a disparut un copil!
-
0 0o fetita de clasa a 5-a a disparut in seara asta, dupa ore. se pare ca aprintii au venit la scoala si avea cateva note mici, si ei i-ar fi fost teama sa se duca acasa, nu stim...
parintii nu stiu unde s-o mai caute... daca vi s-a intamplat asa ceva vreodata, unde s-au dus copiii respectivi si cum i-ati gasit?
astept orice idee! -
da, asa ma gandesc si eu: copilul ar trebui cautat in apropierea casei: pe scarile blocurilor, de sus, de la casa liftului si spalatorie, pana la subsol si chiar ghena.
sper din toata inima ca bieta fetita e in siguranta si ca parintii vor fi mai putin severi cu ea de aici inainte - pentru ca este evident ca numai o frica teribila de ei a determinat-o sa faca asa ceva. -
offf, saracutza! sper numai sa fie bine si sa fie gasita!
s-ar ascunde undeva unde se simte cat de cat in siguranta, si totusi nu cred ca ar fi un loc cunoscut si de parinti.
politia nu a fost anuntata? este vorba despre un copil de12,13 ani, nu exista aceleasi reguli ca la un adult. sa astepti 24 h. -
Ma bucur mult ca au gasit-o
La general vorbind, sunt atatia parinti care ar avea nevoie de un curs de psihologia copilului...am o nepotica mai indepartata care, cand era in clasa I nu s-a mai intors de la scoala pentru ca a luat un "bine" la engleza si maica-sa o ameninta mereu ca, daca nu vine numai cu "f. bine" pe linie, o omoara in bataie... si apoi isi smulgea parul din cap si cauta copila prin tot Galatiul. Cand a gasit-o Politia, fetita a inceput sa planga si a zis ca nu vrea acasa ca o bate mami...
Si ce ma enerveaza si mai tare e ca, parintii in loc sa pregateasca copilul pentru intrarea la scoala intr-o maniera pozitiva, incep cu "lasa ca intri tu la scoala, ai sa vezi tu...", sau "ce note ai luat azi?" in loc sa-i spuna copilului cat de frumos va fi ca va intra in clasa I, ca va invata lucruri frumoase si utile, ca e o noua etapa din viata lui, in care ei, ca parinti, ii vor fi alaturi sau sa-l intrebe cand ajunge acasa cum a fost la scoala, ce a invatat nou...nu sa puna accentul pe realizari nerelevante. Si asa ajungem la tot felul de ambitii si competetitii la maturitate, avem impresia ca nu suntem destul de buni daca nu muncim pana la epuizare si nu luam "f. bine" si la serviciu... M-am enervat