singuratate

  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 14:14
    0 0
    Buna,tuturor!Deschid acest subiect despre o problema care imi este atat de familiara si atat de dureroasa ptr. mine...Am aproape 40 de ani si nu am inca familia mea, nu am fost casatorita niciodata pana acum, iar toate relatiile mele(f.putine la nr.) de pana acum, s-au terminat f.dureros si fara finalitatea fericita pe care orice femeie o asteapta! Am obosit sa sper, am obosit sa lupt, si totusi nu stiu cum sa fac sa ma resemnez definitiv in fata acestei situatii si sa nu ini mai doresc ceva ce poate nu imi este dat! Daca unele dintre voi simititi sau ati simitit asta, astept parerile voastre! Va pup pe toate!
  •  
    • 578 mesaje
    5 Mai 2007, 14:36
    0 0
    Nu ai de ce sa te resemnezi, nu stii niciodata cand apare dragostea. Este adevarat ca la ceasta varsta majoritatea au familii sunt casatoriti, barbatii liberi sunt mai putini. Si nu stiu de ce am observat ca in legatura cu casatoria trebuie impinsi putin de la spate ca daca ar fi dupa ei...
  •  
    • 9835 mesaje
    5 Mai 2007, 14:41
    0 0
    olia, e posibil sa alegi intotdeauna numai barbatii nepotriviti, in asa fel incat sa fii sigura ca vei ramane singura forever.

    nu stiu de unde ai preluat modelul asta de existenta, poate de la mama ta, poate de la altcineva...

    creeaza-ti o alta imagine - una in care te vezi casatorita cu un barbat cumsecade, cu care ai putea (esti inca tanara) sa faci un copil. din momentul in care vei incepe sa gandesti din perspectiva asta, tot ce urmeaza sa faci va fi orientat catre a-ti obtine acest ideal.

    daca vrei sa se schimbe ceva in viata ta, trebuie sa incepi schimbarea cu tine insati. altfel, vei repeta acelasi scenariu de pana acum.
  •  
    • 81 mesaje
    5 Mai 2007, 14:51
    0 0
    Si eu sunt in aceiasi situatie. Singura diferenta e ca am 35. Nu vad de ce te-ai resemna.Crezi ca persoanele trecute de o anumita varsta nu mai au dreptul la fericire? Nu stii niciodata cand va veni si vremea ta.. asa ca incearca sa te bucuri de ceea ce ai, fa-te frumoasa, zambeste, ai incredere in tine si fi pregatita sa intampini ziua in care soarele va rasari si pe strada ta.
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 15:33
    0 0
    In sufletul meu nu m-am resemnat,desi poate ca ar trebui sa ma mai gandesc atat de mult la asta, dar este o neimplinire care ma macina interior, si mai am o chestie care ma urmareste: de cate ori incerc, nu iese bine, poate ca nu am intalnit barbatul potrivit, poate gresesc si eu undeva(sigur am si eu greselile mele) dar totusi sunt un om sincer si corect, si doresc sa fiu iubita ptr.ceea ce sunt, vreau oare prea mult?
  •  
    • 572 mesaje
    5 Mai 2007, 16:12
    0 0
    Nu Olia nu vrei prea mult -orice femeie isi doreste ceea ce si tu iti doresti -unele au noroc( si minte si instincte etc) si se intimpla uite-asa,altele tre sa munceasca un pic la proiect iar altele muncesc din greu si nu-i precum visul din tinerete sau nu este deloc .... ah, si prietena mea s-a maritat la 44 de ani (pt prima data ...si ultima zice ea, si se uita cu ochi de vultur la orice femeie din preajma lui hi hi )...nici o data nu spune niciodata- sper ca am transmis mesajul ok ,hug and kiss
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 17:26
    0 0
    Da si eu cred ca totul este posibil in lumea asta, si chiar cred ca se poate intampla ceva bun la orice varsta, insa in privinta mea, incep sa ma indoiesc...Am terminat de curand o relatie care am sperat sa se finalizeze cu bine, la inceput eu nu-l puteam vedea altfel, decat ca pe un amic, un prieten obisnuit, apoi m-a facut sa-l iubesc si sa trec peste multe diferente dintre noi, ca apoi acestea sa ne desparta, si sa am surpriza sa constat ca despartirea asta ma doare doar pe mine, ca ptr. el a fost o eliberare, de vreme ce dupa un an de zile de cand am devenit mai apropiati, nu vrea sa ramanem nici macar prieteni, nu vrea sa ma mai auda sau sa ma mai vada...deloc. Ma intreb, daca a avut vreun sentiment ptr. mine, cum a putut sa se evapore, asa, peste noapte, la comana, ca si cand nu a fost? Cum a putut sa uite totul si sa ma excluda definitiv din viata lui, sa fie atat de sigur ca nu mai poate fi nimic intre niu, niciodata?
    Aceasta experianta trista, adaugata la alta cam pe acelasi tipar, ma fac sa cred ca fericirea nu este ptr. mine, ca nu mi-e dat, sau ca eu am vreo problema! Nu stiu ce sa mai cred!
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 17:27
    0 0
    Da si eu cred ca totul este posibil in lumea asta, si chiar cred ca se poate intampla ceva bun la orice varsta, insa in privinta mea, incep sa ma indoiesc...Am terminat de curand o relatie care am sperat sa se finalizeze cu bine, la inceput eu nu-l puteam vedea altfel, decat ca pe un amic, un prieten obisnuit, apoi m-a facut sa-l iubesc si sa trec peste multe diferente dintre noi, ca apoi acestea sa ne desparta, si sa am surpriza sa constat ca despartirea asta ma doare doar pe mine, ca ptr. el a fost o eliberare, de vreme ce dupa un an de zile de cand am devenit mai apropiati, nu vrea sa ramanem nici macar prieteni, nu vrea sa ma mai auda sau sa ma mai vada...deloc. Ma intreb, daca a avut vreun sentiment ptr. mine, cum a putut sa se evapore, asa, peste noapte, la comanda, ca si cand nu a fost? Cum a putut sa uite totul si sa ma excluda definitiv din viata lui, sa fie atat de sigur ca nu mai poate fi nimic intre niu, niciodata?
    Aceasta experianta trista, adaugata la alta cam pe acelasi tipar, ma fac sa cred ca fericirea nu este ptr. mine, ca nu mi-e dat, sau ca eu am vreo problema! Nu stiu ce sa mai cred!
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 17:27
    0 0
    Da si eu cred ca totul este posibil in lumea asta, si chiar cred ca se poate intampla ceva bun la orice varsta, insa in privinta mea, incep sa ma indoiesc...Am terminat de curand o relatie care am sperat sa se finalizeze cu bine, la inceput eu nu-l puteam vedea altfel, decat ca pe un amic, un prieten obisnuit, apoi m-a facut sa-l iubesc si sa trec peste multe diferente dintre noi, ca apoi acestea sa ne desparta, si sa am surpriza sa constat ca despartirea asta ma doare doar pe mine, ca ptr. el a fost o eliberare, de vreme ce dupa un an de zile de cand am devenit mai apropiati, nu vrea sa ramanem nici macar prieteni, nu vrea sa ma mai auda sau sa ma mai vada...deloc. Ma intreb, daca a avut vreun sentiment ptr. mine, cum a putut sa se evapore, asa, peste noapte, la comanda, ca si cand nu a fost? Cum a putut sa uite totul si sa ma excluda definitiv din viata lui, sa fie atat de sigur ca nu mai poate fi nimic intre niu, niciodata?
    Aceasta experianta trista, adaugata la alta cam pe acelasi tipar, ma fac sa cred ca fericirea nu este ptr. mine, ca nu mi-e dat, sau ca eu am vreo problema! Nu stiu ce sa mai cred!
  •  
    • 572 mesaje
    5 Mai 2007, 17:52
    0 0
    Olie exista fericire pt fiecare , reciteste ce ai scris : ai reusit sa treci peste anumite defecte ale lui pt ca apoi aceleasi defecte sa va desparta : tu nu ai trecut peste ele ai incercat sa le accepti pe moment sperind ca ele vor disparea in viitor sau ca vei reusi sa-l "corectezi"- cred ca ai gresit avind atitudinea asta -ti-ai facut tie un mare rau , nu te sili sa accepti defecte , daca intradevar omul iti place cu timpul defectele vor disparea (de fapt ele sunt acolo da nu le mai dam noi importanta) .Si ca sa fiu clara ma refer la chestii minore nu gen :el e beat in fiecare seara sau el nu vrea copii, sau el nu vede un viitor pt relatia noastra etc. -astea sunt chestii majore care tin de ratiune si iti raspunzi singura scurt: da e ok sau nu, nu ramin cu el -pt asta nu ai nevoie de timp ca vezi ca poate, ca se schimba,ca... ca ca-urile astea sunt reteta sigura pt lacrimi si durere. pupici
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 18:23
    0 0
    Da, pe un fond desinguratate de mai multi ani, a sosit el, care ma cunostea cat de cat ca om, imi aprecia sufletul, sinceritatea, stia ce vreau, ce asteptari am, ce vise am, ca doar ca amici ne puteam povesti orice... Si dintr-o data, a inceput sa insiste, sa ma caute tot mai des, sa se poarte cat mai curtenitor, pana cand am inceput sa-l vad cu alti ochi, sa-mi placa,sa-l doresc mai des in preajma, gandindu-ma ca poate el va fi pina la urma " cel asteptat", chiar daca avem firi diferite, moduri diferite de a privi lucrurile,genuri diferite de probleme, etc,etc. Numai ca el nu era genul sentimental, care sa-mi spuna deschis ce simte ptr. mine sau ce viitor vede ptr. noi! Capitolele acestea erau considerate " tabu ", de cate ori eu le deschideam, pe el il deranjau, ptr. ca avea o viata tumultuoasa, f.ocupat, cu multe responsabilitati si probleme!
    Una peste alta, am crezut totusi ca tine mai mult la mine, ca nu vrea sa ma piarda, ca impreuna vom depasi toate orgoliile si problemele...dar nu a fost sa fie asa!Concluzia finala pe care am tras-o era ca el mai mult nu-mi putea oferi cel putin pe moment, iar eu trebuia sa-l inteleg si sa ma multumesc cu cat era...numai ca nu am factut asta, iar acum am pierdut definitiv! Inca ma chinui sa-l uit, cu toate ca ma doare modul in care a ales sa rupa aceasta relatie, tacerea si indiferenta lui de dupa, ma ucid pur si simplu, si ma minunez, cum poate? doar are si el o inima, o constiinta, un suflet?
  •  
    • 399 mesaje
    5 Mai 2007, 18:44
    0 0
    M-ai ca as paria ca e din zodia leu
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 18:47
    0 0
    nu, este sagetator!
  •  
    • 399 mesaje
    5 Mai 2007, 18:57
    0 0
    Bine ca nu am pariat!!! dar semana cu ce "cunosteam" eu despre lei
    Olia nu fi trista...am trecut si trec si eu prin frustrarile astea, stiu ca nu e usor dar ce e "gratis" in lumea asta???
    Eu incerc sa ma consolez in munca si cand vin seara acasa, pic de somn si nu mai am timp sa gandesc. Toate fetele aici spun sa iesim...sa facem ce ne place,etc.... dar eu ma intreb cand?...cu cine? (nici prietene nu prea mai am).
    Azi sunt f pesimista si eu, asa ca nu prea iti sunt de folos.
  •  
    • 44 mesaje
    5 Mai 2007, 19:06
    0 0
    si eu am patit la fel cu un Leu. Singura solutie e sa uiti si sa treci mai departe..mai bine singura decat alaturi de asemenea indivizi !
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 19:50
    0 0
    Da, se spune ca timpul vindeca orice rana, dar mie chiar imi treb. timp, din moment ce dupa prima deceptie au trecut ani de zile pana cand mi-am revenit! Mi-e groaza, sa nu fie si acum la fel, cu toate ca o prietena imi spune ca acum sunt" vaccinata" si nu va mai dura atat pana sa uit si sa ma vindec de el. Imi reprosez mereu ca si eu am gresit , ca nu am stiut sa fiu mai inteleapta si mai desteapta ca sa-l fac sa ma iubeasca,stiti, se spune ca in viata castiga oamenii inteligenti, eu am crezut ca daca sunt sincera si naturala, este suficient... uite ca nu a fost si acum nu stiu ce sa fac cu viata mea, cu amintirile mele, parca tot astept un semn de la el, cu toate ca stiu ca nu va veni si nici nu stiu daca este bine sa revina !
  •  
    • 399 mesaje
    5 Mai 2007, 19:56
    0 0
    Olia si daca vine...vei fi mai "desteapta"? Crezi ca asta ti-ar alina durerea? Te complaci in zicala aia...rau cu rau dar mai rau fara rau??
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 20:17
    0 0
    Greu de raspuns la aceasta intrebare, nu stiu,daca va fi sa revina vreodata, desi nu cred, as vrea sa revina si sa imi spuna ca i-a fost greu fara mine, ca departe de mine si-a dat seama ce simte si ce vrea, dar el nu o sa faca asta din mai multe motive:
    1 - nu simte si nu este genul care sa puna pret pe sentimente, ci pe intelegere, respect, seriozitate, etc.
    2 - este f.orgolios, l-am ranit si eu cu niste lucruri dureroase pe care nu treb. sa le spun ( regret sincer lucrul asta) iar el nu o sa ma ierte niciodata in sufletul lui ptr. asta, desi i-am spus ca imi pare rau.
    3 - cred ca chiar este convins a nu sunt femeia potrivita ptr. el.
  •  
    • 122 mesaje
    5 Mai 2007, 21:12
    0 0
    Eu una m-am saturat sa ma tot fac frumoasa sa zambesc si sa fac nu stiu cate facultati in cautarea unui om normal.Nu sunt deloc pretentioasa, intotdeauna am fost o persoana deschisa , am iesit in lume si totusi niciodata nu a aparut nimeni.De ce?
    Mi-am pus si eu intrebarea asta de mii de ori?Nu stiu ce sa mai cred...
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 21:44
    0 0
    Te inteleg f.bine, nu stiu care este reteta sa intalnesti omil potrivit, cred ca este un noroc extraordinar ca cineva sa te iubeasca asa cum esti si sa-l iubesti si tu , poate tine de destin,incep sa cred ca este si altceva la mijloc, nu stiu...