Despre vulturi si gaini
-
0 0Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un
om gasi un pui de vultur de abia iesit
din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar
fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si,
bineinteles, invata sa se poarte ca o
gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in
care vulturul nu se indoi nici o clipa
ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el
insusi este o gaina. Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste. Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista
obstacole care sa-l impiedice sa zboare,
in afara de cele din mintea lui, si,
dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
Fara indoiala, cea mai mare parte a
cititorilor cunoaste aceasta povestioara
facuta celebra de Anthony de Mello, si foarte mult folosita in cartile de self-help, traning-uri, speech-uri
motivationale s.a.m.d.
Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut
este efectul pe care intamplarea aceasta
l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii. Dupa ce au vazut ca fostul lor
tovaras de joaca si de seminte si-a luat
zborul, pierzadu-se in imensitatea
cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au
inceput sa viseze sa devina vulturi.
Incepura sa circule, la inceput aproape
clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca
fiecare gaina avea inauntrul sau un
vultur care astepta sa fie eliberat.
"Conditia de gaina nu este decat
rezultatul unor credinte limitante",
substineau niste gaini-profete,
"schimbati credintele, si cerul va fi al vostru".
Aparusera tot felul de carti in
domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza
vulturactionala" , "Minunile zborului",
"Declanseaza vulturul din tine" samd.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit,
aparusera si seminarii (de Programare
Gainolingvistica) si cursuri audio si
video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti
sunetele celorlalte pasari (sa te pui in
rapport), cum sa percepi senzatia
vantului in aripile tale (condita de
vultur nu poate fi atinsa fara
concentrare asupra canalelor senzoriale
potrivite). Mai interesant, aparuse si o
metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in
consecinta 9 drumuri diferite spre a
deveni vultur. Aparusera si niste
tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom
technique), care te invatau ce se
intampla daca apesi pe niste puncte de
pe cap si piept spunand "Iubesc si
respect aripile mele", si anume ca iti
va trece frica de inaltime (principalul
obstacol in drumul de dezvoltare
spre conditia de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat
celelalte puse la cale un sistem de
multilevel marketing care consta intr-un
complex sistem de puncte care se
obtineau vanzand cursuri si seminarii
celorlate gaini, argumentand ca
ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur. Cine
frecventa un numar suficient de cursuri
putea sa devina "gainocoach certificat",
si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai
rapind pe drumul dezvoltarii. Nu e
nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in
lipsa totala a unor rezultate concrete,
isi exprima indoielile asupra sensului
pe care l- ar avea toata treaba asta,
era imediat acuzat - din partea celor
mai exaltati si convinsi - ca este
stapanit de credinte limitante si
blocat de gandul negativ. Mai ales, i se
repeta in continuu: "Aminteste-ti de
fostul nostru tovaras, care dupa o viata
de gaina -
Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."
Povestioara asta este enervanta pentru ca presupune ca un vultur e mai bun
decat o gaina si face o confruntare
stupida intre doua fiinte cu
potentialitati, talente si forte
diferite. Si aici nu este vorba de a lua
apararea cui are mai putine talente sau
cui este mai slab, ci de a ma impotrivi
unui intreg sistemul social conceput sa
produca nemultumirea permenenta, lipsa
de satisfactie propunand modele
imposibil de egalat si industria
adiacenta care iti vinde "solutii" in
timp ce alergi dupa aceste modele
imposibile. E acelasi mecanism prin care
ti se arata cel care a castigat un miliard la loto, si te convinge ca o sa
ti se intample la fel. E acelasi
mecanism prin care ti se arata o
supervedeta, si ti se spune ca daca
cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/
cercei.) o sa fii ca ea. E mecanismul
prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai
nesatisfacuta si nemultumita. Un vultur este un vultur, si o gaina o gaina. Si pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o confruntare este asolut fara sens. Fiecare ar trebui sa isi
exploateze potentialul fara sa se
confrunte cu altcineva in afara de sine,
mai ales cu modele impuse de cineva care
are ca singurul scop sa iti vinda
"solutiile" lui.
Fiecare dintre noi are potentialitati fantastice, si nu pierd ocazia (NB persoana 1 se refera la autorul textului) de a reaminti credinta asta si de a ajuta lumea - pe cat pot - sa intre in contact cu aceste potentialitati. Eu primul predau si aplic tehnicile psihologice care imbunatatesc performanta si ajuta in dezvoltara personala. Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia. Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva. Nu urma modele, fii tu un model!
Ultimele stiri din cotet imi confirma ca
niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor. Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centimetri.
(primita pe e-mail)
Acest mesaj a fost editat de către myanonimus: -
Ca sa anticipez intrebarile. Am postat aceasta povestioara la sectiunea dragoste deoarece:
1) aici am vorbit despre carti care te invata cum sa te comporti.
2) aici am discutat despre grasi si slabi
3) aici se fac comparatii intre actuale si foste
4) aici femeile care lucreaza se mira cum pot sa traiasca cele care sunt casnice si invers.
5) aici se dau retete... si uitam ca suntem diferiti.
6) aici apar femeile care dupa ce au fost casatorite o viata cu un cocos isi dau seama ca ele erau deja vulturi si sunt blamate pentru asta...
7) aici fetele care sunt mame intra in disputa cu cele care nu sunt mame
si lista ar putea continua... -
Done, cu conditia sa nu iti irosesti viata visand si/sau incercand sa fi altceva. Adica sa nu ajungi sa fii vultur, dar, din cauza ca ai incercat sa fii vultur, sa nu fii nici macar o gaina decenta.
Later edit: Evident trebuie nici sa nu iti ignori calitatile de vultur si sa te irosesti ca gaina. Asta nu inseamna ca gaina este superioara vulturului inseamna doar ca vulturul nu poate fi o gaina decenta. -
f adevarata anecdota si comentariile care i-au urmat...
insa mai ramane o variabila ( nu varianta) ce facea vulturu daca nu ridica niciodata ochii spre cer sau nu intalnea un alt vultur care sa ii deschida mintea...ramanea o gaina (probabil una proasta ca nu asta era conditia lui in lume)...iar in final ajungi la dilema mea de pe la 10 ani incoace :alegi sa fii cel mai prost dintre cei mai buni sau cel mai bun dintre cei prosti...exista galinacee superbe ca exemplar galinaceu si cele mai tari peste consoartele lor la fel ca si vulturi cu rau de inaltime care ar fi mai fericiti in cotet dar e natura umana sa vrem tot timpul mai mult sa nu se sfarseasca niciodata treptele sub pasii nostri...si atunci cum faci sa renunti la un vis?
(scuze daca vi se pare ca am luat-o prea tare pe aratura...imi cer scuze anticipat si pls nu ma certati prea tare)