Hai sa cugem putin!

  •  
    • 98 mesaje
    30 Oct 2003, 16:55
    0 0
    Paradoxul vremurilor noastre

    Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem
    cladiri mai mari dar suflete mai mici;
    autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
    Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
    cumpăram mai mult dar ne bucuram mai putin.

    Avem case mai mari dar familii mai mici,
    Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
    avem mai multe functii dar mai putină minte,
    mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
    mai multi experti si totusi mai multe probleme,
    mai multa medicina dar mai putina sanatate.

    Bem prea mult, fumam prea mult,
    Cheltuim prea nesabuit,
    Radem prea putin,
    Conducem prea repede,
    Ne enervam prea tare,
    Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
    Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

    Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
    Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
    Am invatat cum sa ne castigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
    am adăugat ani vietii si nu viata anilor.

    Am ajuns pana pe luna si inapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada să facem cunostinta cu un vecin.
    Am cucerit spatiul cosmic dar nu şi pe cel interior.
    Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune.

    Am curatat aerul dar am poluat solul.
    Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
    Scriem mai mult dar invatam mai putin.
    Planuim mai multe dar realizam mai putine.
    Am învatat să ne grabim dar nu si să asteptam.

    Am construit mai multe calculatoare sa detină mai multe informatii să produca mai multe copii ca niciodată dar comunicam din ce în ce mai putin.

    Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
    oamenilor mari şi caracterelor meschine;
    profiturilor rapide şi relatiilor superficiale.

    Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorturi,
    Case mai frumoase dar camine destramate.

    Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, c
  •  
    • 98 mesaje
    30 Oct 2003, 16:57
    0 0
    Sorry, n-am stiut ca nu citeste caracterele romanesti.
  •  
    • 442 mesaje
    30 Oct 2003, 17:19
    0 0
    Nu conteaza,ciobanitzo dtaga ca nu citeste caractere,sau nu'sh ce...important e mesajul!!!eu l-am prins si iti multumesc ca ma ajuti sa imi deschid mintea de pe-acum
    toate cele bune!
  •  
    • 89 mesaje
    2 Nov 2003, 19:15
    0 0
    mesajul tau este pe cat de adevarat pe atat de trist...problema oamenilor este ca au uitat de unde au plecat,astfel nu mai stiu nici ce sunt niciunde vor sa ajunga..uitati-va in jurul vostru si consolati-va ca toti sunt la fel de debusolati,alergand spre acel ceva..care de fapt nu traieste decat in interiorul fiecaruia..,,pupici
  •  
    • 58 mesaje
    3 Nov 2003, 11:24
    0 0
    Si mie mi-a placut tare mult asta, daca nu o stiti inca va rog sa o savurati...PP
    Jorge Luis Borges

    Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...

    Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.

    Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
    Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

    Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

    Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

    Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

    Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

    Dar din pacate, se invata doar cu timpul...
  •  
    • 562 mesaje
    3 Nov 2003, 13:55
    0 0
    Foarte frumos si foarte adevarat!
    Numai bine.
  •  
    • 562 mesaje
    3 Nov 2003, 13:55
    0 0
    Foarte frumos si foarte adevarat!
    Numai bine.
  •  
    • 98 mesaje
    4 Nov 2003, 17:07
    0 0
    Hei, ramona, cate puncte comune ne descopar!
    Profund si perfect real!
  •  
    • 38 mesaje
    4 Nov 2003, 18:44
    0 0
    Am primit urmatoarele randuri de la un prieten apropiat si-mi permit sa le transmit mai departe considerandu-le si un banc (bun!!) si o pilda.

    ***************************************
    Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
    Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.
    Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
    Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
    Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.
    Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
    "Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
    Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile
    importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
    Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip."

    (Acum urmeaza partea comica a povestirii!)

    Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul.

    MORALA: Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere!
    _________________
    aceste randuri le-am primit de la cher_cher