Despre iubire
-
0 0Eu sunt mai sentimentala si cand fac ceva ma gandesc si la el, in schimb el am observat ca se pune pe primul plan pe el si isi traieste viata preferand sa fie cu prietenii. Weekendul asta putea fi cu mine, avand timp sa rezolve luni anumite probleme, dar nu, el a plecat de sambata in alta localitate, zicand ca are nevoie de mai multe zile ca sa rezolve.
Nu se pune problema de inselat.Ceea ce ma deranjeaza e ca el a preferat sa fie acolo cu niste amici, sa stea cu ei, sa iasa cu ei la bere, in oras si nu a preferat prezenta mea
Eu nu as fi facut asa! ma doare ca nu sunt eu cea mai importanta pt el, ma simt neiubita si mi-e ciuda ca alti barbati, de la servici de exemplu imi dau mai multa atentie, in loc sa fie el cel care sa se invarta in jurul meu.
Ma simt ca si cum el m-ar avea la mana.Stie ca il iubesc, ma iubeste, dar nu il vad sa faca eforturi sa ma cucereasca in fiecare zi cum fac eu. ma aranjez mereu, imi cumpar cate ceva nou, sunt mereu fresh, iar pe el e cam degajat si lasator in prezenta mea. -
mary, ca sa te scutesti de multi nervi, trebuie sa inveti ca nu trebuie sa aplici pe el pattern-urile tale de gandire. Adica, daca eu il iubesc, prefer sa imi petrec zilele astea cu el. Barbatii gandesc altfel decat noi, poate au alte nevoi, dar asta nu inseamna ca nu ne iubesc!
Nu mai gandi "daca ma iubea, statea acum cu mine", ci "abia astept sa vina, sa petrecm timp impreuna, sa vada cat de bine se simte langa mine... il las liber zilele astea, ca sa i se faca dor de mine"
ceva de genu'... sper ca m-am facut inteleasa -
L-am lasat liber, a fost o saptamana plecat, a stat zi de zi cu acei amici. Vineri a venit acasa, seara am iesit in oras vreo 3 ore, ne-am simtit foarte bine, am fost apropiati si totusi asta nu l-a facut sa se gandeasca sa plece luni ca sa mai avem doua zile frumoase de weekend impreuna. S-a simtit bine sa fie cu aia, parca uitand ca eu exist, ca asa mare atentie nu am primit cat a lipsit.
Cand e vorba de partea intima devine foarte tandru si iubitor, apoi a doua zi e mai distant cu mine, exact ca un om care a mancat si e cu burta plina si nu mai are chef sa manance nimic. Mi-e greu sa accept felul lui de a se comporta, adica daca noi ne-am simtit bine, de ce a doua zi s-a grabit sa plece? de ce se simte mai bine sa fie cu aia? -
e mai bine sa nu cauti probleme acolo unde nu sint. Cit despre baietii de la servici care iti acorda mai multa atentie poate ca si tu la rindul tau vei dori sa le dai mai multa atentie decit prietenului tau. Asa ca piei ispita daca iti iubesti cu adevarat prietenul . Va fi timp destul sa te sufoce cu prezenta lui cind va veti lua cu acte in regula.
-
mary, ancuta ti-a explicat f bine, ca ei au alte nevoie decat noi, sau poate mai bine spus SI altele...de ce asociezi plecarea lui cu neplacerea de a sta cu tine??? incearca sa te debarasezi de mitul: "daca ma iubeste sta tot timpul lui liber cu mine.." fiindca nu faci decat sa iti aduci deservicii, comportamentul ptietenului tau este tipic masculin
! -
mary nevoia ta e una profund egoista, cu alte cuvinte vrei sa fii in centrul universului lui, el nu ii exemplifica pe parintii tai
, daca tu iti doresti sa te afli in postura de centru al vietii lui inseamna ca esti relativ nepregatita pt o relatie matura, mie mi se pare ca el traieste si prin prisma celorlalti si a altor activitati, pe cand tu tinzi sa il incluzi mai mereu in programul tau...si tinzi sa ii ingradesti libertatea impunand pretentii...ai grija sa nu devii un copil razgaiat care are nevoie in permananta de prezenta lui, fiindca nu te vad bine! 
p.s. de cat timp sunteti impreuna?
cati ani ai tu si cati ani are el? -
de aproape 6 ani impreuna!
eu am 24 si ceva, sunt mai mare cu cateva luni ca el.
Si in trecut facea la fel, cand eram amandoi la facultate, el pleca uneori de joia acasa ca sa fie cu amicii, sa iasa cu ei la bere. Nu suport sa bea bere. tatal meu a fost si este un alcoolic si bea bere in fiecare zi. Nu suport ca prietenul meu sa bea si i-am zis ca nu suport oamenii care beau de cand eram la inceput si a inteles si nu beia, dar acum a inceput sa bea si nu suport asta!
nu e o persoana care sa ma sufoce, dincontra! cred ca mi-ar placea sa fie un pic mai posesiv si mai dornic sa stea cu mine, dar el are nevoie de timpul lui.La inceput am crezut ca are nevoie de timpul lui sa fie singur, dar nu, are nevoie de timpul lui sa fie cu amicii, sa ii ajute la calculatoare, sau sa mearga la pescuit impreuna..etc.
Nu vad la el o tendinta de a-mi cauta prezenta instictiv, asa cum am eu.Si mie imi place sa socializez cu alte persoane, dar relatia mea cu el e importanta si e prioritar pt mine sa am activitati cu el, ma simt cel mai bine cu el si nu l-as inlocui cu o intalnire cu fetele. Activitatile mele sunt in afara timpului nostru, dar felul in care el se organizeaza nu imi place. Mereu cauta prezenta amicilor. As vrea ca ei sa nu fie o prioritate pt el si sa ma caute pe mine, sa im i spuna ca eu sunt cea mai importanta.
Suntem impreuna de aproape 6 ani.oare s-a plictisit sa ma seduca? probabil ca da si de asta e asa delasator, dar ma deranjeaza cat de apropiat devine cand e vorba sa ma atinga si sa devenim mai intimi...
Si da, el traieste viata si separat si asta nu imi place, ca are activitati si nu ma include si pe mine. -
aquamarina, as vrea te rog sa imi explici de ce ai zis "daca tu iti doresti sa te afli in postura de centru al vietii lui inseamna ca esti relativ nepregatita pt o relatie matura". Eu gandesc ca asta inseamna iubire. Daca as fi mai indiferenta legat de acest centru al universului ar insemna ca sunt matura sau ca il iubesc mai putin?
-
pai e clara situatia in cazul acesta...tu ai 24 de ani si sunteti de 6 ani impreuna asta inseamna de la 18 ani si el e si mai mic decat tine...e si rutina relatiei dar nu aceasta este cheia, e absolut normal ca el sa caute compania amicilor, este varsta propice pentru asta, si oricum e un comportament specific masculin la orice varsta si cu precadere acum cand el e atat de tanar...te sfatuiesc sa fii independenta si sa cauti si tu compania unor prietene sa ai si alte activitati in afara de persoana lui chiar mai des decat o ai...il vei atrage mult mai repede asa, altfel risti sa il faci sa se indeparteze si mai mult, cu atat mai mult cu cat e la o varsta a experimentelor de toate felurile
! -
"Si da, el traieste viata si separat si asta nu imi place, ca are activitati si nu ma include si pe mine."
cand o sa iti iasa din minte aceasta gandire care iti aduce numai deservicii, atunci o sa fii o femeie fericita si implinita.
Daca ati fi fost impreuna de 6 luni sau 6 saptamani, poate era normal sa iti doresti prezenta lui tot timpul. dar dupa 6, este normal ca fiecare dintre voi sa aiba si alta viata in afara celei de cuplu.
iar la partea cu berea... parerea mea esre ca, indiferent de neplacerile tale din familie cauzate de alcoolismul tatlui tau, NU ESTE CAZUL SI NU ESTE DREPT sa il ingradesti si pe iubitul tau, de parca el nu ar avea constiinta si nu ar sti cand sa se opreasca. Din start il incluzi si pe el intr-o categorie negativa, demna de dispret, fara ca el sa aiba vreo vina, in afara de aceea de a bea bere. Toti barbatii simt nevoia de a petrece timp cu prietenii lor, de a bea bere si de a se simti in largul lo, fara o femeie care sa ii priveasca mustrator!
mai gandeste-te la asta! -
banuiesc ca e prima ta relatie serioasa si ca te-ai implicat f mult, ceea ce am vrut eu sa subliniez e ca tendinta ta e de a percepe relatia de iubire ca si cum el ar fi/ar trebui sa fie legat de tine in permananeta si cum nu e, tu suferi....trebuie sa inveti, si vei invata cu timpul ca o relatie matura (parteneriat, cuplu) se bazeaza in principal pe independenta fiecaruia, fara ca asta sa insemne indiferenta...el e in rolul de partener al tau nu de tatic care sa fie prezent neconditionat la orice cerere a ta...

In privinta alcoolului, e de inteles atitudinea ta, insa tu trebuie sa intelegi ca el ti-a satisfacut nevoia o vreme iar acum a inceoput sa bea cate un paharel/halba pt ca e normal sa o faca si pt ca si prietenii lui o fac...trebuie sa faci diferenta intre a fi alcoolic si a bea un pahar de bere...nu le identifica!
-
ancuta, inteleg foarte bine ce spui, dar imi este foarte greu sa accept asta! e ca si cum in jurul meu e un zid care se opune conceptiilor ca barbatii vor sa fie liberi si vor sa priveasca si alte femei si vor sa iasa la bere. Nu suport asta, ma agita numai cang ma gandesc la asta, cu atat mai putin nu pot sa accept asta. Ma incapatanez sa fiu impotriva a tot ceea ce am citit despre felul barbatilor de a fi si de a gandi.
In conceptia mea, daca as fi mai preocupata de mine si de activitatile mele ar insemna sa il iubesc mai putin.
sunt constienta de multe lucruri, dar nu pot, imi e foarte greu sa accept! -
da, este prima mea relatie mai serioasa. La inceput nu am fost implicata, nu il luam in serios, il tratam cu mai multa indiferenta, dar el a inceput sa imi spuna ca ma iubeste, ca nu vede viata fara mine, ca nu poate sta fara mine si am inceput sa gandesc si sa simt si eu exact la fel ca el. Ceea ce eu observ acum e ca el a inceput sa poata sa traiasca fara mine o saptamana, sa ii aleaga pe baieti.Ma simt ramasa in urma parca. Nu stiu daca m-am facut inteleasa!
Am vb de multe ori despre casatorie si mi-a zis ca vrea sa fim toata viata impreuna, dar mi-e teama de independenta lui.Imi tot amintesc de cat de iubitor era la inceput, chiar daca nu ne intalneam foarte des, il simteam mai apropiat, il simteam asa cum spunea, ca nu poate trai fara mine.Atunci am inceput sa il iubesc tot mai mult. -
mary, daca iti tot repeti asta, asta o sa si crezi si o sa fii o nefericita! Puterea autosugestiei este mai mare decat crezi. Trebui mai intai sa iti faci singura un brain-wash si dupa aia sa incerci sa iti "pictezi" constiinta cu lucruri pozitive.
Tu ai incercat sa vorbesti cu el? i-ai zis framantarile tale? daca el este matur, te va intelege si va inceca sa te ajute sa scpai de aceste "obsesii"... daca nu, trebui sa o faci singurica. la 24 de ani esti destul de matura. Invata ca nu trebui sa ne invartim ca satelitii in jurul barbatilor, ci trebuie sa fim, si el si ea, doi "sori" diferiti, care se lumineaza reciproc.