o parere
-
0 0Vreau sa va intreb daca voi credeti in destin. Oare intalnirea cu iubitul, sotul, omul vietii noastre este determinata de noi sau e soarta.
-
Eu cred ca fiecare atrage spre el oamenii care rezoneaza cu el. adica: cauti o relatie serioasa si armonioasa o sa atragi persoana potrivita, nu gasesti persoana potrivita ci una cu care te tot certi si nu merge, inseamna ca mai ai probleme de rezolvat cu tine insati si ai atras ce trebuia ca sa rezolvi. cam asa pana ne invatam lectia.
cat priveste sufletul pereche - acesta il poti intalnii dar nu obligatoriu in persoana iubitului , sotului. Si depinde daca ai sansa sa l intalnesti in viata asta.
sper ca nu v am bagat in ceata, ca e cam amplu ce cred eu si greu de rezumat.. -
Nimic nu este intimplator pe lume, cred ca Dumnezeu e cel care are grija de fiecare. Oricit am incerca sa ne impotrivim nu putem innota impotriva curentului. Iar daca avem impresia ca putem face astfel decit ne-a fost harazit sa ne aducem aminte de zicala populara ,,da-mi Doamne mintea de pe urma,,
-
categoric, nimic nu este intamplator, exista destin si totul sa intampla intr-un fel pentru ca asa trebuia. e adevarat liberul arbitru poate influenta, poate amana, dar nu poate schimba ceea ce trebuia sa se intample. in ce priveste intalnirea dintre doi oameni, vi s-a intamplat sa fiti intr-un loc si dintr-o data va priviti un ochi cu un necunoscut si totul parca dispare in jur, nu mai auziti nimic, totul e un zgomot de fond, si in acel moment de gratie stiti ca el este acela care merita totul de la voi, indiferent de ce se va intampla. cine a trait acest moment este un binecuvantat al sortii, pentru ca unii traiesc o viata fara a cunoaste asa ceva. si altceva, vi s-a intamplat sa ajungeti intr-o tara necunoscuta, sau intr-un oras necunoscut, pe o strada , al carui nume nici macar nu-l cunoasteti si sa aveti acel sentiment de deja vu, ca ati mai fost acolo, ca stiti chiar amanunte si sa alungati repede din minte acel sentiment, ca o prostie, desi simteati ca nu e o prostie. sunt m ulte de spus, foarte multe
-
eu cred in destin. dar nu numai privitor la intalnirea cu EL ci in general, referitor la tot ce se intampla in viata noastra. si bune dar si rele.
si mai cred intr-o atractie magnetica, pur fizica.
mi s-a intamplat sa ma simt atrasa de cineva fara sa gasesc explicatii pt. asta: nu era genul meu, nu avea nimic din ceea ce ratzional apreciam la un tip... si totusi ma simtzeam atrasa.
mai tarziu am constatat ca el se simtea atras de mine si cred cu toata convingerea ca a functionat ca un bumerang: sentimentele lui au influentzat, telepatic oarecum, inconshtientul meu.
ma rog, e complicat si greu de explicat.
si da, e un subiect vast...si f.f. interesant
-
Poate ca exista si destin ....dar parerea mea este ca destinul ni-l facem singuri, trebuie sa luptam pentru el....stiti este o vorba din popor care spune " Dumnezeu iti da ...dar nu-ti baga si-n sac!!!!!"
De exemplu nu le pot intelege pe femeile care sunt batute si inselate de soti si spun " Vai draga asa mi-a fost scris".....Fals!!!!! Daca te complaci intr-o anume situatie nu cred ca asa ti-a fost scris.
Trebuie sa luptam pentru ceea ce vrem sa realizam, sa stim ceea ce vrem de la viata....si daca avem si putin ajutor din partea destinului cu atit mai bine! -
cele care sunt batute de sotzi.. ori au pacate mari de ispashit si asha vrea soarta sa ispasheasca, ori li se da o sansa. descopera eva, posteaza, li se dau sfaturi si se indreapta situatzia.

acum, lasand gluma la o parte, sa va povestesc cum mi-am cunoscut sotzul:
am fost colegi de facultate. pana aici totul normal.
numai ca, in facultate, fiecare era bagat pana peste urechi intr-o alta relatie. am fost simpli amici - o bere la un chiul de la un curs, un schimb de cursuri pt.sesiune si atat.
am terminat facultatea si nu ne-am mai intalnit vreo 3 ani.
intr-o zi, prin oras, m-am intalnit cu un alt fost coleg. nu-l mai vazusem nici pe el de tot atata timp.
evident, intrebari: de cine mai stii, cine, ce mai face...
era intr-o vineri. si tipul zice: pai daca tot ma intrebi de ei, am luat legatura cu catziva si ne intalnim duminica la o terasa in herastrau. nu vrei sa vii si tu?
m-am dus. restul...e istorie.
incet, incet, pe nesimtzite - ne-a placut tutror intalnirea si am reeditat-o - am devenit din ce in ce mai apropiatzi, eu si sotzul meu. dupa mai putzin de un an am hotarat sa ne casatorim.
deci, sa cred sau nu in destin?
-
mai, dar mai e o chestie. Daca toata ziua te duci la servici si vii obosita acasa nu ai unde sa-l cunosti, pe drum in inghesuiala in mijloacele de transport nu se poate , nu ai avea incredere si i-ai da si o geanta-n cap. De exemplu faza asta cu intalnirea colegilor de facultate e o chestie, se vad mai multi si isi pot alege fiecare pe cel potrivit. Sunt bune reuniunile cu multe persoane, petreceri, la un curs de dans sau ceva, altfel nu prea sunt sanse. Nu cred ca iti pica din cer daca nu cauti si tu imprejurari unde sa poti cunoaste si alege, iar timpul trece rapede al naibii.
-
Interesanta intrebare, Steffy. Cred ca este destinul, dar, ca sa ii raspund si lui Consuello, Dumnezeu iti da dar nu iti pune si in plasa, trebuie sa iesi afara acolo in lume si sa incerci sa iti gasesti destinul. Daca nu bati la nici o usa nu vei intra pe nici una, caci probabil nici macar nu vei vedea daca una e deschisa deja pentru tine. Si, da, Consuello, poti sa iti gasesti barbatul si in autobuzul ala aglomerat. Poveste adevarata: el o vede pe ea in autobuz intr-o zi, e dragoste la prima vedere pentru el, coboara dupa ea din autobuz, ea se sperie evident, dar el ii spune cum il cheama direct si o roaga sa se intalneasca cu el sambata la o cofetarie si sa-i dea ocazia sa il cunoasca. Juma' de an mai tarziu au fost casatoriti si sunt deja casatoriti de 35 de ani! Personal mi-am cunoscut sotul dupa ce am plecat din tara, din gresala, ma uitam dupa un amic intr-o zi la universitate si in loc de amicul meu am dat peste colegul lui de office, asa ca din impus l-am invitat pe el la o adunare a grupului nostru de studenti graduati, grup din care facea si el parte de fapt. Si cum el era un tip mai timid si nu-i stia pe ceilalti din grup prea bine, m-am 'sacrificat' eu sa vorbesc cu el si nu va pot zice ce greu mi-a fost pentru ca nu prea ii intelegeam accentul si ziceam si eu acolo 'yes, yes' ca papagalu'
. Da' intre timp obsevam ca arata destul de bine (cum aveam sa aflu ulterior obisnuise sa joace rugby in liceu
si avea niste ochi frumosi si uite-asa s-a intamplat si suntem deja casatoriti de 5 ani. Si totul a inceput prin a bate la o usa ...care s-a deschis! -
din punctul nostru de vedere, facem zilnic alegeri, ne construim destinul.
divinitatea stie insa dinainte ce vom alege sa facem, deci dintr-un punct de vedere peste puterile noastre de intelegere, avem drumul deja trasat... religia spune ca prin rugaciune putem modifica un "destin", dar daca nu cunastem ce ne rezerva ziua de maine, ce am incerca sa schimbam prin rugaciune??
asa si cu alesu'