tin pumnii, sa ai incredere in tine ca va fi mult mai bine pe viitor si sint alaturi de tine.. te imbratisez cu sufletul si nu uita ca din fiecare experienta nefericita fiecare putem deveni oameni care isi pot schimba viitorul in bine, daca invatam din greseli si din aceste experiente si facem ceea ce ne spune inima si creierul ca ne va face fericiti.. desigur, avind grija si in a nu rani sentimentele altora!! ..
-
eu zic ca tu trebuie sa inveti atat din greselile tale cat si din a lui, iar pe viitor vei sti ce sa alegi si ce sa apreciezi. si chiar nu inteleg...daca fizic nu te atrage, in pat nu e bine, de inteles nu va intelegi...de ce vrei sa fii cu el? ca-l iubesti? ce iubesti la el ca sa inteleg si eu? poate obsesia ta?
-
Ufffffff….Ana ..imi pare sincer ca simti asa….Chiar tu ziceai ca noi doua ne asemanam in unele privinte…..nume, varsta….si nu in ultimul rand ( vad acum) ca din pacate… si in privinta relatiilor
Daca iti aduci bine aminte si eu eram acum aproape 10 luni in aceeasi situatie in care esti tu acum…..dedicata total unei relatii…imi constuisem tot universul in jurul acelei personae , renuntasem la un job, prieteni, familie….la TOT in favoarea lui…pentru ce??? Si acum stau si ma intreb…dar cand nu mai merge……NU MAI MERGE…Nu am mai postat de mult aici…dar nu am incetat sa citesc topicurile de pe forum….si acum descopar suferinta ta….Eu am plecat din oras in care locuiam cu el (nu aveam curajul atunci sa plec si sa o iau de la zero intr-un oras mare)…..dar D-zeu mi-a dat putere…si iata-ma stabilita de mai bine de 5 luni in Bucuresti…..uite exemplu meu…ca se poate….e fffff greu….dar daca decizi sa lasi totul in urma si sa incetezi sa te complaci cu dezamagirea o sa-ti fie mult mai bine…….din pacate dependenta de o persoana e crunta….dar daca simti ca nu mai merge…trebuie sa fii puternica si sa-i pui capat…si ce e mai important….sa nu mai privesti in urma…la ce a fost…la ce ar putea sa fie….poate voi doi chiar nu va potriviti….asa ca acorda-ti sansa la fericirea de a descoperi persoana cu care chiar esti compatibila.
Orice hotarare ai lua, iti alaturi….si daca nu am avut ocazia atunci…iti multumesc acu ca m-ai acordat si tu (si celelalte eve bineinteles) sprijun moral atunci cand aveam nevoie. O sa vezi ca o sa rasara soarele sip e strada ta….si o sa schimbi lacrimile de suferinta de acum, pe unele de fericire. Capul sus ….si sa ne auzim (in cazul de fata sa ne citim) numai de bine -
Buna, Baby.
Primul gand care mi-a venit in minte a fost: Baby a prins in colivia ei aurita un vrabioi. Dar ea se incapataneaza sa creada ca de fapt a prins un canar cu tril melodios, care poate sa cante dumnezeieste, dar se incapataneaza sa nu vrea. Astfel, ea ii da tarcoale,il impunge cu batul, il cearta, ii zguduie colivia, il trage de coada, de cioc, il roaga, plange, il ameninta, il ignora intentionat o zi-doua, poate poate il aude scotand triluri vesele de cintezoi-ciocarliu.
Realitatea e ca el este un vrabioi ursuz, dar casnic si solidar cu pasarea cu care imparte colivia.
El incearca sa faca ceea ce face un bun vrabioi. Dar, de ceva vreme s-a saturat sa i se ceara sa fie canar si reactioneaza foarte coerent si congruent cu natura sa de vrabioi: se infurie, sufera, se inchide in el, trece cu vederea, in cele din urma oboseste, iar , la sfarsit, scoate din gusa tot un cip-cirip sec si afon.
Concret vorbind, tu ar fi trebuit sa pricepi pana acum ca el asa e. Si ca tu, minimalizandu-l (refuzul de a-l accepta ca pe potential sot), certandu-l, pretinzand de la el ceva ce nu-i in firea lui sa faca, nu faci decat sa-l inraiesti, sa-l obosesti, sa-l respingi...
Nu asta e metoda, iti mai spun odata, chiar daca acum e tarziu...
Adu-ti aminte cum il tortionam pe Gigel ca o copila fara minte... Eh, eu am tacut malc si stii ce? De un an si doua luni relatia noastra (ma refer la cea sexuala) este o luna de miere intre un iepuroi si o iepuroaica, fara exceptie si fara ruperi de ritm. Oau!!! Am acasa un iubit desavarsit, cine ar fi crezut?!
Acum sunt cuminte si tac si in privinta calculatorului, da` creca degeaba 
Si mai e ceva: nici al meu nu ma giugiuleste, nu ma umple de cuvinte dulci, nu ma scoate din casa decat sa mergem pana la maica-sa
, dar eu m-am obisnuit si nu ma deranjeaza decat raaaareori. Eu propun concret sa mergem la Hard rock de exemplu, sa mancam lasagna, si nu ma las pana nu promite ca mergem (
uh! dar ce spun eu, ca tot la maica-sa m-a dus sa mancam
) Asa, si eu m-am obisnuit. Adica...nu ma mai oftic, pur si simplu. Si mi-e bine asa...
Dar eu am putut, pt ca, din punctul asta de vedere sunt tot vrabie.
Tu...esti altfel. Si toate trairile bovariene pe care le ai sunt din cauza ca tu esti ...o alta specie decat el. Esti o ciocarlie frumos cantatoare si ca ea de avantata spre a strabate vazduhul...Pacat ca te incapatanezi sa traiesti cu un vrabioi care trebaluieste multumit in colivia lui.
Obisnuieste-te cu el sau lasa-l in treaba lui. Accepta-l cum e sau pleaca de langa el. De patru ani vezi ca el nu e un causeur, nu e un seducator, nu e un romantic, nu e chiar afectuos... Dar e gospodar, tine cu casa, e serios, respectuos si fidel, te iubeste si ar vrea sa te ia de nevasta... Nu crezi ca ar fi timpul sa te decizi odata ce vrei? Hm?
Acum el e dezamagit si blocat de uratenia cuvintelor pe care i le-ai spus. Si i le-ai spus de atatea ori incat a inceput sa nu-i mai pese.
Fa un exercitiu de imaginatie: gandeste-te ca barbatul pe care il iubesti te-ar bate la cap tot timpul sa... joci un rol...zilnic, acelasi, altfel el nu te ia de nevasta! Cum ar fi?
Iti spun eu: un chin.
Sfatul meu, la situatia de acum: lasa-l in pace sa-i treaca! Lasa-l sa se gandeasca ce vrea, ce simte, timp in care gandeste-te si tu, serios, daca poti sa traiesti cu el sau nu. Apoi convoaca-l politicos la o discutie si spune-i ce simti. Si fii consecventa atitudinea pe care ai decis sa o ai. O data pentru totdeauna. Numai asa te va putea privi ca pe o persoana credibila, coerenta, pertinenta. Doar asa vei fi demna de respectul lui si, de ce nu, al tau.
Cred ca asta inseamna a te maturiza. -
BigSis si Maha, va iubesc!Parca sunt randuri din sufletul meu!!!
Sa va povestesc ce am patit ieri.
Ieri am fost distrusa toata ziua, asta dupa ce noaptea anterioara am plans capul pe umarul lui si el...stana de piatra.
Cand am plecat de la birou , m-am intalnit cu o prietena pt k nu aveam chef sa vin acasa sa-i vad mutra acra uitandu-se la tv.I-am povestit tot prietenei mele(imi stia deja istoria).A reusit sa ma faca sa ma simt mai bine.
Cand am ajuns acasa,el a trebuit sa plece pt k avea o interventie.Asa k eu mi-am luat cheile si am iesit pe la 11 sa scot cainele afara.Doar k rottweiler-ul meu s-a gandit el sa atace un pitbull si in toiul scandalului, mi-am pierdut cheile.Bineinteles k nu mi-am dat seama k nu mai aveam cheile decat peste 30 min cand am vrut sa ma intorc acasa.Si guess what?Nici telefonul nu-l luasem k nu aveam buzunar.Asa k iata-ma la ora 12 noaptea afara, fara vreo sansa sa mai intru in casa pana dimineata.
SI ca sa fie totul bine, cand stateam in fata blocului si ma gandeam cum sa sparg usa, a aparut un tip, cam inchis el asa la culoare, care efectiv statea pe partea celalalta a strazii si se uita la mine.Timp de vreo 30 min.Inutil sa spun k eram terminata de frica.Am presupus k imi gasise el cheile, m-a vazut cand le cautam si acum urmarea sa vada unde intru.Cred k nu s-a apropiat de mine doar pt k i s-a parut fioros catelul meu.
Pe la 1h 30 min, cand deja imi pierdusem orice speranta, apare sotia unui coleg/prieten de-al lui care tocmai iesise de la serv si a venit sa doarma la mine k ii era frica sa stea singura acasa.Asa k l-a sunat ea si a venit sa ne aduca cheile.
Azi-dimineata cand m-am trezit,patul era gol.El nu venise.M-am speriat f tare pt k stiu k azi-noapte a fost pe urmele unor indivizi f periculosi.L-am sunat si l-am intrebat sec:"Esti ok?".Mi-a raspuns k e in regula, pe un ton atat de linistit k si cum nu ne-am fi certat vreodata.Probabil k a vb asa pt k erau colegii lui de fata.Nu stiu.
Acum sunt mai linistita...Nu stiu ce se va intampla in continuare.Dar am obosit sa ma framant.Parca sunt sedata.
Bine,probabil k starea asta de liniste va disparea imediat ce va ajunge el acasa si-i voi vedea mutra acra.
Oricum, va multumesc mult de sfaturi. -
Baby, spune-mi, te rog, ca scriu mai bine ca Big Sis, desi tot asa lungit ca el! Te rooooog

Ce isprava ai mai facut si tu aseara!
Si eu sunt moarta de oboseala, pt ca aseara, de la 9 la 11 jumate am fost baby sitter pt un baietel de cateva luni. Care plangea de imi spargea timpanele cand dadeam si eu pe Euforia, sa ma uit la Oprah!
Si se inrosea cumplit daca nu il lasam sa-mi suga tricoul in dreptul ...tzitzii
Ce mai, un golan! 
Desi mor de somn acum, sper sa fiu coerenta: te rog, cand va veni acasa dl "mutra acra", te rog, nu-i mai plange pe umar. Probabil ca asta l-ar incarca si mai tare, l-ar sufoca... Lasa-l in zeama lui! I-ai spus ce-ai avut de spus, el a auzit... Nu-l presa Si nici nu ii da informatii contradictorii de la o zi la alta, ca il capiezi.
PS: Tu te-ai mai gandit la ce vrei? -
Maha, iti zic eu (daca are vreo valoare): scrii mai bine ca bigS!!!!
Am tot respectul ptr fieacre cuvant pe care i l-ai zis lu' baby. Experienta e cu totul altceva decat teoria!!
fara suparare BigS, dar parca ai fi doctorul Andrei!
Baby, eu zic ca faptul ca el e om de casa, serios si fidel e de o mie de ori mai important decat romantismul pe care il cauti tu si plimbarile prin tara. Si da, cred ca te uiti le prea multe filme!!!
din cate inteleg el lucreaza in ture si cand are interventii e posibil s anu ajunga acasa. Sincer, crezi c aunui om cu atatea pericole in jur si cu atatea responsabilitati ii arde de jocurii si nebunii??
Cat despre romantism mie mi se pare romantica ca te tine in brate cand se uita la televizor. daca aveati fiecare cate un televizor in camere diferite crezi ca ar fi fost mai bine??
Tu iti cunosti cel mai bine sentimentele si stii ce vrei de la el si de la viata. daca nu vrei sa fii cu el lasa-l, dar dupa parerea mea, din ce am inteles in forum, ai un barbat bun langa tine, iar in cazul in care nu sti.....sunt o specie pe cale de disparitie!!!
Mutra acra poate nu o face din indiferenta, ci din suferinta. Si el are sentimente!!
Gandeste-te bine la ce vrei sa faci!!
Multa bafta! -
Fiecare invatam cate ceva din astfel de experiente...si numai spune ca esti slaba..nu vrei sa incerci nu este vorba ca nu poti..iti este teama...Stiu ca este foarte greu pentru tine dar important este sa incerci si de ce nu..alaturi de cineva care te merita si te va intelege si cineva care o sa iti indeplineasca si dorintele acestea frumoase pe care le avem toate nu numai tu..Parerea mea si nu numai este ca tipul nu te merita!!!
Incearca sa pui punct..sa inchizi aceasta carte cu amintiri sa ii pui lacat..si te gandesti la tine si la un nou inceput .Te pup si fi tare !sa ne tii si pe noi la curent cu toate astea..daca vrei sa discutam pe messenger mai mult id-ul meu este sweet_lacri2000 -
Ce au patit toti in perioada asta? a inebunit si lupu si ursu si vrabioiu'...
In ultimul timp am tot avut si eu "discutii" cu al meu, cum ca nu prea simt apropiere din partea lui si cand eram si eu in mai mare verva mi-a taiat-o scurt cu indiferenta.
Noi femeile suntem ca niste dulapioare cu zeci de sertarase. compartimente si incuietori secrete, pe cand barbatii au un sertar pe care scrie "stomac" si inca unul pe care scrie "sex". Au un mod atat de simplist de a vedea viata si le vine sa o ia parca la fuga cand noi incepem cica sa le explicam in felul nostru de cate avem nevoie CA EI SA FACA pt noi.
Ei vor sa creada despre ei ca sunt cavaleri in armura stralucitoare, iar noi printesele ce zambesc fericite si ii apreciaza pe ei. Nu vor sa ii batem la cap cu nimic.Vor sa se simta liberi si cand simt ei nevoia sa vina la noi si sa ne ofere afectiune fara sa o cerem.Cert e ca nu s-a nascut ala perfect, care sa fie bun si la..si la..si la..etc. M-am convins ca e ESENTIAL sa ne contruim viata in jurul nostru, sa ne preocupam mai mult de noi, iar ei, barbatii, sa fie doar o tratatie...
Offf..si cand in sfarsit invatasem lucrurile astea si imi facusem temele si eram pregatita sa fiu eu cum eram la inceput, independenta si misterioasa, HOP, el a decis ca e mai bine sa fim fiecare mai liberi, ca nu mai are rost sa mai continuam daca mereu ne certam si nu ne putem accepta asa pur si simplu! Astepta ca eu sa fac scandal, sa ii zic ca e cel mai cel si ca nu pot trai fara el, dar sorry, cand l-am auzit asa hotarat am uitat instant ce voiam sa ii zic, am uitat ca voiam sa fiu altfel pt el, am uitat ca imi propisesem mie ca am sa fiu altfel ca sa fiu fericita eu ca persoana, nu doar NOI...ca de ceva ani atata stiu "noi2, together 4 ever".
Am avut rabdare si chiar am ascultat ce a avut sa imi spuna - dragul de el a dat toata vina pe mine, exprimandu-se ceva de genu: "eu am incercat sa...dar TU nu ai inteles ca...". L-am lasat sa termine si am tacut, cu toate ca in mintea mea incerc am sa fiu corecta si i-as fi zis ca imi recunosc partea mea, dar cu partea lui de vina cum ramane?
Nu a pomenit nimic de atitudinea lui nepotrivita, de felul in care m-a facut sa ma simt nici nu am avut timp sa ii mai zic. Stii ce e interesant? ca mereu imi repeta ca nu le are cu textele, ca nu poate sa vorbeasca asa mult cat vorbesc eu, DAR cand e vorba de reprosuri e o cascada de cuvinte.Are multe sa imi reproseze dupa fiecare cearta.Dar despre el nu spune.Tre sa fac eu o suma finala si sa ii zic care e partea lui de vina si care e a mea.
Poate ca