Ce sa aleg...

  •  
    • 475 mesaje
    5 Mai 2007, 09:09
    0 0
    As vrea sa stiu daca e bine sa traiesti langa un om pe care nu-l iubesti dar care este de treaba si te iubeste. Asta in cazul in care am trecut prin cateva experiente dar sentimentele n-au fost impartasite. Sunt doua variante: singuratatea sau prima pe care am expus-o. Voi ce ziceti?
  •  
    • 698 mesaje
    5 Mai 2007, 09:15
    0 0
    e cam logica treaba : decat singura mai bine cu cineva care te iubeste si are grija de tine, nu?
  •  
    • 1924 mesaje
    5 Mai 2007, 09:16
    0 0
    cred ca asta tine de fiecare. poti sa traiesti o viata fara compromisuri, daca tii atat la niste principii, sau faci compromisuri pe care tu, in interiorul tau le consideri acceptabile.

    eu personal mai degraba as fi ramas singura decat sa incurc pe cineva care merita mai mult. vorbesc la trecut pentru ca pana la urma mi-am gasit adevarata jumatate
  •  
    • 1372 mesaje
    5 Mai 2007, 09:19
    0 0
    Nu neaparat!Poate la inceput e fun sa ai pe cineva care te iubeste mereu alaturi dar in timp, incepi sa te simiti si mai singura, ti se pare k te sufoca, k te plictiseste, k nu te intelege...Incepi sa iti doresti sa fii singura...
    Sau mai exista si varianta in care ajungi sa te indragostesti de omul asta...
    It's up to you!
  •  
    • 322 mesaje
    5 Mai 2007, 09:24
    0 0
    Eu zic sa-i accepti prietenia, sa ai o discutie sincera si deschisa cu el, spune-i si lui ce simti, roaga-l sa aibe rabdare, si cine stie, poate iubirea va veni pe parcurs. Lasa sa treaca ceva timp, sa-ti clarifici sentimentele.
  •  
    • 2272 mesaje
    5 Mai 2007, 09:32
    0 0
    A treia varianta:unul pe care sa-l iubesti si care te iubeste la randul sau si cu care relatia si merge.
  •  
    • 475 mesaje
    5 Mai 2007, 09:33
    0 0
    Sunt pe undeva aproape de jumatatea vietii, cei mai frumosi ani i-am trait singura sperand sau cu incercari imposibile. De aceea mi-e greu sa stiu ce mi-ar fi bine.
  •  
    • 475 mesaje
    5 Mai 2007, 09:36
    0 0
    Cori31, am asteptat atatia ani in zadar, varianta ta pur si simplu nu apare. Ori e familist, ori se duce de ici-colo si astea le exclud.
  •  
    • 322 mesaje
    5 Mai 2007, 09:40
    0 0
    Inteleg ca vrei o familie, copii.
  •  
    • 475 mesaje
    5 Mai 2007, 09:51
    0 0
    As vrea o schimbare, as vrea sa stiu daca sunt eve care traiesc intr-un astfel de cuplu si cum este. Se poate ajunge la iubire in timp sau din contra devine obositor sa-ti dea atentie si tu sa nu poti raspunde la fel.
  •  
    • 259 mesaje
    5 Mai 2007, 10:07
    0 0
    imi permit sa subscriu si sa imi dau cu parerea atata timp cat am trecut prin asa ceva .
    nu este deloc usor , stiu , cunosc , dar pentru ca am trecut repet prin aceasi problema iti spun ca ai sa te complaci in aceasta relatie dar nu pentru mult timp.
    or sa fie momente si momente mai ales ca spui ca se poarta minunat cu tine ,
    dar intreaba-te de ce o faci?
    baga-te in sedinta si citeste in sufletul tau cat este mila pentru el , cat este frica de singuratate , cat este rasfat in compania unui barbat care stie sa aiba grija de tine si nu in ultimul rand cat ai sa poti sta fara sa iubesti .
    sper ca nu te-am bagat si mai tare in ceatza
  •  
    • 4017 mesaje
    5 Mai 2007, 11:25
    0 0
    Lady_blue, din pacate tu nu alegi nimic, in deplina cunostiinta de cauza, alegerile si deciziile tale sunt "compulsive" si "neconstientizate".

    Eu care iti stiu toate nick-urile de pe forum-ul asta de vreo 2-3 ani (fara sa vreau, m-am prins de fiecare data) si deci iti stiu majoritatea povestilor pot sa-ti spun un lucru despre tine pe care probabil nu-l stii: tu n-ai iubit niciodata pina la varsta asta un barbat. Pe fiecare dintre barbatii pe care ai ales sa-i introduci in viata ta (pe unul sot, pe altii ca amanti ratacitori, pe altul ca live-in boyfriend) i-ai abordat ca paleative, ca surogate, ca sursa pentru acoperirea unei lipse din tine si anume lipsa pretuirii/iubirii de sine.

    Tu in forul tau interior te consideri nimeni si nimic - nu stiu de ce, probabil nici tu, o fi vreo treaba care ti se trage din copilarie ?- si de-aia esti vesnic atrasa numai de barbatii care prezinta lumii o aparenta de succes or valoare (cata vreme esti cu ei, chiar pe ascuns, te simti si tu CINEVA, "stralucirea" lor se pogoara si asupra-ti) si care te utilizeaza pentru propriile lor nevoi (cata vreme le poti fi utila, ai ceva de facut, simti ca esti buna la CEVA si existenta ta nu mai e goala de sens). Pe nici unul dintre barbatii astia nu i-ai iubit, fiindca pentru tine au fost la fel de OBIECTE fara substanta, ci doar cu valoare de intrebuintare, si tot atat ai fost si tu din punctul lor de vedere.

    Nenea asta care-ti propune acum sa va combinati n-are nimic GLAMOUR, imi pare mie, nu poseda nici unul dintre insemnele exterioare, dintre semnele false ale aparentei de VALOARE si IDENTITATE pe care ravnesti tu sa le posezi si pe care crezi ca le poti obtine prin asociere, deci n-ai sa te "indragostesti" de el, nici nu cunoaste/utilizeaza profi tehnicile de manipulare cu care alti barbati se fac "dezirabili", cu bait and switch strategy.

    De asemenea, o tara noua si un mediu complet diferit de cel in care ai trait pina acum n-o sa schimbe ceva esential in modul in care te auto-percepi in forul tau interior, in modul in care operezi, ba chiar s-ar putea sa adauge problemei de fond, senzatiei de lipsa identitate si valoare care te chinuie de-a viata si care, crede-ma, este usor sesizabila si exploatabila de catre oricine interactioneaza cu tine.

    Wherever you go, there you are, my Lady.

    Si totusi, doua luni de VACANTA MARE pot fi extrem de utile. Daca pleci fara planuri si agende ascunse, e posibil sa regasesti in tine copilul pierdut, ala care inca mai credea ca-si merita existenta pe pamant si are dreptul SA FIE chiar daca nu uimeste lumea cu VALOAREA si UTILITATEA lui, cu cat e de grozav si extraordinar si plenipotentziar e el. Intre noi doua fie vorba, asta-i credinta din mintea putinilor oameni fericiti si capabili de iubire de sine si de altii pe care-i stiu eu.
  •  
    • 594 mesaje
    5 Mai 2007, 12:03
    0 0
    "O discutie - tu cu tine", apoi cu un psiholog, ar putea sa-ti creeze o alta parere despre tine, te-ar putea ajuta sa te privesti din alt unghi. Pana la urma, marea majoritate are probleme legate de stima de sine in copilarie, deci exista o probabilitate ca si stima de sine scazuta sa participe "la jocul relational" pe care-l joci. Cat de semnificativa e probabilitatea in cazul tau, nu stiu(si ideea de a asta cu cineva care te iubeste, fara ca tu sa-l iubesti, ridica un semn de intrebare). Se pare ca altii de pe forum te cunosc mai bine.
    Ideea e sa ne dam seama ca atunci cand eram copii nu am fost destul de aware sa facem ceva, dar acum, chiar putem alege sa actionam in favoarea noastra.
  •  
    • 18346 mesaje
    5 Mai 2007, 12:06
    0 0
    alege ceva ce vezi ca te face fericita. si gandeste-te cum vei fi peste ani. cum te vezi.... alaturi de el, sau cu altcineva?
    sau esti persoana care nu da drumul la vrabie, pana nu prinde cioara ?
    suntem manati de egoism, dar pt un rezultat corect ar trebui sa privim din toate punctele de vedere situatia.
    sau ar fi mai bine ca el sa stie....
  •  
    • 815 mesaje
    5 Mai 2007, 12:10
    0 0
    classy..felicitari..de fiecare data ma lasa cu gura cascata postarile tale..cele de la capitolul "serioase" ai un mesaj privat

    Lady_blue..daca tu crezi ca acest barbat intruneste ceea ce cauti tu al un barbat si crezi ca l-ai putea iubi,da,incearca o erlatie cu el,dar daca simti ca te lasa erce,mai bine lasa-o balta.Nu iti bate joc de sentimentele omului.
    Mai bine cauti tu pe cineva care sa aiba ce cauti tu si cu care poti avea o relatie.Si atunci sa incerci sa il faci sa te iubeasca..va fi mult mai bine
  •  
    • 9835 mesaje
    5 Mai 2007, 12:12
    0 0
    bunica-mea avea o vorba:

    "du-te dupa ala care te roaga, nu dupa ala de care trebuie sa te rogi tu."

    mi s-a intamplat sa ii dau deseori dreptate. iar in momentele de fericire si optimism m-am bucurat sa pot constata ca vorba bunicii nu se aplica intotdeauna.

    la urma-urmelor, degeaba iti bati capul acum. mai bine ai incepe sa apuci cu ambele maini ceea ce-ti ofera viata, altfel, la batranete, nu vei avea nici o concluzie de tras, ca n-ai avea din ce.

    PS Fat-frumos nu exista. Exista numai Omul-span, in care, cu putin noroc si ocazional poti descoperi ca exista ceva urme genetice de Fat-frumos.
  •  
    • 1094 mesaje
    5 Mai 2007, 12:35
    0 0
    perioada de singuratate nu ne este data degeaba. daca tu stai cu cineva acum din compromis ca sa nu fii singura, nu vei ajunge niciodata sa te cunosti indeajuns de bine ca sa poti daruii cuiva iubire. problema este mult mai adanca decat pare la prima vedere, cauta cauza , cauta sa te cunosti ,vorbeste tu cu tine..incearca sa te regasesti.
  •  
    • 448 mesaje
    5 Mai 2007, 14:43
    0 0
    classy, uite cum ma-nervezi tu iar!!
    aaaa.....jos palaria.
  •  
    • 49 mesaje
    5 Mai 2007, 17:44
    0 0
    Draga mea, eu cred ca nevoia de a iubi si de a fi iubit este mai mare decat teama de singuratate, ideal ar fi ca fiecare om sa-si intalneasca perechea adevarata, dar nu intotdeauna se intimpla asta, pana la urma este greu sa alegi intre cele doua variante ale tale, amindoua sunt atat de triste...
  •  
    • 53 mesaje
    5 Mai 2007, 20:26
    0 0
    lady_blue eu am ales sa traiesc intr-un cuplu asa cum il descrii tu, acum multi ani, este frumos sa te simti iubit, dar gandeste-te ca si iubirea lui pentru tine se va stinge. Acum de curand m-am indragostit de altcineva si in sfarsit simt ca traiesc, dar nu pot sa-l parasesc pe sotul meu din mila chiar daca stiu ca el nu ma mai iubeste.
    Deci am trait ani de zile fara sa simt mare lucru, miscandu-ma ca un robot incercand sa-l iubesc si incercand sa ma bucur din orice, dar acum am realizat ca nimic nu poate inlocui dragostea adevarata si sentimentul ca iubesti (chiar daca este uneori dureros) te face sa te simti important si sa te iei la lupta cu viata avand zambetul pe buze.
    Sa traiesti cu un om pe care nu il iubesti inseamna sa te anulezi pe tine, inseamna ca ceea ce simti tu nu este important, ca te multumesti cu o situatie de compromis, sa te plafonezi. Asta vrei?