Despre atitudini...
-
0 0Gestionarea emotiilor? nu reusesc mereu!
Moda? poate...moda si stil eventual.
Atitudine pozitiva? Da, in marea majoritate a timpului.
Nepasare, indrazneala si un pic de aroganta? nu, dar poate ar trebui...
Sunt putin confuza. Caut un echlibru pentru o buna impresie la servici fata de sef si fata de celelalte persoane care se perinda zilnic.Sunt asistenta directorului si daca in primele zile, saptamani - ma simteam fericita ca lucrez aici, acum am inceput sa ma intreb ce sa fac pt a ma impune mai bine, in sensul de a fi mai sigura pe mine.Ma simt tratata un pic cam urat.Cand la seful meu in birou e cineva, el ma striga cu un ton autoritar si imi da ceva de facut ca si cum ai spune la un caine "mars de aici". Poate comparatia e un pic cam dura, dar ma simt desconsiderata si ma doare caci am terminat o facultate, nu sunt venita de undeva de pe camp...
Am stat si m-am gandit si cred ca o solutie ar fi sa studiez ceva in plus.Dar ce? Alta solutie ar fi sa imi dau seama cum sa impun mai mult respect...din nou ma intreb - cum?
Cu partenerul meu nu pot discuta despre lucrurile astea, pt ca oricum nu m-ar putea ajuta concret cu ceva si m-as simti si eu aiurea sa ii spun ca nu reusesc intotdeauna sa fiu o persoana impunatoare...
As vrea sa citesc undeva lucrurile astea sau macar sa pot discuta cu cineva.Usor simt ca imi cam dispare entuziasmul de a lucra aici si ma doare incercarea de umilinta din partea sefului ce o resimt uneori... -
In nici-un caz sa nu vorbesti cu seful!
Am parcurs acest drum,in primul rind,daca esti la inceput este normal sa ai o oarecare teama,nesiguranta in ceea ce faci,profisionalismul,siguranta vine cu timpul. Din prima nimeni nu o sa-ti acorde respect si consideratie, si e normal sa fie asa,pentruca aceste lucruri vin cu timpul si e mult de munca pentru a le obtine.
Dar merita, ce ar trebui sa faci? Sa stii bine ceea ce faci,sa fii punctuala si promta,incearca se te schimbi tu si atitudinea celor din jur se va schimba. Am aceeasi functie. Daca mai ai intrebari te ajut cu placere. -
Si eu am intrat intr-o companie mare pe post de asistenta a directorului tehnic. Tipul un minunat. Niciodata nu m-a tratat ca si cand mi-ar fi fost boss, ba din contra, a devenit prietenul meu cel mai bun si sfatuitorul meu. E drept, tipul nu e roman, asa ca-i lipsesc fitzele de superioritate si de imbogatit peste noapte. Dar, in acelasi timp, si eu am muncit cot la cot cu ceilalti si am dovedit ca sunt reliable. Ca nu sunt "the secretary".
La inceput, ma trata ca pe un copil tampit care nu e in stare de nimic, dar treptat a vazut ca pun suflet in ceea ce fac si ca am vointa sa ma perfectionez si si-a schimbat atitudinea. Am devenit consiliera lui si mana lui dreapta si peste tot ma prezenta, in gluma, drept "sefa mea, mrs. michaela". Dar abia acum imi spune ca m-a apreciat pentru sinceritate, loialitate, puterea de munca, implicare, lipsa de fite. Am castigat respectul colegilor prin faptul ca am dovedit ca nu sunt un copil de bani gata, alintat, ci o tipa cu picioarele pe pamant, foarte muncitoare. Nu am avut niciodata o atitudine scortoasa, ci, din contra, la inceput, eram copilu' departamentului - faceam de toate, mergeam in uzina, faceam munca de teren...fara sa ma plang. Toata ziua eram imbracata in salopete si bocanci si cu casca in mana, gata sa plec in uzina, dar nimeni, niciodata, nu m-a tratat necuviincios, toti m-au apreciat tocmai pentru aceasta lipsa de fite de genu' "vai, eu nu fac teren, ca eu am facut o facultate", sau "eu nu fac cafea, ca am studii". -
eu mereu plec de la premisa: sa-mi fac calumea job-u', sa vada ca-s angajat de incredere, totu' ok bla. da' problema e ca manager-u' se invata cu tine asa si p-orma cand ai si tu niste probleme de rezolvat, te trateaza ca pe toti ceilalti, fara exceptie, fara sa vada cat de bine ai lucrat, ca ai stat si peste program de multe ori. nu, frate. asa ca i-am zis pur si simplu de la obraz: da' tu nu vezi ca eu fac si aia si aia si aia? se pare ca a avut rezultat
.
concluzia mea este: daca nu arati tu si chiar faci putina parada de ceea ce faci tu, nimeni nu ia in considerare. se invata asa si p-orma dezobisnuieste-i la anu' si la multi ani. -
Fiind ca si tine la inceput, fac lucrurile cu un pic de nesiguranta.Poate sunt prea sentimentalista si ar trebui sa fiu un pic mai dura, mai pragmatica.Ti se intampla si tie sa fii uneori mai timida?
Cred ca e importanta atitudinea ta fata de ceea ce faci, tonul vocii cand vorbesti cu seful.Poate un pic de indrazneala in voce nu ar strica.Depinde de sef, depinde de ce faci tu. -
sexy, nu cred ca putem face ceva... unii sefi de acum sunt tot niste comunisti imbogatiti peste noapte si complexati, care au impresia ca trebuie sa "impuna" respect si sa stea cu biciul la spatele angajatului sa nu "si-o ia in cap". Abia dupa ce se va ridica generatia noastra, vom putea vorbi de alte mentalitati.
-
Intra-adevar...cat comunism!

Ma distram intr-o zi observand un director de la anumit departament;era foarte arogant, te privea de sus si se facea ca nu te aude bine. De cand lucrez aici ca asistent director am ocazia sa vad multe persoane, mai ales directori care se afiseaza cu capul plecat in fata directorului cel mare. Parca ar fi lumea lui Caragiale