cum ne cucerim/recucerim iubitele?
-
0 0Prezentul roman continua aventurile incepute in volumul "alta femeie" si se doreste frate vitreg cu topicul "cum ne cucerim/recucerim iubitzii?"
Speram ca lectura acestuia sa va fie cel putzin la fel de captivanta.
Nu cred ca am citit pe nicaieri sfaturi date de barbati barbatilor cum sa se barbiereasca mai des, cum sa nu ii vada femeia cu spuma pe fata si scobindu-se in nas,cum sa arunce ciorapii imputiti frumos in cos si nu pe un fotoliu, cum sa isi pastreze tot timpul calmul cand ea e mai cu curul in sus
De asemenea,am observat ca de fiecare data cand barbatul incearca o recucerire a sotiei (iubitei) o face dupa o greseala crunta (sau mai multe), descoperite evident, cand pe ea sincer deja nu o mai impresionaeza tandreturile, florile si bomboanele. Ideea este: aceste incercari fortate de recucerire nu vin, de cele mai multe ori, cam prea tarziu?
De ce sa ne straduim sau sa se straduiasca zilnic cu un comportament fortat, impus de ... ce scria pe un forum sau intr-o revista, cand pana la urma ideea convietuirii este sa il iubesti pe cel de langa tine cu bune si cu rele? Cat ne putem stradui sa fim perfecti/perfecte? Pana intr-o zi cand ni se acreste de a ne mai forta si se duce naibii totul. Iar cel de alaturi ramane cu gura cascata descoperind ca nu si-a cunoscut niciodata partenerul asa cum este el cu adevarat.
So, dragii mei.....
Voi va straduiti sa va cuceriti zilnic iubitele/sotiile?
(precizare importanta: prin iubite ne referim la relatii stabile, nu la NOI iubite care sa vina in completarea celor ce asteapta cumintele acasa
) -
Cristian, parerea mea este ca esti din cale afara de politicos. Atat de politicos, incat e greu sa pui bazele altfel de comunicari altfel decat condescendenta (de genul: "buna, ziua, ce mai faci? bine? et moi aussi, merci beacoup, ok, aux revoir madam, aux revoir musiu"...)
cu alte cuvinte, fara sa vrei, prin politetea excesiva pe care o afisezi (probabil cu intentia constienta sau subconstienta de a compensa o anumita slabiciune), tu insuti creezi premisele unui dialog de complezenta, impersonal, care nu trezeste curiozitatea femeilor de a te cunoaste mai bine.
politetea excesiva este cea care tine femeile la distanta. ti-ai facut un scut din ea, fara sa iti dai seama ca acesta nu te apara, ci functioneaza ca o arma impotriva ta. -
e politetea un defect? Nu cred ca e excesiva cred ca ma incadrez in limitele bunei cuviinte. Nu sunt obisnuit sa sar calul, sa fiu sau sa ma dau ,,smecher da cartier". As obosi sa fiu altfel decit sunt acum daca acesta ar fi un argument pentru care doamnele sa ma asalteze.Imi asum vina condescendentei dialogului sau a modului meu de a fi.Poate de aceea din toti presedintii-extrapolind oarecum tema dialogului-l-am admirat pe Constantinescu. Avea verticalitate, educatie si nu dadea cu mina de pamint printre fustele dansatorilort si nici nu hlizea neintrebat si nici nu avea un limbaj colorat , enervant si pe alocuri jignitor.Cred ca tarie ca intr-o buna zi o eva din lumea asta mare va dori sa imi stea alaturi considerind modul meu de a fi nu unul steril ci adaptat nevoilor ei sufletesti si de comunicare.
-
cam acelasi lucru legat de echilibru incerc si eu sa fac. Iar despre Constantinescu sunt sigur ca in intimitate cu prietenii sau sotia tot nu dadea cu palma d epamint cind asculta o melodie si tot nu spunea ca are o oarecare repulsie de proefesori cind ii vede pentru ca isi aduce aminte din copilaria sa cum il alergau si ii puneau numai note de patru.Ca acum B[sescu e arhicunoscut si chiar iubit spre adulat de unii, iar Constantinescu a ramas in uitare e altceva. Sa ne aducem aminte si de poreclelel lor pentru a vedea totusi diferenta. Matroz/Cuza
-
cristian, o femeie nu se cucereste numai cu flori.
(daca e sa ma intrebi pe mine, florile ma lasa complet rece - ba mai mult, un barbat care mi-ar aduce flori la fiecare intalnire m-ar enerva de-a binelea in sensul ca mi-ar da senzatia ca vrea sa ma impresioneze, cu insistenta, cu un gest atat de banal... tu ai fi impresionat daca ti-as aduce flori zilnic? cu ce te-ar incalzi florile, daca eu as fi, mereu, politicoasa si atat?) -
uite cum stau lucrurile:
intr-o buna zi, din diverse motive, tu te-ai decis ca trebuie sa fii politicos, plin de bun simt etc etc etc.
o data decizia aceasta luata, ai inceput sa o pui in aplicare.
rezultatul: Z E R O
cat timp mai vrei sa lasi sa zboare, pana sa accepti realitatea ca excesul de politete si bun-simt lucreaza impotriva a ceea ce iti doresti sa obtii de la viata?
ai invatat de la alde genul Constantinescu? foarte bine.
dar, oricat de surprinzator ti s-ar parea, ai mare nevoie sa inveti nitel si de la alde genul Basescu. -
Adica sa fac un fel de concluzie la ce se zice aici:
-prea multe flori, nu-i bine , ne simtim sufocate. Ca sa nu mai vorbim ca daca dupa ceva timp in care nu-si aducea aminte de ziua ta, vine cu flori in fiecare zi..intram la banuieli
-prea macho..ne inhiba
-prea dur..ne sperie
Barbatii trebuie sa fie exact asa cum sunt ei, ca de-aia i-am ales, si sa asculte puuutin la ce zicem noi. Ca stim noi sa indicam momente cand vrem atentie, flori etc..trebe doar sa stie sa asculte
In rest sunt perfecti ca sunt langa noi..nu? -

exact, sa fie PREZENTI langa noi, in sensul de AUTENTICI, fara scuturi, fara interfete artificiale - pentru ca asta este politetea: o interfata prin intermediul careia se comunica la nivel standardizat dpdv social.
in filosofia greaca se face o diferentiere clara intre notiune de "INS" si cea de "PERSOANA".
politetea se adreseaza oamenilor ca INSI. suntem politicosi cu vecinii, cu sefii, cu colegii de birou, cu vanzatoarea de la aprozar, cu functionarul de la posta etc...
adevarata comunicare incepe abia din momentul in care se depaseste faza standardizata a politetii si se intra pe teritoriul personal, acolo unde fiecare devine o PERSOANA.