jurnal la 30 de ani
-
0 0E vineri,e weekend!!!chiar daca nu lucrez sfarsitul de saptamana il astept cu placere,stiu ce e si altcineva cu noi,stiu ca ma pot relaxa...si mai stiu ca pot vorbi cu voi.la 17 ani mi-am facut primul jurnal,mi-as fi dorit sa scriu in el toata viata,numai ca l-am abandonat acolo intr-un colt pe etajera..sotul meu nu la citit niciodata,eu nu vreau sa-l recitesc,nu pot sa o fac,am scris acolo pentru un singur om ,mi-e teama sa rascolesc trecutul...dar el ma rascolit pe mine.am familie de 10 ani,am copil de 10 luni si acum ,azi cand eu l-am vazut intamplator pe "el"am simtit fluturasi in stomac...imi iubesc sotul,imi iubesc copilul,imi iubesc familia,poate am un moment de tampenie la creier,..judec dar nu inteleg acei fluturasi care i-am simtit dupa 15 ani.nu stiu unde e,cu cine e ,daca are familie,nu ma vazut..dar acolo in mijlocul strazii eu am inlemnit.simt doar pentru ca aceasta iubire nu a fost implinita?sau consumata mai bine zis?oare prima dragoste e atat de ucigatoare?
-
Nu cred ca e vorba neaparat de prima iubire, ci mai degraba de persoane care ne-au marcat. Si nici nu m-am hotarit vreodata daca e legat de implinirea relatziei, caci din multiple iubiri, abandonate sau nu de mine, sint citeva persoane care m-ar face sa tresar pe strada. Cred pur si simplu ca ne readucem brusc aminte de ce am simtit si mi s-ar parea destul de aiurea sa negam ca odata demult am iubit sau ne-a placut enorm o persoana. E practic imposibil sa stergi cu buretele un trecut dar asta nu te impiedica sa te bucuri zilnic de familia frumoasa pe care ti-ai creat-o!
-
Mai blonda_32 ,eu cred ca de-aia ca a fost oiubire neamplinita,daca ai fi rezonat cu omul ala sigur acum ai fi fost cu el,dar tocmai pentru ca esti cu sotul tau inseamna ca nu ai rezonat cu el decat in minntea ta,in imaginatia ta.
Scuze daca am fost dura.
Te pup,ai grija de familia ta,oricum nu va fi altfel cu barbatul ala decat a fost pana acum,adica mai nimic. -
sa mai zica cineva ca un copil le face pe femei mai responsabile

nu, dom'le, femeile sunt la fel ca barbatii: cand apare un copil, incep sa regrete libertatea pe care au avut-o si incep sa se gandeasca la cai verzi pe pereti.
atata doar ca, odata copilul venit pe lume, femeile nu mai au timp sa aiba o aventura in acest moment de pandalii. barbatii, in schimb, isi pot face timp, avand ca scuza tocmai prezenta copilului: "acuma avem cheltuieli mai mari, deci trebuie sa stau mai mult la serviciu". -
buna!daca acum dupa ani te mai macina ,cu timpul se va transforma intr-o obsesie neimplinita...iar cind deasupra casnicii tale vor aparea nori negri de furtuna nu vei pregeta ,daca-l vei mai intilni ,sa dai friu liber"fluturasilor"din tine si...vei constata sau nu, daca are dupa ce sa-ti para rau sau nu !
-
"imi iubesc sotul,imi iubesc copilul,imi iubesc familia..."
asta e ce conteaza.
iar pe El, daca iubirea nu s-a implinit si n-ai apucat sa-i cunosti defectele, il vei vedea mereu ca pe un print dintr-un vis
Cel pentru care ai tinut jurnalul la 17 ani...ce varsta frumoasa a fost.
Cel cu care traiesti insa viata cu bune si rele este sotul tau. -
fluturasii ai sa-i simti si peste inca cativa ani!
si eu ii simt cand primesc un mail de la my first love. tinem legatura. stie sotia lui, si prietenul meu, dar nu e vb de iubire. omul acela a insemnat ceva important pt mine. sunt constienta ca si daca ne-am intalni nu s-ar intampla nimic.
cred ca asta as simti si daca m-as intalni cu invatatoarea mea, pe care am adorat-o!
sunt oameni care ne marcheaza viata, trebuie sa respectam asta si sa ne bucuram de feelingurile pe care mi le trezesc
de aceea nu cred ca trebuie sa te ingrijorezi. iubeste-ti familia in continuare!