Dezamagire,singuratate..
-
0 0Asta simt in momentul de fata.
Dupa o relatie de 3 ani,m-am despartit de prietenul meu,intrucat anumite lucruri nu mai mergeau din anumite puncte de vedere.Pe cand am mai vorbit,in decursul acestor ani despre ce va fi cand ne vom desparti,am stabilit sa ramanem prieteni apropiati,intrucat s-a legat o chestie mai deosebita intre noi,ne-am echilibrat unul pe altu.El a avut toata rabdarea din lume cu mine,a avut rabdare sa ma maturizez,l-am facut sa sufere mult,si el mi-a provocat mie de catve ori anumite neplaceri,ne-am iubit mult si a fost foarte frumos.
Ne-am despartit,el si-a gasit pe altcineva dar a fost mai mult de refugiu,in fine.Nu a mers,iar a mers intre ei.. Ideea e ca eu am ajuns o proasta singura,frustrata,caci in timpul in care am fost impreuna,nu am mai pastrat aceeasi relatie apropiata cu prietenii mei,respctiv ai nostri.Cel putin,dupa 1 an si jumatate,ne vedeam,dar ceva mai rar decat inainte cand ieseam zilnic,ne simteam bine doar noi doi.
Persoana cu care e el acum e dintr-un oras apropiat si vine de obicei in weekend.Iar de 4 luni de cand ne-am despartit,doar de 3-4 ori mi-a zis el "hai sa ne vedem",si atunci pentru ca se certase si avea nevoie de shoulder to cry on.S-a si schimbat mult,a devenit mai distant,arogant(din acest punct de vedere,l-am pus la punct dupa ce l-am "zdruncinat" un pic,aducandu-i aminte ca eu nu ii permit sa isi reverese frustrarile si nemulturile pe care le are in actuala relatie pe mine)in rest,de cate ori ne-am vazut,a fost stabilit de la sine,sa zic asa.Si,mai mult propuneam eu,mai subtil sau nu.
Nu am decat 3 prietene cu care ma mai vad,destul de rar,cam o data la 2-3-4 saptmanai si un amic cu care mai ies,impreuna cu amici de ai lui,de asemenea destul de rar.In rest,stau in casa,mai merg pe la o matusa si atat.
E drept ca in perioada asta,l-am mai facut si eu sa vada cum e sa nu fie cu tine prietenul cand ai nevoie,dar mare lucru nu s-a intamplat,am vazut o imbunatatire pe moment,atat.Ma doare ca am ajuns in situatia asta,sunt singura,ma simt o proasta ca m-am distantat de prieteni,sunt frustrata de acest lucru.Toata ziua aproape stau in casa.Mai ies la plimvare singura,dar nu imi place.
Ieri era vorba sa ne vedem.Nu s-a intamplat.Am iesit cu o prietena.Azi,dimineata ne-am scris prin sms,el avand un examen in seara asta,mi-a zis ca nu stie ce face,sa iasa de la examen,mai intai.Mai inainte,m-a sunat,am vorbit.Dupa ce am vorbit,i-am dat mesaj si l-am intrebat ce face dupa ce mananca(eu asteptand toata ziua,cu gandul ca iesim in seara asta la un suc,o plimbare).Mi-a scris"cred ca ma vad cu alina(tipa cu care e impreuna,dar cu care de fapt e doar prieten,cica,dar de fapt se tot bat ca chiorii in orgolii-aia e o -
Si nici toanta si grea de cap nu sunt,nici urata,nici antisociala,si totusi,singura,la 20 de ani,stau mai toata ziua in casa,fiind o frsutrata si muscandu-mi unghiile de ciuda in situatia in care am ajuns,parca is o vaca fara stapan,e foarte dureros sa nu mai simti sentimentul acela ca,cuiva ii pasa de tine,nu ma refre la iubire sau dragoste,ci ca si prietena sa nu te mai simti dorita,sa ti se zica"hai sa iesim in oras",fara sa trebuiasca sa dai tu tot felul de hinturi.
M-am gandit sa o las balta de tot cu el(cu toate ca 5 zile nu ne-am vazut si el era foarte suparat,se vedea ca l-a afectat ca nu ne-am vazut si era bucuros ca un copil mic cand ne-am revazut),dar daca o rupa de tot,ce ma fac?Sa ajung sa ies o data la 2-3 saptamani cu vreo prietena,in oras?
Imi este ciuda,ma simt singura,frustrata,dezamagita de situatie.Si absolut deloc coerenta,va rog sa ma scuzati.Simteam nevoia sa ma mai descarc.
-
Ce sa fac,fetelor,maine cand mai mult ca sigur,ma va invita sa iesim?Cum sa ma comport?Isi va mai cere o data scuze si va fi totul uitat.Si eu,ca toanta,pentru faptul ca ies din casa,nu i-as mai zice nimic.Dar nu stiu cat e de bine,pentru ca intr-un fel i-as zice iar,direct fara ocolisuri tot ce ma doare,dar ar trebui sa imi calc pe orgoliu si nu vreau sa ii dau impresia ca sunt o persoana slaba si sunt dependenta de prezenta lui 100%.Si asa,stie ca am avut o depresie foarte puternica,am si plans in fata lui o data cand bausem un gin pe stomacul gol,am avut tentativa de suicid,insa mi-am revenit SINGURA fara ajutorul lui si a ABSOLUT NIMANUI.El era euforizat de "noua relatie",era cu mine alaturi doar asa,mai printr-un sms,un telefon.. Iar mie imi era GREATA si i-am zis ca nu vreau sa il mai vad,sa ma lase in pace.Si aproape 1 saptamana nu ne-am mai vazut.
Va rog eu mult,dati-mi un sfat si o sugestie relativ la cum sa fac maine,ce,cum sa ii zic.
Precis nu intelegeti nimic,nici nu sunt in stare sa scriu coerent si "lucid".
-
Iti poti justifica incoerenta usor. Treci prin ceva dificil, dar asta nu inseamna ca nu poti iesi de acolo.
Esti cea care spune ca nu are viata sociala, nu? Pai mi se cam pare normal, pentru ca te tot gandesti la el,te invarti in jurul unei relatii care nu mai exista, a unei posibile prietenii care nu-si are rostul si nu lasi loc altoa sa intre in teritoriul tau.
E mai usor de mergi de una singura dupa ce termini o relatie, nu sa mergeti paralel.
Sincer nu sunt de acord cu relatiile care se incheie "formal" si cu conventia de a ramane prieteni. As intelege ca doi fosti iubiti sa fie buni amici, dar dupa o perioada de timp dupa ce relatia lor a luat sfarsit, dupa ce mor si ultimele farame de sentimente.
De aceea ti-as recomanda sa te desprinzi de resturile care va mai tin impreuna! Esti femeie! Ai nevoie de un meniu intreg, dar pana atunci digera, asteapta ca stomacul sa-si faca treaba, si curata bine si dintii
Sper ca nu te-a deranjat comparatia.
Trebuie sa nu va mai mintiti. Nu sunteti cei care pot lasa deoparte ce a fost si sa se vada ca un buddy, asa ca nu va mai faceti rau!
Apoi ia-ti o perioada de liniste si incearca sa cunosti persoanele de langa tine. Cu atentie si nu mai evita conversatiile publice, nu mai evita sa zambesti, nu mai incerca sa fii femeia serioasa...... lasa ca oamenii sa te abordeze, lasa-i sa te vada ca esti dispusa sa-i cunosti! -
Multumesc pentru raspuns.Si cui sa zambesc,daca nu ies cu nimeni,decat cai cativa amici de care am scris mai sus?Nu vreau sa ma implic in vreo relatie.In acest timp,am fost cu un tip foarte dragut,istet,frumusel,dar numai ca si "casual friends&sex",cum se zice.A fost frumos,placut,mi-au facut placere acele cateva zile cat a fost in trecere prin oras.M-a mai "detensionat".El oricum e din alt oras,insa tinem legatura prin e-mail/messenger.
M-a amuzat comparatia si sunt si eu constienta ca ar trebui sa o las balta de tot,de tot.Sentimente nu mai sunt intre noi,am testat asta.
Insa e dependenta asta a mea,pentru ca el e singura persoana cu care as vorbi multe lucruri,pe care il simt aproape.
Si amicele astea alea mele-au iubit,mai tot timpul is cu ei,ba nu au bani sa iasa,ba iubitul face crize de gelozie.Mi-e greata..
Ma gandeam sa ma inscriu ca si voluntara la un adapost pentru animale,sa imi mai ocup timpul.
Nu am "curaj" sa merg intr-un parc singura,cu o carte sau intr-un bar,am impresia ca toata lumea se uita la mine aiurea si ma gandesc ca ma vad cunostinte,si vor zice ca am fost trasa in teapa de vreun tip,la vreun blind-date.Penibil,stiu,dar efectic mi-e rusine,parca. -
Nu,Wildthing(era si o piesa draguta de acest gen,Rolling Stones o canta?Cum se numeste?),noi suntem in acelasi oras,ne vedem in medie o data la 2 zile(cateoadata ne vedem zi de zi,cateodata nu ne vedem cate 2-3-4zile),iar alina vine de obicei in weekend(nu chiar in fiecare weekend),zile in care daca ne vedem,cate un pic,dupa-amiaza.Ca in rest,iese cu ea si cu prietenii ei deosebiti.Stiu ca nu ii face placere,ca aia is destul de tristi ca si persoane,dar o face pentru ea si pentru faptul ca ea doarme la una din prietenele ei cand vine aici.Si tocmai in weekend,cand e de iesit in vreun club,terasa seara,atunci eu is singura ca el e ocupat.
Saptamana trecuta am iesit cu un amic si niste cunostinte intr-un club si m-am simtit atat de bine,dar din pacate,nu am cu cine sa ies,precum mi-as dori,weekend de weekend.Imi plac oamenii,imi place sa socializez,adica nu ies in club "la agatat" sau stiu eu ce,dar imi place sa ies,ca am doar 20 de ani,la urma urmei.Si m-am simtit atat de bine,ca m-am aranjat si imbracat mai "stylish",am primit complimente,m-am simtit bine..
Si ce ma doare e ca din fire,sunt o persoana tare,puternica dar iata ca toate astea m-au cam darmat si venit de hac,nu ma asteptam sa se ajunga pana aici si sa ajung in stadiul asta de tristete si deprimare. -
Pai ca sa iti faci prieteni trebuie sa-i cauti sau pur si simplu sa-i accepti. Nu-mi spune ca la job nu ai colege, ca vecine nu exista, ca nu te inconjoara oameni pe care i-ai incercat deja!
Casual friend nu este ceea ce ai nevoie. Si eu nu sunt adepta de cui pe cui se scoate! Nu ti-am recomandat asta ci ti-am spus sa te uiti in jurul tau dupa eventuali amici! Acestia pe care ii ai acum cum i-ai gasit? Pastreaza-i si intelege-i si respecta-le timpul! Prietenia nu se cerseste, se primeste!
Eu am venit in alta tara si am dat drecului tot ce am avut.Am zis ca ar fi timpul sa ma asez linistita, si sa nu mai depinde de nimeni. A fost oribil, asta te asigur, cautam sa vorbesc cu cineva, si la supermarket as fi vrut ca vanzatoarea sa ma bage mai mult in seama. Nu am cunoscut pe nimeni cand am venit aici, dar am lasat sa mi se deschida usi, nu am intors spatele nimanui, si acum ma pot lauda ca am ceva prieteni
asta te sfatuiesc si pe tine, sa lasi oamenii sa se apropie de tine! -
Overwork draga, ceea ce traiesti e foarte Normal! E o stare de gol, de depresie usoara, de abandon de singuratate totala. aici nu e vorba daca tu esti sociala sau nu, frumoasa ori ba,ci e vorba despre o relatie de dragoste care s-a terminat, ce lasa initial efecte dure de inghitit si acceptat.
Cineva asemana terminarea unei relatii lungii de dragoste precum evenimentul mortii, caci nu-i asa, pierdem ceva semnificativ, suntem fara persoana iubita dintr-o data, care ne dadea sens, imaginatie, tandrete, ne facea sa ne simtim 'cineva' pt ca iubiti, doriti, cautati, etc.
Nu e deloc usor sa ACCEPTI ca s-a terminat ce a fost, si eu as zice, ca tu esti exact in acest punct. Nu vrei sa accepti si e normal sa nu vrei asta. Nu e nimic de criticat sau condamnat in asta. Plange, amintesteti, stai cu tine, descarca-te cu oricine dar nu cu fostul, si incet incet, zi dupa zi, fara ca tu sa vezi diferenta, vei incepe sa ai din nou incredere in tine, sa te privesti cu amabilitate in oglinda, sa pasesti linistita pe strada.
Un eveniment trist nu se elimina, nu se sterge, dar se inetgreaza pe zi ce trece, nu cu formule matematice, ci cu momente de slabiciune si de curaj, de plans si de incredere. Permite-ti acuma sa plangi, sa te descarci, fara ca sa te simti prostuta pt asta! Incearca sa faci ceva ce-ti place, incearca sa nu mai faci jocuri psihologice cu fostul,de genul: acum nu ies ca sa simta si el ce-am simtit eu, pt ca in felul acesta tu ramai prinsa in aceea plasa a gandurlor, a reflectiilor inutile. Cat poti nu iesi cu el, sau iesi tot mai rar, caci altfel iti faci si mai rau si nu poti recastiga increderea, pacea, libertatea interioara.
Acum vei pasi cu pasi mai mici, si accepta-te asa, acum te uiti in spate incercand sa te intorci in trecut, ai rabdare cu tine, dar totodata continua sa mergi inainte, cu acesti pasi mici dar siguri, asa vei re-invata sa te iubesti si sa iubesti intr-o zi din nou. -
Nurofen,situatia mea e un pic mai delicata.Din pricina unor probleme de sanatate,nu am putut da bacalaureatul la timpul potrivit,urmand sa il dau anul acesta.Deci nu am job,nu sunt la facultate.De asta ziceam ca imi este greu,ca nu prea am unde sa iau legatura cu oameni si potentiali amici.
Te admir mult pentru reusita ta,mai ales intr-o tara complet straina.
Stii,parca nu simt ca mai am puterea si farmecul pe care il aveam candva,pe cand mi-am facut majoritatea amicilor.Ma simt mai limitata,nu stiu de ce.
Cred ca m-a afectat aceasta lipsa de socializare,precum era candva.Of.
Dar,sa stii ca mesajele tale m-au intarit si m-au ajutata si iti multumesc.
River,nu e acea perioada de "doliu",aia a trecut.Dar,chiar si dupa asta,am observat ca am avut tendinta de a confunda prietenia cu relatia,adica constientizeam eu ca ii cer lucruri care,in mod normal,i le-as fi putut cere pe cand eram impreuna.Dar au trecut toate.
Nu am vrut decat o prietenie discutata de comun acord,pentru ca el e singura persoana cu care vorbesc anumite lucruri,fata de care ma pot plange,mai multe lucruri pe care in mod normal o fata le impartaseste cu o prietena.El a fost "aceea" best friend pentru mine in timpul relatiei,si eu la fel pentru dansul,crezand ca vom ramane la fel si dupa ce nu vom mai fi impreuna,din anumite puncte de vedere.
Nu pot plange,am avut o perioada scurta in care am fost extrem de demarolizata,am plans o singura data,dupa foarte multi ani.In fine,a trecut si asta.
Multumesc mult pentru mesaje,sa stiti ca m-au intarit,ma simt mai bine si mai linistita,mai pregatita,sa zic asa.
V-am urmat sfatul
e 2 zile nu i-am mai raspuns la telefon,ieri i-am dat un singur mesaj ca si raspuns la toate mesajele lui(si nu au fost putine) in care m-a intrebat de ce nu ii raspund si ce am.L-am formulat ceva de acest gen "Nu vreau sa mai am nicio tangenta cu tine,de,te rog frumos sa nu ma mai apelezi,smsuiesti sau abordezi pe messenger,intrucat nu iti voi mai raspunde,plus ca imi voi schimba numarul de telefon.Nu ma intreba de ce,intrucat motivul nu are relevanta.Iti multumesc pentru intelegere",dupa care au urmat foarte multe apeluri,la care nu am raspuns,mesaje de asemenea la care nu am raspuns si scris pe messenger,intrebandu-ma de ce,fiind destul de afectat.Nu i-am raspuns.
Astazi,pe messenger din nou m-a abordat,foarte insistent cu telefoane,neprimind niciun raspuns.
A venit si la mine la usa(stie ca stau singura),a batut in usa cred ca jumatate de ora,timp in care ma suna,dar eu am stiut ca el e si am pus telefonul pe silent,hihihihi.Nu i-am deschis,intr-un final a plecat.Unul din mesajele dupa ce a fost la mine "Te rog eu frumos renunta la orgoliu"
"pentru 30 de minute,sa vorbim,te rog eu frumos".Chiar m-a enervat chestia cu orgoliul si i-am raspuns ceva de acest gen "Nu este vorba de orgoliu,ci de principii si demnitate.Suntem 2 straini acum,te rog nu ma mai contacta!!!!!!” A mai urmat un mesaj in care iar ma intreba de ce.Eu chiar nu simt nevoia sa ma justific,chiar nu vreau sa ii zic DIN NOU aceleasi lucruri pe care i le-am mai zis cu alte ocazii,pentru care a trebuit sa imi calc pe orgoliu,recunosc.Simt ca ma priveste,pur si simplu.Am vrut sa ramanem prieteni,am inchis ochii in fata anumitori chestii,zicand ca este un pic confuz dupa despartire,dar deja sunt 4 luni si eu imi bag picioarele.Nu zic ca in perioada asta a fost doar rau,dar cred ca ar fi putut tine cont mai mult de faptul ca eu nu mai sunt in relatiile din inainte cu prietenii si asa -
Ne-am simtit foarte ok,am mai iesit cu prieteni comuni si lucruri de acest gen,firesti de altfel.
Sincer,am ajuns la limita si eu,chiar nu mai am nevoie,deja imi provoaca repulsie.Si sincer va zic,de cand am rupt-o,ma simt mult mai linistita si mai bine,pentru ca nu ma mai afecteaza faptul ca nu ne vom mai vedea sin u va mai fi ca inainte,chiar nu mai am niciun fel de asteptari.Imi pare bine ca am scris aici si ca m-ati ajutat sa iau decizia radicala,chiar daca nu am facut-o 100% convinsa ca e bine si ca vreau asta pe moment,acum constientizez ca intradevar asa este cel mai bine.Sunt sigura,insa,ca va veni ziua cand va avea nevoie de mine,de prietena care a avut-o tot impul,sa sarbatoreasca terminarea sesiunii sau sa il ascult daca are vreo problema,sa il sfatuiesc sau sa ne vedem,pur si simplu si atunci chiar nu voi mai fi disponibila,cu toata parerea de rau.Insa,am inima impacata ca i-am zis aceste lucruri,mai subtil sau nu si a luat la cunostinta.
Sunt sigura ca il ingrijoreaza faptul ca noi nu ne-am mai vazut de sambata,ca nu i-am raspuns nici astazi la telefon si mai ales ca nu i-am deschis usa.Il simt chiar un pic diseprat si suprins ca de data asta chiar e ceva irevocabilAlte dati,oricat de tare ne certam,cateva ore nu ii raspundeam,dar dupa asta ma domoleam.Si daca venea la mine,nu se punea vorba sa nu ii deschid usa,chiar daca stateam cate 2 ore botoasa,fara sa il bag in seama.Mi-a zis ca aceste lucruri il dor si il doare ca vreau sa o rupem si regreta foarte mult acest lucru.Sincer,pe moment am fost tentata sa au inapoi,dar as fi ajuns de unde am plecat si nu mai vreau sa ma complac.Si am facut foarte bine!!In aceste 2 zile,chiar nu am mai simtit ca trece timpul greu,asteptand semn de la el.Am simtit ca trece ok,am mai iesit la o plimbare,m-am vazut cu o prietena la un cappuccino si la o plimbare prin oras,a fost foarte placut.
Stiu ca ma repet,dar va multumesc pentru incurajari,datorita voua am facut acest pas care nu imi poate fi decat benefic.
Chiar merit mai mult!
Va pup