s-a mai dus un om de valoare
-
0 0Scuze ca postez la dragoste, dar acum am vazut ca a murit Octavian Paler!
ce rau imi pare. Asa om inteligent si de bun simt nu am vazut decat rar! Dumnezeu sa il odihneasca! -
despre morti numai de bine...a fost de o inteligenta sclipitoare si a fost un scriitor de valoare...am citit in seara asta reactii pe forumul unui site de stiri...am ales una din ele...pt ca e un indemn la o analiza mai profunda:
56. Testamentul lui Paler
Goma (7 mai 2007 21:59)
Daca am vrea sa fim rai, am putea spune, cine mai avea nevoie de el in afara de antenele lui Voiculescu ? Daca am vrea sa fim buni, am putea spune ca Paler a intruchipat simplitatea taranului roman. Din pacate taranul roman nu fost reprezentat in scrierile sale, precum a facut Marin Preda. Capitalismul l-a gasit hadicapat in fata vitezei schimbarilor si de aceea l-a urat. Umilinta nu l-a macinat cand mergea in Volga neagra si dadea cu pumnul in redactia Scanteii. Umilinta l-a cuprins cand l-a cuprins neputinta. Nu s-a apropiat niciodata de Dumnezeu. I-a preferat pe grecii antici si a admirat opulenta si femeile lor frumoase. A ales comunismul si cand comunismul nu l-a mai vrut nu a protestat. Doar s-a umilit. Fara indoiala ca Paler nu va putea fi pus niciodata alaturi de Nichita sau Marin Preda. Cu atat mai putin alaturi de Cioran sau Eliade. Paler s-a stins dezamagit, de el in primul rand si de umilintele pe care le-a suportat fara sa-l oblige nimeni. Paler a fost un prezent dar nu va fi niciodata istorie. Si pentru asta s-a urat chiar si pe el insusi. Ne-a lasat noua sarcina sa-l introducem in istorie, prin tot ceea ce vom scrie despre el. Iar noi ne-am prins in jocul sau. -
premonitia mortii:
28 aprilie
Ma simt ca intr-o barca, singur, pe un lac necunoscut, dus de curenti din ce in ce mai departe de mal. Chiar daca as striga ajutor nu m-ar auzi nimeni. (...)
Transcriu din Maeterlinck: „N-ar exista morti daca n-ar exista cimitire”.
(...) Duc, cand sunt treaz, un mic infern. Amintirea anilor in care nu-mi pasa ca timpul trecea. Dar, probabil, a spune intreg adevarul despre tine e cu neputinta.
29 aprilie (duminica)
Orice cuvinte as folosi pentru a exprima pustiul duminicilor mele, tot prost le-as folosi.” -
Da, e cu atat mai dureros cu cat tocmai isi daduse seama ca eruditia nu l-a facut fericit si era pe punctul de a incepe sa traiasca macar o bucatica de viata in ALT FEL, mai deschis catre partea buna a omenescului.
Moartea lui si cea a Ralucai Stroescu sa ne fie lectii de viata.
Dumnezeul sa-i odihneasca! -
Lectie inutila de logica
de Octavian Paler 2006-08-01
Asa se intampla logic,
plecam si sosim undeva.
Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata,
poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta,
ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva si cata vreme sosim undeva
totul e logic
chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,
totusi am plecat si am sosit undeva,
am gresit drumul, dar am sosit undeva,
dar cand nu mai sosim nicaieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
daca nu sosim nicaieri? -
am aflat si eu aseara uitandu-ma la stirile de la ora 10.
post mortem mi-a ramas in minte ceva ce se pare ca a spus el : 'nu rupe firul unei prietenii niciodata. chiar daca va fi reinnodat, ea nu va mai fi la fel niciodata'
subscriu si eu la ce s-a spus aseara : odata cu el a murit una din constiinta noastra de neam romanesc -
Autoportret într-o oglinda sparta
(fragmente de Octavian Paler)
“Când aveam posibilitatea sa-mi îndeplinesc visul, mi-am dat seama ca si pasiunile îmbatrânesc.
Nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata. Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasemele naive.
Cam toate certitudinile mele, câte au fost, sunt acum ciuruite de îndoieli, ca niste haine roase de molii. Mi-ar fi greu sa numesc una intacta.
Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.
Am început sa-mi dau seama ca, din actor pe scena vietii, deveneam un figurant.
Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.
Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.
O viata mediocra poate fi justificata. Mai ales într-o lume mediocra. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuza. Nimic nu ne opreste sa visam fara masura.
Forma cea mai subtila în care se poate înfatisa un mister este banalitatea.
Dumnezeu a creat lumea în asa fel încât sa regretam aproape totdeauna prea târziu.
A muri înseamna a te muta într-o stea.”
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! -
Zodia racului
Ce bine ar fi fost sà fiu un rac autentic,
sà merg constant inapoi.
Te-as intàlni printre amintiri
si dupà ce te-as gàsi nu ti-as mai da drumul,
te-as tàri cu mine inapoi,
sà ne iubim tineri si nevinovati,
dupà care, mereu inapoi, te-as tàri mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pàna ce, obositi de joc si de inocentà,
Am dispàrea intr-un mit.
Darà nu sunt un rac autentic, in zadar mà tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sà merg inainte
si tot ce pot e sà tàràsc intre clestile mele de rac
toatà memoria mea, fàrà sà cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriasà sà mà ucidà intr-o zi. -
Prefata la "Desertul pentru totdeauna"
"Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost."
Bernanos
Cateva lamuriri
Infarctul mi-a lamurit, cel putin, doua lucruri. Pe de o parte, am inteles ca sunt imprejurari in care egoismul e firesc. De patru luni, ma gandesc doar la speranta ca voi depasi cu bine aceasta vara. Pe de alta parte, e prima oara, cred, ca-mi inteleg esecurile. Pana acum, n-am avut niciodata taria de a recunoaste ca destinul meu a fost decis de defectele mele.
Inaintea recapitularilor la care m-am vazut obligat, strangeam note pentru un roman. Ma ispitea o replica a trandavului Sybaris din legenda; un Asybaris aproape "metafizic", cu praf adus de vant dintr-un desert misterios, si visand o mare unde ar fi fost aruncata - se zice - cenusa zeilor morti. Nu banuiam, pe atunci, ca, într-o zi, voi transforma aceasta fictiune intr-o realitate paralela. Am renuntat la roman. Aveam, acum, alte griji. Dar, la un moment dat, m-am pomenit amestecand praful din Asybaris in problemele mele. Poate, fiindca, uneori, oboseam sa zic, continuu, "eu"?
E posibila si alta explicatie. Sunt aproape convins acum ca omul are, de fapt, trei vieti relativ distincte. Una, publica. Alta, particulara. Si alta pe care - in lipsa unei formule mai bune - as numi-o "secreta". Prin "viata secreta" intelegand nu ceea ce ascundem de ceilalti, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra careia nu avem nici un control - cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconstientul - si unde nu ne putem minti. In viata publica si in viata particulara, am gasit o solutie defensiva, fie si rea. Dar, daca impotriva pericolelor din afara te poti apara lipindu-te cu spatele de un zid, cum s-o faci impotriva primejdiilor dinlauntru? Aici, n-am gasit nici un raspuns. Tot ce pot sa spun despre aceasta "viata de dincolo de oglinda" e ca reprezinta imaginea mea cea mai fidela, azi.
24 august 2000
Octavian Paler -
Da, ramai fara cuvinte cand citesti poezia asta. Atat de adevarat si de trist. Si atat de multe de invatat din doar cateva cuvinte....
AVEM TIMP
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Ultimele versuri sunt cutremuratoare.