egoism, nesimtire, frustrare

  •  
    krk
    • 20 mesaje
    24 Mai 2007, 14:08
    0 0
    Sunt cu el de cateva luni. Dupa o luna ne-am mutat impreuna. Veneam fiecare dupa relatii lungi, obositoare si credeam ca ne-am gasit perechea. trecand peste aspectul fizic, mie imi placea ca era serios, spunea ce gandea si parea ca ma iubeste. Lui i-a placut la mine ca eram pe aceeasi lungime de unda, il lasam sa-si manifeste trairile "nervoase" cu calm si simtea ca ma are alaturi. Trairile lui nervoase deveneau din ce in ce mai dese. Eu la inceput credeam ca il pot schimba. Credeam ca daca nu dau atentie nervilor lui totul se va calma incet. De multe ori era prea disperat, se lega de cele mai mici si insignifiante detalii ca sa inceapa un scandal: o haina lasata aiurea pe pat, mancare care era in figider lasata descoperita, pantofii mei imprastiati in debara, aburul din baie care nu se mai ducea, mirosul de pe teava de canalizare, ambuteiajele din tarfic, un telefon care suna, orice, orice putea porni avalansa de nervi. Orice vorba scoasa din context, luata la puricat devenea un scandal monstruos. Am avut o relatie de cativa ani si nu ma iritasem pana atunci de probleme atat de minore. Ii spuneam: "bai, viata e mult mai frumoasa si mai importanta, trebuie sa traim frumos, nu sa ne consumam o seara cu un scandal pentru o felie de paine lasata pe masa. Take it easy! fii mai relaxat."
    Stiam ca mama lui are probleme de sanatate. Probleme s-au agravat si a trebuit internata in spital. Nebunia a inceput, nopti dormite prin spitale, zi de zi alergatura imensa, casa, spital, servici. Incercam sa-l ajut cum pot, stateam si eu noaptea cu ea, desi devenise un calvar, femeia aia nu ma suferea defel si ma dadea afara. Eu taceam si inchitema, plangeam pe holurile spitalului dar ma gandeam ca are dureri mari si de aceea si iesirile ei mai putin temperate. Am inceput sa sesizez o asemanare intre ei. Lipsa de logica si de ratiune, turbarea care ii facea sa zbiere necontrolat ma speria. Toti din jurul meu mi-au spus clar: ai inebunit! ori il iubesti enorm de accepti asta ori te-ai prostit de tot. I-am fost alaturi din prima clipa pana acum. Oboseala de a dormi in alte parti decat casa ta isi spune cuvantul. El a fost si este nervos. Il las sa se descarce de fiecare data cand simte nevoia, il las sa zica, sperand ca toate se vor termina. Aseara in schimb a atins apogeul: mi-a scos vorbele din context, le-a interpretat in stilul lui maret si apoi mi le-a bagat in gura. M-am simtit ca ultima proasta si am obosit... am obosit brusc sa stau sa-i dau dreptate sau sa ma explic.
    Din fiinta aia care sarea in ajutorul tuturor am devenit o meschina egoista care vrea sa lase totul balta si sa plece. Nu ma tine nimic legata de el, decat sentimentul cretin de iubire. Suntem de cateva luni, un pic peste jumatate de an, si am obosit. Recunosc ca sunt imprastiata si dezordonata, dar fac totul ca sa fie bine. Nu pot fi maniaca ordinii, niciodata nu imi voi consuma timpul cu astfel de prostii. Nu va inchipuiti ca sunt delasatoare sau cine stie cum, ci doar zic ca un pic de dezordine nu strica nicioadata. Totul e ca la armata, casa mea s-a transformat intr-o cazarma.
    toti din jur spun ca m-am schimbat, ca am pus prea mare pret pe relatia cu el, si m-am implicat prea mult intr-un "pui de relatie" si prea devreme... Cand ies de la birou alerg spre casa sa mai fac niste chestii, apoi la mama lui, apoi din nou acasa, apoi dorm cine stie pe unde ... si nu primesc nici macar un multumesc. Mi-a spus ca apreciaza dar de ce nu o arata? de ce atunci cand se cearta cu x sau cu y vine si ma ia drept tampon ptr nervii lui? Mama lui imi spune ca vin la ea din obligatie ... i-am spus ca daca as veni asa... de sila, nu as veni. Mi-as gasi eu scuze si nu as trece pe la ea decat in vizita. Ma acuza ca sunt prefacuta.
    Cum poti fi prefacut atatea luni? Pentru ce??? Nu tin cu dintii la aceasta relatie ... dar se pare ca se stinge incet, incet. Daca ne despartim acum il las vraiste, desi ma gandesc ca nu realizeaza ce are ... Poate daca plec ptr cateva zile si il las singur realizeaza. Nu stiu ... sunt trista, rupta ... sfasiata...
  •  
    • 4418 mesaje
    24 Mai 2007, 14:13
    0 0
    esti o femeie pentru care multi barbati s-ar lupta, adepta a sacrificiului total si a dragostei impartasite pina la extrem. Te felicit pentru sufletul pe care il ai. Eu zic sa mai stai cu el pina cind mama lui iese din spital si isi revine apoi sa porti o discutie serioasa in care sa ii explici toate aceste lucruri, iar daca nu exista schimbarea dorita atunci lasa-l. Acum nu-l las ainsa pentru ca ar fi prea greu sa duca pe cap si relatia esuata si problema de sanatate a mamei lui. Mai sacrifica-te un pic, o perioada si apoi daca nu iese nimic serios abandoneaza relatia,in definiti v viata este extrem de scurta si nu se merita sa te sacrifici pentru cineva care nu numai ca nu intelege acest lucru dar nici nu il apreciaza. Sa fii tare in continuare si Dumnezeu sa te tina puternica in fata tuturor problemelor din viata aceasta.
  •  
    krk
    • 20 mesaje
    24 Mai 2007, 14:19
    0 0
    Iti multumesc mult. E un om minunat, nu contest asta. Numai ca am impresia ca el nu realiazeaza ca tot ce fac acum e foarte mult pentru mine. Poate am ajuns si eu la o limita, dar nu realizeaza. Nu realizeaza ca pana la urma sunt o straina? Nu sunt maritata cu el de 100 de ani, nu avem copii si nici o casnicie in spate care sa merite sacrificiul meu. Parca simt ca vrea sa ma faca sa sufar ... uneori imi zice: astept sa ma parasasesti, scapa de un nebun ca mine ... alteori imi spune ca sunt nesimtita, ca maica-sa i-a zis lui ca eu m-am dus si a trebuit sa-mi spuna de 2 ori sa-i dau patura, ca nu sunt atenta, imparstiata ... si alte nimicuri din astea. Hei!!! ma gandesc sa plec in week-endul asta. Ma duc acasa la ai mei, macar 2 zile sa stau si eu singura. Poate va fi mai bine ... poate ne vom lumina si vom lua decizia inteleapta ptr amandoi.
  •  
    • 804 mesaje
    24 Mai 2007, 14:24
    0 0
    FUGI .. din ce ai scris nu vad nimic care sa te faca sa lupti .
  •  
    • 448 mesaje
    24 Mai 2007, 14:27
    0 0
    meriti ceva mult mai bun! ai vazut ca in momente de "luciditate" iubitul tau te sfatuieste la fel. poate suna un pic egoist dar... nu te pierde ca suflet. nu se merita!
  •  
    • 18346 mesaje
    24 Mai 2007, 14:29
    0 0
    cica, pronostic: unul da, unul nu, unul da, eu ma abtin(subiect prea delicat pt neuronul meu )
  •  
    • 8 mesaje
    24 Mai 2007, 14:40
    0 0
    De ce relatia lui anterioara nu a mers?
    Eu zic ca nu se merita sa te sacrifici pentru el.Gandeste-te la tine!Cum vezi viata ta alaturi de el peste cativa ani?Daca acum se manifesta asa,dar mai tarziu cand veti avea copii,cum va fi?
    Cred ca orice barbat ar iubi si aprecia o femeie asa devotata ca tine.Mai bine vezi-ti de viata ta,fara el...
  •  
    • 3548 mesaje
    24 Mai 2007, 14:41
    0 0
    mda... probleme probleme probleme. toti oamenii au pitici pe creier . si multi isi cauta WC-uri intime (relatii) pt a si le varsa, crezand ca asa scapa de ele. mi se pare ca fix asta esti tu -iar el realizeaza, din mom ce iti spune sa pleci de langa un nebun. acuma, daca pleci fix cand el se da de ceasu' morti si e cel mai agitat, clar va lua lucru' asta ca pe un esec ingrozitor si nu ca pe un semnal de alarma in privinta caracterului lui. doar ca asta nu este problema ta. tu ai dreptu' sa nu iti convina anumite situatii, nu sa le suporti. deci sa nu carecumva sa te simti vinovata daca pleci. fa-ti viata frumoasa, ce naibii.
  •  
    • 33 mesaje
    24 Mai 2007, 14:44
    0 0
    imi este greu sa vad ca exista barbati care nu realizeaza ce fel de persoana au langa ei. pari a fi o femeie puternica si cu un suflet mare. nu meriti sa fi "sacul lui de box", de ce isi varsa nervii intotdeauna cand vine acasa? oricate probleme ai avea......asa ceva nu se face. e constient de sacrificiul pe care il faci pt el, nu? nu sunt in masura sa iti spun nici sa ramai cu el, nici sa il parasesti, pt ca tu in sufletul tau sti cel mai bine daca se merita sau nu. si inca ceva: 2 zile departe de toata agitatia de pana acum iti vor face mai mult decat bine.
  •  
    • 1298 mesaje
    24 Mai 2007, 14:48
    0 0
    completez la ce a spus Liquer, daca pleci acum - si bine ar fi s-o faci! - va spune ma-sa: "nu era pentru tine. Asta te lasa cand ti-e mai greu, nu e femeia cu care sa faci casa buna". Iar el in loc sa inteleaga ceva, isi va spune ca toate femeile sunt la fel.
    Iar tu, draga krk, NU-L VEI SCHIMBA.
  •  
    • 4418 mesaje
    24 Mai 2007, 14:48
    0 0
    sunt de parere ca meriti pe deplin acel week end. E bina sa fi tu cu gindurile tale, sa fii alaturi de parinti si sa le ceri si lor sfatul. dar repet din respect pentru Cel de sus nu il parasi pina cind mama lui nu va iesi din spital si se va simti mai bine. Doua lovituri ar fi de nesuportat si pentru el. Iar dupa externarea mamei sale stai serios de vorba cu el si vezi pe ce drum apuci. Week end placut si fi increzatoare in puterile tale.Curaj, dragoste si rabdare.
  •  
    • 1298 mesaje
    24 Mai 2007, 14:53
    0 0
    Da, siguuuur, menajeaza-l mama, ca si el e tare intelegator cand isi descarca nervii din alta parte pe tine.
    Du-te in weekend si vino pregatita sa-l infrunti. Si ce daca e ma-sa in spital? Doar nu va trebuie o saptamana ca sa vorbiti. Una-doua ore la sfarsitul zilei, la o cafea, tot se gasesc.
  •  
    krk
    • 20 mesaje
    24 Mai 2007, 14:55
    0 0
    Nu pot pleca acum ... nu pot. Nu ma lasa sufletul.
  •  
    • 4418 mesaje
    24 Mai 2007, 14:56
    0 0
    nu e vorba aici de a-l menaja pe el ci iti menajezi sufletul. Presupunind Doamne ferste ca starea mamei lui se agraveaza si ea il abandoneaza pe el oare nu se va simti la un moment dat vinovata intrebindu-se ,,dar daca oare... sau daca poate...". Dupa revenirea la normal a mamei lui poate lua aceasta hotarire.
  •  
    • 3548 mesaje
    24 Mai 2007, 14:56
    0 0
    hm... da, da' s-ar putea sa fie un pic cam complicat si neplacut.

    a avut vreodata gesturi violente fata de tine, neduse pana la capat? nu ai mentionat nimic, de asta am precizat neduse pana la capat. pt ca vestea pe care ai putea sa i-o dai eu zic ca ar fi destul de soc pentru el. tu mereu ai suportat si el s-a obisnuit asa. acum, fiind prins rau, numai la tine ca pleci n-o sa se astepte. deci ai grija. gandeste-te bine cum ii spui, ce ii spui si in ce loc sunteti.
  •  
    krk
    • 20 mesaje
    24 Mai 2007, 15:01
    0 0
    Mama lui e mai bine acum. E acasa de cateva zile si mergem sa dormim la ea, e normal, ii e rau, trebuie supravegheata. El chiar crede ca sunt obligata, cumva, moral sa facem totul impreuna. Sa-l ajut neconditionat, altfel ... sunt nesimtita sau egoista. Daca le fac si nu le fac cu tot "interesul" sunt prefacuta! Nu pot sa fac totul cu zambetul pe buze, sunt obosita de lesin, imi vine sa vomit, eu acasa la mine nu mai am timp sa fac nimic, surmenajul ma afecteaza din ce in ce mai mult. Pe deasupra prostul lui obicei de a rastalmaci vorbele m-a terminat. Poate si eu las loc la interpretari dar hey! fi mai clam, te iubesc ba! daca fac atatea ptr tine de ce puii mea crezi ca-ti vreau raul??? e paranoic uneori ... si e greu, e foarte greu sa ma mai justific.
  •  
    • 1628 mesaje
    24 Mai 2007, 15:05
    0 0
    daca e mai bine acum,poti sa-ti iei liber acel week-end! am cativa ani in spate de " a fi tampon" ,cum spui tu! si nu s-a schimbat! iar orice reactioe a mea se transforma intr-un adevarat scandal sunt si eu obosita! as putea spune ca deja oboseala e cronica! am "urzit" si eu una,alta.................doar-doar o fi mai bine! din pacate,nu este eu n-as putea sa-ti dau,din propria experienta decat un singur sfat! fii egoista! gandeste-te doar la tine acum! pana nu va fi prea tarziu
  •  
    • 1298 mesaje
    24 Mai 2007, 15:05
    0 0
    ca Stan Patitu' (desi nu e chiar atat de...) te sfatuiesc sincer ca macar sa nu-ti faci planuri de viitor cu acest om.
  •  
    • 33 mesaje
    24 Mai 2007, 15:06
    0 0
    exista ceva din ceea ce faci care sa il multumeasca?
  •  
    • 4418 mesaje
    24 Mai 2007, 15:06
    0 0
    daca mama lui a iesit din spital inseamna ca se simte mai bine. Mai rabda putin sa se refaca si stai de vorba cu el ,,barbateste" la o cafea sau un sprit de vara si stabileste prioritatile. Daca nu va intelege sa isi schimbe comportamentul atunci lasa-l si asta e ! Sigur vei gasi un barbat care sa te aprecieze la justa ta valoare si care sa te iubeasca neconditionat asa cum observi ca faci tu cu domnul in cauza.