cum pot afla adevarul?
-
0 0As vrea sa va cer un sfat. O sa incerc sa scurtez cat mai mult povestea, fara sa pierd esenta. Nu stiu cum pot sa aflu un adevar si ma macina enorm!!!!!
Prietena mea cea mai buna si iubitul meu nu s-au suportat deloc, inca de la inceput. Sunt amandoi caractere ft puternice si cu orgolii pe masura. O vreme am reusit sa mentin echilibrul intre ei. Cand ne vedeam toti 3 incercam sa aplanez orice eventual conflict si am reusit asta aproape un an. Dupa acest an insa a inceput tortura mea psihica. Ea imi spunea mereu ca el este un profitor, un egoist si ca eu nu-i vad adevarata fatza. Pe alta parte, el imi spunea, aproape obsesiv, ca ea ma foloseste si ca ma critica mereu cand nu sunt de fatza.
In fine.... parca e poveste de copii mici... ma rog...
Am trecut si peste comentariile lui si peste ale ei. Am inteles ca nu se suporta de niciun fel si i-am tinut la distanta desi fiecare pe cate o parte imi spargea mie capul.
Pana acum 2 saptamani cand a intervenit altceva si nu stiu pe cine sa mai cred. Ea mi-a spus ca acum 6 luni ei i-a spus ceva ft grav la adresa mea (si intr-adevar era ceva ft grav...) si a rugat-o sa nu aflu eu. Iar ea, prietena mea, aflata sub imboldul constiintei (!!!) s-a hatarat abia acum sa-mi spuna. Evident, l-am intrebat si a negat. Ea sustine ceva, el sustine altceva si culmea este ca acea afirmatie facuta este ft ft grava la adresa mea.
Nu stiu cum pot afla adevarul si ma doare enorm. El m-a acuzat ca am crezut-o pe ea si mi-a dat papucii. Ea m-a acuzat ca-i iau aparerea unui om ingust, fixist si mincinos pe deasupra.
Rezultatul? Iubitul mi-a dat papucii si-mi spune ca se simte profund jignit de faptul ca nu am avut incredere in el. Ea, pe de alta parte, imi spune ca nu vrea sa-l mai vada in viata ei si nu vrea sa mai auda de el si imi spune ca nu a crezut vreodata ca o sa ne stricam prietenia din cauza unui egoist si a unui mincinos.
Parca am avea 10 ani, exact asa ma simt. Pe el am incercat sa-l conving sa-si aduca aminte ca "poate" a spus acel lucru, iar pe ea am incercat sa o conving sa-si aduca aminte daca nu cumva a fost extras din context acel lucru.
Efectiv nu stiu pe cine sa cred si imi pare extrem de rau ca am ajuns aici. -
"Apara-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani stiu sa ma apar si singur."
de obicei, mincinosul se supara cel mai tare. daca e asa, inseamna ca prietena ta a spus adevarul.
daca nu... nu stiu...
auzi, da' stii ceva? chiar nu inteleg de ce tii neaparat sa afli adevarul.
la suparare, oamenii spun multe lucruri pe care nu le cred nici ei.
cred ca, daca in loc sa te apuci de facut anchete si sa inflamezi situatia, ai fi stat linistita si i-ai fi urmarit pe amandoi sa vezi ce fac, ce spun, ai fi putut sa tragi singura concluzia de care aveai nevoie.
stii, e o vorba: nu te lua dupa ce spune omul, ci ia-te dupa ceea ce face. -
Multumesc!
Ai dreptate, exact asa am gandit si eu. Instinctul mi-a spus ca el minte, dar nu inteleg de ce a facut-o. Si nu inteleg de ce nu recunoaste, era mai simplu.
Si, da, ai dreptate, trebuia sa stau deoparte si sa vad reactiile, dar nu m-am abtinut...
As vrea sa pot intelege odata candva DE CE... -
Donna, esti o scumpa!
Sunt foarte confuza acum. Nu stiu pe cine sa cred si mi-e greu sa fac fatza momentan situatiei.
Daca totusi ea spune adevarul, inseamna ca dragostea noastra a fost o farsa. Daca el spune adevarul inseamna ca relatia mea cu cea mai buna prietena este o farsa.
A fost un lucru foarte grav acela care s-a spus, poate nu neaparat prin cuvintele exprimate, cat mai ales prin minciuna care ma incrimina pe mine. Si care automat putea atrage dupa sine chestiuni si mai grave.
Pe scurt, cineva, nu stiu cine, a facut o reclamatie la Procuratura unui coleg. A fost ceva neplacut atunci, un subiect care s-a dezbatut indelung la servici pentru o vreme. Apoi apele s-au linistit.
Ei doi s-au intalnit intr-o zi la o cafea, eu nu am mai putut sa ma duc atunci pentru ca nu am putut pleca din birou. Si pentru ca nu aveau subiect de conversatie s-au apucat sa dezbata problema colegului meu. Si.... de aici totul imi e neclar. Ea sustine ca el i-a spus ca EU am facut acea reclamatie, iar el sustine ca ea a spus asta. Ceea ce este o minciuna ordinara. Nu am avut nici cea mai mica legatura cu acea problema, dar nu asta ma framanta, ci faptul ca ACEASTA discutie a fost purtata!!! Iar unul din ei minte. -
Abby, ma gandesc si eu...daca a existat doar o discutie tangentiala si s-a scos din context ceea ce a fost spus? Adica, prietenul tau sa-i fi spus ei: "mai, uite ce a patit x-ulesc...oare cine a putut sa-i faca una ca asta?", si ea: "toti care-l cunosc sunt suspecti...chiar si abby", el: "da, ai si tu dreptate..."
Stiu, poate suna aiurea, dar am experienta la faze de astea. Unu' spune ceva si ajunge la destinatar cu totul altceva, dar cu exact aceleasi cuvinte folosite... -
Si eu m-am gandit ca a fost scoasa din context, tocmai din cauza asta am avut nenumarate discutii cu amandoi. Daca as fi aflat o asemenea enormitate din alta parte nu m-as fi sinchisit, dar fiind vorba de ei doi, lucrurile sunt ft grave.
Ea sustine ca el i-a spus direct, cu zambetul pe buze, parca asteptand reactia ei. Parca el astepta ca ea sa fie oripilata si sa ma dea jos de pe piedestal. Tot ea sustine ca i-a spus ca NU crede asa ceva si ca l-a intrebat de 4 ori!!! Si apoi i-a spus ca ceea ce zice e un lucru grav si el a confirmat.
Varianta lui este ca EA a spus acest lucru, nu el si ca el niciodata nu ar fi putut sa ma acuze pe mine, iubita lui, de asa ceva.
Ma doare minciuna si vreau sa stiu cine minte.
Intre ei a fost mereu un fel de competitie cretina, parca as fi fost premiul lor sau cam asa ceva.
Nu ma deranjeaza faptul in sine, repet, putea spune oricine asemenea enormitate, mai ales ca aveam cu acel coleg niste divergente directe. Eu am constiinta impacata in privinta acelui lucru si nu ma intereseaza supozitiile altora.
Insa, venind din partea lor e ceva ft ft ft grav. Discutia a avut loc si ma doare de mor sa stiu asta. -
Trebuia sa ne intalnim toti 3, iar eu nu am mai putut sa plec de la birou. M-au asteptat pana au gasit subiect de conversatie

Desi e irelevant, i-am rugat pe fiecare, de dragul meu, macar sa incerce sa poarte o conversatie normala fara sa se certe. Mi se parea normal sa fac asta. La acel moment. Acum regret din tot sufletul ca nu i-am tinut la distanta unul de altul. Dar era greu. Pentru ca ma vedeam frecvent cu ea si el facea crize. Si in incercarea de a-l convinge ca nu este asa cum o vede el i-am adus de mai multe ori in acelasi loc. Asta e. -
Avand in vedere experientele mele cu asa-zise "prietene" nu ma pot abtine sa fiu suspicioasa si sa imi pun doua intrebari:
1. Ce l-ar fi determinat pe el sa-i spuna acele lucruri tocmai prietenei cu care NU se intelegea si care ar fi fost normal sa tina cu tine (daca tot vroia sa te denigreze spunea acel lucru fata de unul dintre colegi care ar fi raspandit imediat zvonul)
2. De ce i-au trebuit ei 6 luni pana sa-ti spuna, daca nu se abtinea de obicei sa-ti spuna cat de nasol si insuportabil e tipul?
Nu te lasa pe mana lor ca iesi sifonata, mai bine lasa-i in plata Domnului. -
Bianka, intrebarea 2 si-o pune el obsesiv. Raspunsul ei este ca nu a vrut sa ma faca sa sufar.
La prima intrebare nu m-am gandit, o sa ma gandesc, poate gasesc un raspuns.
Mika, i-am confruntat. A fost ca in filmele cu prosti. ne-am facut de ras la un bar din oras. S-au jignit amandoi, si-au aruncat cele mai urate cuvinte unul altuia si fiecare o tinea pe a lui. Ea s-a enervat groaznic, iar el am crezut ca face atac de cord. Au reactionat identic. In final, cea care s-a pus pe plans eu am fost. Le-am spus sa se duca dracu amandoi, m-am ridicat si am plecat. Le-am spus ca nu le pasa de mine catusi de putin si ca tot ce vor ei este sa se bata in orgolii si fixisme.
Ori sunt eu proasta de nu-mi dau seama, ori sunt la fel de rpoasta ca ma incapatanez sa stiu ceva ce nu cred ca voi sti.
Dar sunt convinsa ca nici uneia din voi nu i-ar placea sa pedepseasca un nevinovat, fie ca este prieten, fie ca este iubit. De asta vreau sa stiu. Nu vreau sa am constiinta incarcata ca am acuzat pe nedrpet pe cineva. Inima imi spune ca el e nevinovat, ratiunea imi spune de ea.
Iar imi vine sa-i dau dracu! -
offf. e dureros sa nu stii incotro sa te uiti.....
da, iti face bine sa discuti, dar cred ca suntem pe departe de a afla adevarul, insa in timp e posibil sa-l afli!
imi pare rau............
eu cred ca o discutie deschisa cu prietena ta, in care sa-i explici ca adevarul nu va schimba cu nimic relatia voastra. sau poate nu mai are sens? -
Jass, multumesc! O sa incerc sa ma linistesc desi mi-e ft greu. Ma doare minciuna mai ales ca nu i-am vazut sensul. Eu stiu ca oamenii mai vorbesc uneori vrute si nevrute doar ca sa se afle in treaba. As trece oricand peste lucrul asta, daca ar recunoaste unul din ei. Dar incertitudinea ma darama. E vorba de niste oameni in care eu am investit si stii si tu ce inseamna a investi sentimente, vise, ce inseamna sa imparti cu niste oameni totul. Si simt ca universul acela pe care l-am creat era iluzoriu. Nu e sfarsitul lumii, e doar inceputul sfarsitului increderii in oameni, iar eu sunt o idealista si nu vreau sa mi se darame tot.
-
"Ceva e putred in Danemarca" de asta poti fi sigura...dar pana la urma nu stiu cat va schimba datele problemei aflarea adevarului. Ambii ti-au demonstrat ca nu sunt demni de iubirea si, respectiv prietenia ta.
Stii ce nu m-ar mira pe mine??? Sa vii peste cateva zile sa ne spui ca cei doi s-au cuplat