Problema mea? ...detest barbatii
-
0 0Sper sa nu radeti de mine, pentru ca pe mine ma doare cumplit aceasta problema.
Am 27 de ani, o varsta la care, cand eram mica, speram sa fiu maritata si cu doi-trei copilasi. Asa vad eu implinirea.
Dar eu nu am nici macar o relatie serioasa si, mai mult decat atat, nici nu vad cum as putea-o avea, din moment ce nu se poate apropia nimeni de mine.
Ma imbrac cat mai simplu si neglijent daca se poate, numai ca sa nu atrag privirile pe strada, daca se intampla sa incerce cineva sa ma bage in seama ma apuca toata greata din lume si devin o acra si o ciufuta.
Ma uit in jurul meu sa vd un barbat si sa zic: da, uite un tip frumusel/interesant, dar nu, mie toti mi se par dezgustatori.
Am avut vreo 3-4 relatii pana acum (extrem de putine, stiu), pe care le-am rupt disparand in ceata "ca magarul", pentru ca mi se facea tot mai scarba de tipul respectiv si nu ma puteam obisnui cu atingerile lui.
O intelegeam mereu pe Elena Carstea cand spunea de rau despre barbati, apoi cand s-a maritat am avut un soc. Parca ramasesem din nou singura nebuna de pe lume.
Trece cineva prin asta? Am sanse de vindecare?... Ma ingrozeste gandul ca voi imbatrani singura. -
Am copilarit cu doi parinti care s-au iubit foarte mult, imi placea sa raman in urma pe strada sa ii privesc cum se tin de mana, sau sa ii privesc pe furis dintr-un fotoliu cum se tachineaza si glumesc.
Prima mea relatie sexuala a fost cu un barbat mai in varsta cu 28 de ani decat mine, pe care efectiv il divinizam, ma fascina intreg comportamentul lui ... acum cand il vad pe strada ma apuca greata si imi vine sa imi dau palme, mi se pare absolut libidinos. -
Milady, credeam ca doar noi am ramas p-aci. Da' uite, ca suntem trei.
Frosty, fara suparare, eu zic sa te adresezi unui psiholog. Trebuie scormonit pana in adancurile motivului, intors pe dos si scuturat bine. Sper ca nu te sperie ideea, nu e psihiatru, ala de te indoapa cu sedative. Te ajuta sa descoperi adevarata cauza si sa o inlaturi. -
Ancuta, probabil schimbarea vine doar din evolutia mea ca varsta, ok, maturizare am vrut sa zic, dar nu mi-a venit din prima.
Aveam 19 ani si aveam impresia ca el incununeaza toata frumusetea, intelepciunea si superioritatea masculina. Acum, nu il vad decat cu ochii cu care poate l-ai vedea si tu, si tu: un tip cu parul alb ... si atat. -
me_eva ... hm
m-ai facut sa zambesc
Nu a fost un viol pentru ca, asa cum mi s-a spus, nu a rupt hainele de pe mine ci le-am dat eu "de bunavoie".
De bunavoie pentru ca ma dusesem la el acasa cu toata naivitatea varstei ca sa bem un suc.
Nu am tipat si nu m-a amenintat cu cutitul.
Dar a incuiat usa si a sarit pe mine si mi s-a facut frica, am zis ca cel mai bine e sa stau, ca se va termina "cu bine"
Hm ... amintiri!... -
Mama Omida, sfarsitul povestii cu tipul batran a fost ca el s-a detasat incet-incet de mine, lasandu-ma sa gasesc pe cineva de varsta mea care sa imi ofere viitorul care intre noi nu se putea. Atunci l-am iubit, dar acum consider libidinoasa povestea noastra, nu imi imaginez cum de l-am putut lasa sa ma atinga, plina de fascinatie.
Au trecut 8 ani de atunci, dar nu l-am gasit pe cel spre care ma trimisese el.