Casatoria sau iubirea?

  •  
    • 8 mesaje
    26 Mai 2007, 15:10
    0 0
    Oare ce este mai important in viata unei femei? Sa il gaseasca pe acela care s-o faca mireasa, care sa isi doreasca sa ii dea ei si copiilor lor numele lui, sa se mandresca ca poarta o verigheta si ca si-a gasit jumatatea, sau ......... sa traiasca fericita si nepasatoare de gura lumii cu un barbat care nici sa nu auda de casatorie dar care ii spune si ii arata ca o iubeste?

    Am iubit enorm si am fost frustrata, de dorintele mele, de vorbele celor din jur, ca el nu propune nunta, ba, cand aude de ea, se intuneca si schimba subiectul. Ne-a fost bine si frumos 5 ani de zile. Dorea un copil, iar eu nu acceptam sub nici o forma un copil in afara casatoriei (deh ......gura lumii!). La un moment dat mi-am pus ambitia in a-l parasi: "ti-arat eu ca ma marit! altul va fi bucuros sa ma ia de nevasta!"
    Si asa a fost. Dupa un an de singuratate completa si lacrimi nesfarsite a aparut el: barbatul descris la inceput. Fericit sa ma aiba, fericit sa imi faca toate poftele. Iar eu, multumita. Ca am intrat si eu in randul lumii si ca sunt in sfarsit "la casa mea". Nu l-am iubit niciodata patimas, dar mi-a fost si imi este drag de el si il respect.

    Soarta insa mi l-a scos in cale pe ...... el ...... pe cel care fugise de casatorie candva. Singur, melancolic, emotionat pana la Dumnezeu cand ma vede, neputincios in fata verighetei de pe mana mea.
    De atunci ma gandesc numai la el si pieptul imi arde o uriasa dragoste neimplinita. Ne-am mai intalnit, am mai stat de vorba. Tremuram ca varga amandoi ...........................

    Oare asa este omul, vesnic nemultumit de ceea ce are, vesnic dorind ce nu poate avea?
    Am gresit plecand dintr-o relatie in care iubeam cu disperare, doar pentru ca incepusem sa cred ca nu imi ofera nici un "viitor"?
  •  
    • 2538 mesaje
    26 Mai 2007, 15:25
    0 0
    nu stiu dac ai gresit plecand din relatie,dar ai gresit cu siguranta casatorindu te din ambitie.
    uita te cum e viata ta acum...

    nu ne-ai spus...asta era singurul lucru care adus la ruptura?...ma refer la faptul ca nu vroia sa se casatoreasca
  •  
    • 444 mesaje
    26 Mai 2007, 15:26
    0 0
    strict la intrebarea ta, IUBIREA
  •  
    • 8 mesaje
    26 Mai 2007, 15:31
    0 0
    Nu neaparat ca m-am casatorit din ambitie. Am plecat din relatie din ambitie, asta da recunosc. Si da, faptul ca nu avea nici un gand de casatorie m-a facut sa cred ca am piedut 5 ani din viata si ca nu mai am si altii de pierdut.
    Sotul meu este un tip ok, poate mai ok decat primul, dar nu l-am putut niciodata iubi ca pe primul. Sau sa zicem ca l-am iubit (si il iubesc) matur. Pe primul il iubeam ... si cred ca il iubesc ... ca o nebuna.
  •  
    • 8 mesaje
    26 Mai 2007, 15:33
    0 0
    Didi, deci tu esti de parere ca in numele iubirii o femeie trebuie sa renunte la visul de a fi mireasa si de a purta verigheta?
  •  
    • 2538 mesaje
    26 Mai 2007, 15:40
    0 0
    ca sa raspund si eu strict la intrebare,logic ca as alege iubirea
    ce rost au toate ,verigheta bla bla fara iubire?
    da,pot sta fara ele insa ,daca am iubire
  •  
    • 444 mesaje
    26 Mai 2007, 15:41
    0 0
    daca il iubesti ,,matur", inseamna ca-l iubesti. asa-i? cu rationament, logic, si gandire.

    si atunci, dragostea, iubirea cea di'ntai, , e doar o amintire placuta... E prima indragosteala, pe care nu o vei uita...

    Edit: Faptul de a purta o verigheta si o rochie de mireasa nu imi pare garantia fericirii. Si ast lucru l-am gandit si la 20 de ani
  •  
    • 1308 mesaje
    26 Mai 2007, 16:05
    0 0
    M-a emotionat povestea ta.durerea si regretele sunt cladite pe presupuneri, caci poate intr-adevar nu ai fi fost fericita, caci iti doreai altceva. Eu sunt la un pas de a lasa in urma ceva pt faptul ca nu e asa cum vreau eu in anumite momente. Nu stiu sa ma bucur de ceea ce am si visez altceva, traieste in mine dorinta de schimbare a cuiva...e vorba de cineva care m-a facut sa il iubesc cu toata inima, uitand de ratiune, timp, persoana mea...
  •  
    • 765 mesaje
    26 Mai 2007, 17:09
    0 0
    eu ma intreb altceva: daca si el te iubea atat de mult de ce a preferat sa te piarda decat sa se insoare?? ce este atat de ingrozitor in asta ca sa se "intunece si sa se schimbe la fata"?! sunt de acord cu mistik, regretele se bazeaza pe presupuneri, "ce-ar fi fost daca..." si daca tu te intrebi daca o femeie ar trebui sa renunte din iubire la visul de a fi mireasa, care e ceva absolut normal, eu te intreb un barbat la ce renunta pentru iubirea asta?
  •  
    • 1924 mesaje
    26 Mai 2007, 19:39
    0 0
    bine spus, imeda!
    draga mea, nu te mai imbata cu apa rece - daca omul ala te-ar fi iubit suficient, nu te-ar fi lasat sa pleci; faptul ca nu s-a lasat impresionat nici macar cand ai plecat a spus totul despre ce si cum simtea.

    chiar daca acum il incearca oarece regrete, nu o face decat pentru faptul ca realizeaza ca a pierdut un om minunat. tu ai procedat foarte bine : chiar crezi ca daca ai fi ramas cu el toata viata ta ar fi fost un foc de artificii?? cine iti garanteaza ca s-ar fi schimbat?!

    esti un om care pari ca stii ce vrei, doar de aia n-ai incercat sa-l schimbi. sunt total de acord cu ce ai facut
  •  
    • 8 mesaje
    26 Mai 2007, 19:51
    0 0
    Nu, evident el nu ar fi sacrificat nimic pentru iubirea mea. Spunea mereu: nu ne este bine asa? de ce sa schimbam?
    Motivatia lui erau experientele neplacute din familia lui: un frate si o sora care esuasera fiecare in casnicia lui, si "ce le-a trebuit bataie de cap, cand inainte se iubeau asa mult?" Motivatie care pe mine nu m-a convins si, dup amulte aluzii mai mult sau mai putin subtile, am ales sa plec.
    A incercat sa se impotriveasca si inca luni bune, dar eu nu doream o nunta fortata (Doamne fereste!!!), daca in 5 ani nu avusese "chef" sa o facem nu ma mai interesa nimic din rugamintile de dupa. Imi spunea "sotia mea" dar eu ii aratam mana si ii spuneam: "unde vezi tu asta? nu sunt sotia ta!" Imi spunea ca "ba da" si cu asta ma lamuream si nu mai aveam putere sa ma lupt cu morile de vant.

    Acum sotul meu vrea si un copilas, iar eu il tot aman si sincera sa fiu simt ca nu il iubesc asa cum, in imaginatia mea, printesa din poveste il iubeste pe printul fermecat ... Simt ca lipseste ceva si aceste stranii sentimente s-au accentuat mult revazandu-l pe el, singur.
    Sper sa imi bag mintile in cap si sa nu fac vreo prostie. Simt ca ma chinui tare dar cred ca este numai vina mea. Se pare ca niciodata nimic nu-mi convine ..............
  •  
    • 1924 mesaje
    26 Mai 2007, 19:56
    0 0
    pai daca iti doresti printul din poveste, in basmele pe care le stiu eu acela se lupta cu balaurii pentru printesa lui...

    eu nu vreau sa te influentez in nici un fel, pana la urma tu esti cea care va trebui sa te decizi.

    privitor la copilas, cred ca sotul tau ar intelege daca ii spui ca nu te simti pregatita. daca nu esti sigura, ai dreptate, nu trebuie sa te grabesti
  •  
    • 8 mesaje
    26 Mai 2007, 19:59
    0 0
    Da ..... foarte frumos spusa faza cu balaurii. Mi-au dat lacrimile ...
  •  
    • 153 mesaje
    26 Mai 2007, 20:44
    0 0
    vin si eu si imi zic parerea, cu toate ca nu prea mai are legatura acum cu ce vorbiti....

    eu, una, consider casatoria inutila. sigur, e visul oricarei femei sa se vada imbracata in rochie de mireasa, sa se simta ca o printesa si asa mai departe, dar... parca relatia isi pierde tot farmecul de la inceput atunci cand deja "te legi" de un om...

    sunt fata (ca femeie nu pot sa ma numesc la 19 ani, nu?), dar cand ma gandesc la casatorie mi se pare ca o sa ma sufoc si ca o sa imi pierd toata libertatea... un copil poti sa faci si fara sa te mariti... poti sa locuiesti cu un barbat si fara sa fiti casatoriti... pana la urma, ti se elibereaza un certificat care atesta ca tu si x va iubiti. dar voi nu va iubeati oricum, si fara certificatul ala? si atunci, unde-i rostul?
    gura lumii? calul moare de drum lung si prostul de grija altuia...

    sa fim seriosi, suntem oameni si nu suntem facuti sa fim monogami... la un moment dat, ai nevoie de altceva, de altcineva... mai ales in momentul in care simti ca nu mai ai scapare, ca pentru a-ti recastiga libertatea, trebuie sa treci printr-o serie de proceduri nu tocmai placute (vezi divortul)...
  •  
    • 480 mesaje
    26 Mai 2007, 20:45
    0 0
    Allessya_me, vreau sa-ti spun ca presupunerile si interpretarile subiective, in afara unor lucruri clare, au capacitatea de a spori enorm confuzia sufleteasca. Este un lucru pe care l-am observat de nenumarate ori atat in viata mea cat si la cunoscutii mei. Eu tot ce observ este ca omul care nu voia sa te ia de nevasta refuza si acum sa se exprime. Sau, mai bine spus, iti vei da seama daca refuza sau nu , daca are un motiv pe care tu nu-l cunosti (caci explicatia data de el referitor la casniciile fratilor e, dupa parerea mea, din cale afara de subreda - mai ales ca el stia cat iti doreai tu sa va casatoriti)decat discutand sincer cu el. Daca vrei sa-i mai dai o sansa, e neaparat necesar sa stii sigur ce gandeste omul acesta, ce simte si care sunt aspiratiile lui. Eu m-as fi asteptat ca, daca te iubeste atat de mult, sa vina el la tine, sa ia initiativa si sa te convinga sa divortezi. El insa, nici nu s-a explicat; mi se pare ca tu nu esti o prioritate pentru el. S-ar putea intr-adevar si sa nu aiba curajul sa abordeze subiectul. Atunci deschide tu discutia. Nu-l lasa pana nu afli clar.


    Aaaaa...a mai fost spus pe acest forum...daca lucrurile nu se rezolva repede si sincer, nu se mai rezolva nicicand. De aceea cred ca, actionand tu singura, fara sa stii ce vrea omul de la tine nu vei reusi decat sa devii amanta unui om care, odata ce va vedea ca poate sa te aiba fara mare efort, ma indoiesc ca se va mai gandi serios sa se insoare cu tine. In acelasi timp, iti vei distruge si familia, va exista o mare pata neagra si urata, chiar daca sotul nu afla. Si el, care nu vrea sa se insoare cu tine, dupa aceea sa-si nege orice responsabilitate, sa spuna: ea a vrut, nu eu.

    Alyssia, sa stii ca manifestarile vagi, laconice, care nu exprima clar ce simte si vrea omul (de exemplu tremuratul lui cand vorbea cu tine - esti sigura ca nu este doar impresia ta? Si apoi, esti sigura ca nu se va diminua intensitatea emotiei odata cu timpul? Se va diminua, si inca repede, cred eu...). Ei bine, exprimarile astea vagi te lasa sa presupui TOT CE VREI TU...e pur si simplu fantezia ta...nu este ceea ce simte omul acela...tu nu stii ce simte el. Tu nu esti indragostita de el ca persoana reala, nedecisa, care nu stii daca si cat te iubeste. Tu esti indragostita DE CEL CARE CREZI TU CA ESTE EL. Ai grija.
  •  
    • 153 mesaje
    26 Mai 2007, 20:54
    0 0
    adica? de ce?

    nu te intreb cu rautate, sau cu atitudinea aia "ei, da, sa stii ca nu te cred!", ci pur si simplu sunt curioasa...
  •  
    • 4411 mesaje
    26 Mai 2007, 20:59
    0 0
    Eu sunt cu cativa ani mai mare decat minarete si tot cam asa gandesc..Deci se poate si nu vad ca ar fi ceva gresit;poate pentru ca nu sunt taman fericita in relatia pe care o am sau poate pentru ca am vazut prea multe despartiri,tradari si asa mai departe..Copil oricum nu mai sunt demult..daca am fost vreodata.
    Ah..si ca sa raspund la intrebarea topicului..as alege iubirea fara sa clipesc,as fi in stare de orice sacrificiu,n-as putea trai in minciuna o clipa.
  •  
    • 342 mesaje
    27 Mai 2007, 00:11
    0 0
    ei..si eu cred ca ceea ce simti tu poate fi doar in mintea ta....in legatura cu actele pe relatie: sunt total impotriva. Am o relatie de 11 fara acte, locuim impreuna de tot atat timp! doar gandul actelor ma sperie. Daca ar fi sa nu mai mearga aceasta relatie....urmatoarea tot fara acte ar fi....ce zice lumea? don't care!!!
  •  
    • 1639 mesaje
    27 Mai 2007, 00:19
    0 0
    eu zic ca un barbat daca te iubeste cu adevarat te si ia de sotie!

    eu nu as sta cu unul x ani, pe langa sa am si copil si sa nu fiu maritata...si nu de gura lumii, ci respectul fatza de mine!

    eu zic ca ai facut bine k lai lasat si ti-ai pus verigheta pe deget
  •  
    • 201 mesaje
    27 Mai 2007, 05:54
    0 0
    Draga Alessya, esti intr-adevar intr-o situatie foarte dificila. Daca intr-adevar il iubeai asa de tare pe tipul cu care ai trait nemaritata si cu care de fapt ai vrut sa ai si copii, atunci iubirea aia mare ti-ar fi dat puterea sa treci peste gura lumii si sa-ti traiesti viata fericita. Cea care a iubit mai putin ai fost pana la urma tu insati! Acum ca esti maritata si zici ca iti iubesti sotul, atunci incearca sa faci aceasta casnicie sa mearga, si lasa-l pe fostul in pace! Tu ti-ai dorit sa te mariti, fostul nu a fost in stare sa-ti ofere asta, ai pus punct relatiei cu el atunci si ai luat-o de la capat, nu o lua acum inapoi ca racul. Povestea ta imi aduce aminte de romanul in versuri al lui Puskin, 'Evgheni Oneghin', in care Tatiana ii raspunde avansurilor fostului ei iubit Evgheni (gen fostul tau iubit),' eu altuia ii sunt sotie si-i raman CREDINCIOASA pe vecie!'