DESPRE VIATA PUR SI SIMPLU
-
0 0In seara aceasta in timp ce eram la Gregory, (sau Grigore cum ii spunem noi) am vazut un fapt cutremurator. O batrinica statea in incinta si se uita la vitrina. Pentru cei care nu stiu Gregory, s este un loc unde iti comanzi senviksuri cu de toate de la oua fierte cu brinza si ciuperci pina la cartofi cu ton si masline. Ei in acest magazin de sanviksuri aceasta batrinica se uita la toti cei care treceau prin magazin si la vitrina fara sa spuna nimic. I-am dat 10 000 de lei, i-a luat cu o demnitate ...demna de tot respectul. Nu cersea, nu se umilea nu statea cu capul plecat in fata nimanui. S-a apropiat de tejghea si a cerut ceva de cei 10 000 de lei. Un flacaut de acolo a refuzat-o nu in mod politicos, desi nu erau preturi mari era 30 000 un sandvicik. I-a spus ca el nu o sa ajunga asa la batrinete pentru ca munceste d etinar. Batrinica nu s-a suparat ci i-a spus. ,,Sa fii sanatos si sa ajungi la 81 de ani,,. Fara pic de ura in glas ci cu demnitate. Dupa vreo cirteva minute in statia de autobuz 331 de la Romana unde se afla ,,La grigore,, un batrin murdarici de sus pina jos, cercestor cu o sacosa mare dupa el s-a oprit in loc si si-a pieptanat barba a la Gala Galaction vreo citeva minute. Si-a aranjat palaria si abia apoi a urcat in 331. fapte de viata, frinturi de vreme, felii de lume...
-
Eu mor cand ii vad,mi se rupe sufletul.Uneori imi dau lacrimile desi nu devin sensibila in multe situatii.Nu mi-e mila de copii cat mi-e mila de batrani
ma gandesc ca acei copii oricum cersesc pentru altcineva.Le dau bani de multe ori,le mai cumpar de mancare (la mine in zona vin la un magazin din apropiere si nu le ajung banii) dar asta oricum nu-i ajuta cu nimic.Sa ajungi la batranete si sa nu ai bani de o banana,de un strugure??Oare va exista un ajutor pentru ei vreodata in tara asta? -
in ce mod natural si compatimitor ai descris o problema atat de delicata.
Ceea ce e greu de acceptat e nu numai atitudinea statului si si a familiilor acestor oameni. Cei care au! Vorba proverbului: "cine n-are batrani sa isi cumpere!". Batranii mei sau dus pe rand.....si orice as face nu ii pot readuce, am facut tot ce a fost posibil din partea mea si dupa posibilitati sa le alin batranetile. Dar Dumenezeu a ales sa ii cheme mult prea repede. Ma doare sufletul cand ii vad cat de neajutorati sunt....si chiar daca societatea noastra se va civiliza, pentru ei va fi mult prea tarziu. -
prea devreme, prea tarziu..............
nu cred ca suntem constienti de termenii acestia!
poate ca ceea ce la noi este "prea devreme" pentru ei este la timp!
Pt Cel care le scrie soarta este la fix!
prea tarziu..... prea tarziu invatam!
Nu stim cate dureri le alina moartea si cata durere ar mai insemna o zi! suntem egoisti cand le cerem muribunzilor o zi in plus!
bunica mea a murit dupa ce a fost tinuta in aparate. ma uitam la ea. era ca si un cadavru. nu puteam sa-i cer moartea, dar nici nu as fi putut sa fiu atat de egoista incat sa-i tragem de zile, un om aproape mort, doar pentru ca corpul ei sa ramana cald!
acum, referitor la acesti batrani: bogat este cel care are cat isi doreste, nu cel care poate avea oricat si-ar dori!
durerea lor e in inima. durerea lor ar trebui sa ne fie lectie
-
Ma refeream...ca e devreme...asa cum noi simtim si vedem lucrurile. TOt despre Buni vorbeam si eu....nici eu nu as fi putu fi atat de egoista sa ii cer sa ramana atat timp cat numai aparatele o mai tineau in viata. Si la ce avem??? din pacate oamenii aceia nu au ´bani sa isi cumpere o banana??? si atunci ... nu consider ca le-ar fi mai bine "dincolo". Ci ca au dreptul la un trai decent, civilizat aici...dincolo are Dumneseu grija de ei!!!!
-
Am plans citind ce ai postat.
Sunt cutremuratoate intradevar scenele astea de viata. Si eu vad aproape zilnic asa ceva si nu pot sa spun decat "Doamne... urata este batranetea!"
Traiesti, muncesti, iubesti, speri o viata intreaga si ajungi la sfarsitul ei abia sa te mai tarai pe strada, sa scapi nevoile pe tine, abia sa iti ajunga banii de o felie de cascaval, abia sa ii mai recunosti pe cei alaturi de care ai trait.
Singurii bani pe care ii dau pe strada cu inima larg deschisa sunt pentru batrani.
Bunica mea din partea tatalui a supravietuit mortii lui fara ca macar sa ii observe lipsa din casa
si s-a stins cand ii puneai cana de apa in mana si nu stia ce sa faca cu ea 
Cealalta bunica a mea a fost asistenta pe salvare si acum locuieste intr-o garsoniera cu un catel si, dupa ce isi plateste intretinerea, lumina si telefonul ii mai ajung banii ... fix de o paine pe zi!
-
trist!
Eu am avut parte de o scena care m-a impresionat acu 2 saptamani. Dupa ce m-am enervat cu raliul sufletului de la Palatul Parlamentului si porcaria aia de referendul unde au fost BANI ARUNCATI PE FEREASTRA!!! am vazut o batranica frumusica si curatica in intersectia de la Orizont din Dr Taberei. venea la fiecare masina oprita la stop! si era 12 noapteaa!!!!! cum naiba nu poti unii sa isi traiasca batranetile linistiti? si ma durea sufletul ca erau numai masini scumpe si nimeni nu i-a dat nimic.
Se pare ca din Audi nu se vede saracia!
Si mai este un batranel in intersectia de la Orhideea care cerceste imbracat la costum, cu decoratiile mi8litare in piept si cu o iconita si un ambalaj mototolit de medicamente in mana. E f demn! m-am simtit eu prost, o pustoiaca de 23 de ani cand am dat geamul jos la masina si i-am dat 20 de mii. Nu stiu de ce.... Parca nu mi se parea corect!
hai ca m-am intristat ca ma gandesc ca am si eu bunici, pe care ii iubesc enorm si care nu ar avea cu ce sa traiasca din pensia de nimic daca nu am fi noi sa ii ajutam!
-
Despre parinti, cu dragoste.
Trecem pe langa ei. In fiecare zi. Uneori privirile noastre ratacesc prin ei ca prin fum. Alteori le acordam cateva secunde, cat ne scotocim in portofel dupa cateva bancnote amarate, pretul unei bucati de paine sau al unei felii de parizer. Uneori ni se umplu ochii de lacrimi iar sufletul de furia neputintei. Alteori dam "delete" imaginii - ar insemna o suferinta adaugata durerilor cotidiene, suferinta pe care sufletul n-o mai poate indura.
Poarta cu ei povesti prafuite si uitate de vreme. Fiecare poveste e un film care se deruleaza incet, sfasietor, in fata unui public grabit si nerabdator caruia ii scapa secventele cheie.
Ma doare neputinta mea mai mult decat durerile lor. Iar tot ce pot sa fac e sa am grija de batranii mei si sa sper ca si altii ca mine vor face acelasi lucru. Si poate ca intr-o zi nici un batran nu va mai fi nevoit sa traiasca in mizerie si umilinta.
Asa cum spuneam la inceput, cu multa dragoste pentru parintii si bunicii si batranii nostri.