poveste

  •  
    • 6 mesaje
    15 Mai 2007, 16:00
    0 0
    In viata,totul se plateste! Unii mai mult, altii mai putin.
    Eram tinerica,fitzoasa,cine mai era ca mine.Crescuta de parinti deosebiti cu tot ceea ce-mi trebuia,sprijinita de ei pana la sacrificiu sa fac scoli sa-nvat carte,educata in spiritul unor inalte valori morale(sa nu minti,sa nu furi,sa nu inseli…etc.),am crescut senina dar invatata sa pretuiesc banul muncit de mine dupa absolvirea facultatii,dar mai ales sa ma pretuiesc pe mine in asa fel incat sa nu fiu nevoita sa rosesc vreodata ,eu ,sau parintii mei pentru mine.
    Si i-am respectat,iubit si ascultat.Am avut prieteni,dar alesi pe “spranceana’,sa nu-mi fie rusine cu ei,sa ma respecte dar in subconstient cred ca predomina dorinta intensa ( nu stiu cum sa o numesc sa ma fac inteleasa) ,de a le face pe plac alor mei in sensul ca ei sa-mi dea binecuvantarea din toata inima lor asupra alesului meu pe” viata”.
    Uite asa sa-ntamplat sa ma iubeasca mult un tip,nu stia ce sa mai faca pt mine.Dar era prea bun,bland,moale,credeam eu atunci,plus ca nu avea studii sup.(proasta de mine),provenea dintr-o familie modesta,nu stiu ce a fost in capul meu de fitza proasta ,cert este ca nu a fost el alesul ci un altul……:frumos ,inalt,atletic,cu studii,placut la nebunie si de ai mei.
    Timpul a trecut ,am avut o casnicie frumoasa ani buni,cu lupte, sacrificii, realizari,mai mult din eforturile mele,cu o minune de copil,dar intr-o zi “alesul”,a aflat alta cale,rupandu-mi inima,sufletul,viata in mii si mii de bucatele,calcate in picioare cu cele mai innoroiate si murdare crampoane.
    Nu mai sufar demult dupa persoana ci numai dupa anii multi trecuti ,umilinta indurata , tineretea dusa si familia franta.Asta-I viata,cu bune si rele(cand pierzi,nu pierde si lectia).

    Care-I poanta pe scurt? Sa-ntamplat sa reintalnesc zilele trecute acel baiat “prea bun,bland,moale”,acum ajuns intr-o functie de prestigiu,facandu-si studiile in paralel cu jobul lui modest de pe vremea cand l-am cunoscut,,facand o facultate grea ,invatand cu pasiune si daruire sa ajunga “in varf”,pe puterile lui caci nu avea cine sa-l ajute.
    Acum e un barbat implinit,pe langa faptul ca arata de milioane,e respectat si apreciat de cei cel cunosc si cu care are tangente,are conform meritelor si muncii lui ,o situatie materiala extraordinara si indraznesc sa cred ca-si iubeste si respecta familia lui intemeiata cu multi ani mai tarziu dupa casatoria mea,la fel sau chiar mai mult cum ma iubea pe mine.

    Poate sunt intr-o pasa proasta,ceea ce m-a determinat sa ma descarc aici,sau poate veti invata ceva din asta,nu conteaza …Cert este ca m-am impacat cu mine,ca eu mi-am luat lectia,lectie care m-a facut sa inteleg si sa ma accept mai mult pe mine,insa orice ar fi viata merge mai departe si noi cu ea.
    Va doresc iubire si intelepciune multa,dar mai ales sanatate.
  •  
    • 3729 mesaje
    15 Mai 2007, 16:28
    0 0
    luanna, uneori trebuie sa ne urmam intuitia, sa ascultam de noi, sa fim atenti la suflet, la minte
    e bine ca ai reusit sa tragi totusi o concluzie si ca dupa o viata de om n-ai ajuns sa fi orbita de lumea in care ai trait pana acum.
    parintii cei mai fericiti sunt aceia care reusesc sa-si faca copilul sa CREADA in propriile puteri, sa ia deciziile bune, sa fie multumit de alegerile facute, nicidecum acei parinti care imping de la spate si care aproba sau dezaproba.
    Totul se reduce la simplitate...si anume :nu le putem avea pe toate...
  •  
    • 6 mesaje
    15 Mai 2007, 16:34
    0 0
    Probabil,ca parintii mei nu au reusit sa ma fac sa CRED ca pot mai mult,sau nu stiu,oricum nu e nimeni vinovat ci doar eu(cum mi-am asternut asa am dormit).
    Si da,nu le putem avea pe toate,insa putem avea seninatate in suflet,lumina pe fata si intelepciunea de a nu-i mai face pe cei buni sa sufere.
  •  
    • 3548 mesaje
    15 Mai 2007, 16:39
    0 0
    ... hm, da, foarte interesant...

    in general femeile alearga dupa cai verzi pe pereti, asa-i. me included ... .
  •  
    • 164 mesaje
    15 Mai 2007, 16:55
    0 0
    Indraznesc si eu sa dau o parere:
    timpul nu-l mai poti da inapoi, iar cand te afli la o rascruce de drumuri si ai ales, atunci e bun-ales. Caci, nu poti sti ce ar fi fost daca mergeai pe un alt drum. Se putea fi si mai bine, asa cum de multe ori ne place sa credem si apoi sa ne invinovatim, dar se putea sa fi fost si mult mai rau. Haideti sa ne impacam cu trecutul, sa traim in prezent ca sa ne placa viitorul!
    Cu bine!
  •  
    • 1628 mesaje
    15 Mai 2007, 16:59
    0 0
    poate ca multe dintre noi privind in urma ar regreta o anume decizie sau alta.....subscriu! dar asta nu mi-ar face viata mult mai usoara! hai sa incercam sa luam din trecut doar partile frumoase! stii......uneori privesti in trecut si te gandesti ce ar fi putut sa fie daca.........in mintea noastra regia cu ce-ar fi putut fi intotdeauna este superba si atat de diferit de ceea ce a fost capul sus si sa ne gandim doar cum o sa fie de-acum incolo
  •  
    • 4418 mesaje
    15 Mai 2007, 17:01
    0 0
    mesaj pentru luannna. Distinsa doamna va respect pentru sinceritate si ma inclin in fata faptului ca ati avut taria sufleteasca de a povesti o intimitate. E greu sa dai sfaturi, e si mai greu sa le accepti atunci cind le primesti. E dureros de asemenea sa constati faptul ca te-ai inselat cu privire la alesul tau. Timpul nu/l mai puteti intoarce. De asemenea si regretele ar fi tardive. De aceea bucurati-va de viata in continuare, admirati pe o banca in parcul Cismigiu pasarile, frunzele pomilor, culorile vii ale florilor, risetele copiilor si uitati fie si pentru citeva clipe trecutul. Veti avea in acest caz un prezent incintator si poate un viitor ceva mai plin de speranta. Sa fiti iubita !
  •  
    • 2342 mesaje
    15 Mai 2007, 17:06
    0 0
    De unde stii tu ca ti-ar fi fost mai bine cu celalalt. Aste sunt doar simple speculatii. Nu te lua dupa faptul ca se purta super cu tine. Sunt destui barbati care sunt mielusei inainte de casatorie dupa care isi schimba radical comportamentul.
    In viata orice ai alege tot o sa ai unele regrete.
    Niciodata timpul nu e pierdut. Nu mai fa comparatii.
  •  
    • 1052 mesaje
    15 Mai 2007, 17:11
    0 0
    mai, luannna doar a luat un par in cap, ca sa zic asa, atunci cand s-a intalnit cu fostul "bun, bland" si mai nu stiu cum. chiar nu cred ca facea neaparat comparatii, nici ca se plangea. de-a dreptul as inclina sa cred ca ar fi medic sau ceva, ca prea cu precizie chirugicala a insirat povestea vietii ei. iti doresc noroc si sa ai parte de alegeri intelepte.
  •  
    • 6 mesaje
    15 Mai 2007, 17:14
    0 0
    Solveig,asa este.Si "alesul",s-a purtat extraordinar cu mine pana cand....ce mai conteaza.
    Si va rog nu ma intelege-ti gresit,stiu teoria "ca sa poti trai prezentul,lasa trecutul",dar uit si uneori mai da trecutul navala peste mine si mai filozofez si eu de 2 lei vechi.Mi-am permis luxul in acest anonimat,alaturi de atatea eve si chiar adami,inteligente,sa-mi descarc o piatra grea din suflet.Stiu ca regretele nu-si au rostul,stiu ca nu exista certitudinea ca altfel ar fi fost mai bine,dar,dar si iar dar si poate.Oricum ce a fost a fost si asa va ramane!

    Si iarasi da,anasta,am luat un pic de par in cap si ar trebui acum dupa ce m-am "confesat" sa fac haz de necaz.
    Zambesc,indrept capul si mergem inainteeeeeeee!
  •  
    • 1052 mesaje
    15 Mai 2007, 17:19
    0 0
    oups, m-am inselat, faceai comparatii...
  •  
    • 1628 mesaje
    15 Mai 2007, 17:33
    0 0
    succes,Luanna
  •  
    • 272 mesaje
    15 Mai 2007, 21:38
    0 0
    in nici un caz nu trebuie sa te simti stanjenita ca ti-ai spus povestea, asa cum o simti, asa cum e ,cu amaraciunea din dotare si cu acceptarea faptului ca au fost si bune si rele in viata ta.oricare dintre noi invata la un moment dat ca viata nu este o casuta din turta dulce, sau mai rau ca poti sa dai in diabet de atata "dulceata" chiar daca ti-ai invatat lectia, oare ai acceptat-o? abia atunci poti sa mergi mai departe. dar oare cine o accepta cu adevarat? dar de mers mai departe trebuie sa mergi, chiar daca ai momente cand ... stii tu. imi permit sa-ti spun sa nu-l idealizezi pe acel om din trecut, n-ai de unde sa sii cum ar fi evoluat relatia voastra, si apoi daca ai facut o alegere asta a fost. accepta ce nu se poate schimba, impaca-te cu tine insati si mergi mai departe. nu dau sfaturi, departe de mine, nu crec ca sunt in masura si potrivita pentru asa ceva, nu tocmai eu, dar imi doresc ca macar o femeie s-o faca, sa mearga cu inima deschisa mai departe, si daca reuseste ea, e ca si cum am reusi noi toate celelalte.
  •  
    • 2817 mesaje
    15 Mai 2007, 21:44
    0 0
    luana, nu cred ca ai ales cum ai ales de dragul parintilor; cred ca asa ai simtit.macar ai avut niste ani fericiti cu el, nu?
    daca il alegeai pe celalat poate acum scriai pe forum cum e sa stai intr-o casatorie fara dragoste
    cand simti ca ajungi la un punct mort ideea e sa privesti inainte si nu inapoi
  •  
    • 6 mesaje
    15 Mai 2007, 21:59
    0 0
    Multumesc tuturor!Pentru vorbele calde si profunde.
    Da,merg mai departe orice ar fi,poate mai am nevoie inca de o impacare cu ramasitele furtunii din sufletul meu.Nu mai idealizez pe nimeni si nimic.
    Incerc din rasputeri chiar daca nu-mi reuseste mereu sa respect rugaciunea:
    "Doamne da-mi puterea sa schimb ceea ce pot schimba!
    Doamne da-mi puterea sa accept ceea ce nu pot schimba!"
    Una peste alta sunt o fire vesela,mereu dornica de a ajuta si intelege pe cei din jurul meu si sufletul nu mi-a fost "ciuntit".Admir si recunosc si traiesc stari de gratie ori de cate ori descopar noblete.Va imbratisez din toata inima si va pup.