forma sau fondul?
-
0 0Fetelor ma lovesc mereu de titulatura sociala in profesia mea si nu numai si in viata cotidiana...am sa dau exemple clare: de multe ori atunci cand consult un copil mi se spune: "stiti noi suntem medici si copilul nostru nu poate fi...etc etc..."
alt exemplu: "am intalnit o tipa super misto, no bine e din familie de intelectuali cum sa fie altfel..."
altul: "esti fata culta doar ca nu te vor accepta fiindca nu provii din familie de intelectuali"
si alte nspe mii de exemple....
m-am saturat de forma...cand de multe ori fondul e inexistent...
de fiecare data cand sunt in exercitiul profesiei sigur ca ma abtin si o iau pe calea diplomatica si ajungem la un consens...insa simt nevoia sa refulez
...cireasa de pe tort: "a ce super daca faci bebel o sa fie fericit ca are mamica psiholog (si se stie ca nu e sigur, fie vb intre noi
) si o sa scrie in fisa lui de la gradi, si deci toata lumea se va purta frumos..." la replica asta am ramas masca....adica asta conteaza??? si mai rau e ca educatoarele canta in struna acestei situatii (in sensul ca fac diferente intre copii
pe acest criteriu)...si nu numai, lumea in general....
am eu o problema sau e nasol ca e asa?
stiu toata teoria legata de subiect...cum ca daca provii din fam de intelctuali (desi pt mine numai cei ca plesu se incadreaza aici dar ma rog...) trebuie sa ai o anumita tinuta/educatie si ca toata chestia e legata de istorie si de un comportament invatat pana la urma etc...si etc...dar totusi...m-am saturat de titulaturi carora multi/multe nu le fac fata...voua vi s-a intamplat?
astept asaltu'
-
nu vreau sa spun nimic...decat ca odata ce te identifici doar cu titulatura sociala esti foarte predispus la a cataloga doar in functie de titulatura sociala si pe oamenii cu care vii in contact....vreau sa spun ca forma conteaza in sensul esential (ca aici e de fapt problema)si fondul nu mai are sansa de multe ori sa iasa la iveala...
-
Bine-inteles ca se intampla, si asta din pacate nu e numai in Romania! De obicei ma abtin sa imi pun titlul in fata numelui, dar uneori sunt obligata sa o fac si culmea nu cu oamenii care sunt scoliti mai putin ca mine ci cu cei care au la fel de multa scoala ca si mine si sunt in general barbati (ca, de, ei sunt buricul pamantului oricum ar fi iar daca mai au si un doctorat nu le mai ajungi la nasuri iar eu ca si femeie sunt in ochii lor o proasta, nu-si inchipuie ca as putea in fapt fii egalul lor...sau poate chiar mai mult!
. Iar cu educatoarele la gradinita de obicei nu zic nimic despre profesia mea, tocmai pentru ca nu vreau sa isi faca cine stie ce idei preconcepute despre mine sau fetita mea (sau sa astepte cine stie ce plocoane, mai sti?). Si la cati tampiti cu doctorate am vazut in ultima vreme, nu mai ma impresioneaza deloc nici titlul si nici notiunea de 'intelectual'! Am avut conversatii mai inteligente cu femeile de serviciu de la facultate decat cu unii din maretii mei colegi, profesori universitari! Intelepciunea unui om nu se masoara in titlurile si scolile facute, ci vine din inima si sufletul fiecaruia, din ce a invatat de la scoala vietii! -
stefanna la gradinitele la care lucrez eu se cere fisa copilului (medicala) pe langa asta si numele si datele personale (domiciliu etc...)ale parintilor si locul de munca trebuie specificata si profesia...adica daca lucrezi intr-o firma ce anume esti acolo, ce profesezi...nu mai trebuie sa zici tu nimic, ca se uita ele
...in plus sunt parinti care spun ei, primul lucru cand intra la educatoare sa il prezinte pe copil sau sa mi-l prezinte mie: suntem avocati amandoi, sper sa se simta bine copilul la dumneavoastra
...mai sunt multe de spus da mi se face brusc scarba..poate m-a apucat un spirit justitiar in momente inoportune
! -
inteligenta unui om, bunul simt nu se calculeaza nici in diplome, titluri universitare sau post universitare. Cei sapte ani de acasa sunt sfinti.In popor se spune omul sfinteste locul si nu doctorandul sfinteste locul. Iar cei care se iau in discutia cu o persoana sau in relationarea cu ea fie amical, prieteneste sau profesional dupa titulaturi gresesc enorm.
-
de fapt stii care e problema cris...ca teoria asta de altfel foarte ok o aud de la majoritatea persoanelor si in secunda urmatoare: "am iesit cu un tip, m-am simtit foarte bine, tac'su e arhitect"
....ideea e ca simtim nevoia sa ne valorizam in functie de titulaturile astea, si mie mi-a trecut nemultumirea fata de acest aspect pana peste cap
... -
da,sunt fel si fel de oameni...poate respectivii spunand ce profesie au asteapta ca copilul lor sa primeasca un regim special;mie una mi-ar fi rusine sa zic asa ceva:hei madame,asta e copilul meu,dar nu uita ca parintii lui sunt avocati...mda;
in ce ma priveste,nu ma baga in seama..spuneam ca nu ii suport pe cei de genul celor enumerati dar daca trebuie sa traiesti cu ei,faci parte din "lumea lor"(minunata de altfel),cum le ignori fudulia?faptul ca trateaza oamenii "mai jos"decat ei cu aroganta?in fine,cred ca deviez de la subiect din motive personale....imi place cum gandesti si cum vezi tu "problema"in cauza; -
cand eram in liceu aveam o profa de engleza care niciodata nu mi-a dat mai mult de media 7 pentru ca nu ii cunostea pe parintii mei. deh, nu erau nici medici, nici avocati.... culmea e ca stiam cel mai bine din clasa engleza.
in clasele primare, nu am fost la serbari nici zana, nici ileana cosanzeana (desi nici celelalte nu rau tocmai "zane"). asta este, m-am multumit cu lizuca. am avut insa mare noroc cu o gasca de prieteni in care nu avea nici cea mai mica importanta statutul familiei din care provii, ci pur si simplu persoana ta. si am ramas cu gasca aia pana acum.
iar acum pe bune, la cati licentiati care nu stiu cu cati "i" se scrie un cuvant sau care habar nu au de acorduri am vazut, nu mai dau 2 bani pe "provine din familie buna" -
NicoN, ca sa fiu mai clar...
recunosc ca nu ma bag in seama cu toti fraierii (ii cataloghez fraieri, nu dupa ce stiu despre ei ca titulatura, ci dupa ce interactionez cat de cat cu ei)...nimic nu poate fi mai ingrozitor decat o discutie cu un bou
daca are si titlu e nasol de tot (vorbeai de fudulie
)...asta nu ma impiedica sa fiu politicos in orice circumstanta....daca sunt calcat pe bombeu, ma retrag civilizat (asa imi place sa cred
)
si, normal...ma enerveaza si pe mine oamenii care fac parada (uneori grosier) de titlurile lor si de originea lor "sanatoasa"...plus ca e dovada de lipsa de educatie -exact de ce vor ei sa faca parada
- (dupa parerea mea) sa accentuezi ca "vezi Doamne ce tare sunt io" -
...te invidiez PinkPanther(in sensul bun of course) ca ai reusit/ai avut norocul sa intalnesti oameni de calitate care sa te accepte exact asa cum esti;
da,pai e plina tara de oameni cu "scoli" si uneori sunt de o prostie iesita din comun,te intrebi"mai asta chiar a trecut printr-o Facultate?"...;in fine,cum am mai spus ,se pot dicuta o gramada pe seama acestui subiect; -
Forma/ fondul?...conteaza ambele in cazul in care ai avut SANSA sa te nasti intr-o familie de intelectuali. Eu nu am avut NOROCUL acesta si daca il aveam eram constienta ca nu e MERITUL MEU, deci prefer sa urc de jos pas cu pas si nici nu apreciez oamenii dupa noroc sau ghinion, daca e meritul lor pt o calitate, ok...ii ador, dar daca pui numele lui tata, e lipsa d personalitate...io: imi fac singura un nume, da?? mai lasati-ma!!!