teoria ca teoria..da' practica ne-omoara
-
0 0Am citit multe sfaturi de la toate Evele...cum sa nu mai accepti, cum sa te protejezi sa nu suferi...cum sa renunti....nu credeti ca e prea usor "in teorie" si mult mai greu in practica? Eu asa simt...sunt tare "sfatoasa" cand e vorba de altcineva...dar cand e vorba de mine....sunt vraiste....adica nu sunt in stare sa aplic nimic...Voua vi s-a intamplat? In decizii majore? Si ce ati facut? V-ati "complacut" in situatia voastra continuand cu sfaturi marete ptr altii? Multumesc mult...
-
nu, nu suntem ipocrite. in fond noi spunem cam ce am face noi in situatia expusa daca nu am fi implicate sentimenta. pe de alta parte, nu poti sa ii spui unei tipe, care iti marturiseste k a mancat bataie de la prieten, cum sa ii faca pe plac, nu? ii zici sa plece cat mai repede. daca ai fi tu in locul ei si te-ar retine niste sentimente, asta e alta mancare de peste
-
prea departe, eu sunt de parere ca in viata gresim gresim si iar gresim; unii ne invatam si minte, altii insa ...nu.
realitatea imi mai arata deasemenea ca nu prea invatam din greselile altora, ba de fapt nu prea invatam nici din greselile proprii. la fel ca sfaturi poate da oricine in cunostinta de cauza sau in necunostinta de cauza; fiecare are o parere, clar subiectiva oricat am trambita-o noi de obiectiva.
si considerand toate astea, mi se pare normal sa fac cum ma taie nu neaparat capul ci inima, si sa trec prin viata cum pot, fara sa ma simt obligata sa explic sau scuz faptele si eventual sa nu ma plang prea mult. -
dearose...stii ce ma enerveaza cel mai tare? copil fiind...am asistat la multe certuri si chestii urate in familia mea...si eu spuneam si atunci si mult mai tarziu ca eu NU AM SA ACCEPT o palma niciodata...si nu am plecat nici la prima ...nici la a doua..pentru ca dupa scandal ii parea rau...acum nu mai sunt in relatia respectiva de mult..am o alta relatie in care accept alte compromisuri in comportament pe care...ce crezi? spuneam ...mie nu o sa mi se intample asa ceva ptr ca nu am sa mai dau nimanui voie sa se joace cu inima si sentimentele mele
-
prea departe... stiu cum este, eu m-am desprrins fizic doar... mental sunt tot acolo ancorata; citeam azi un horoscp in ziar ceva de genul 2you should stop looking over your shoulder and see whats in front of you".. dar nu pot
eu am luat o decizie dictata de ratiune in cele din urma,nu neaparat ratiunea mea, cat a altora... nu pt ca m-am gandit la mine ci pt ca m-am gandit ca lipsa deciziilor mele afecta o lume intreaga la care tin. daca era vorba doar de mine... stateam acolo iubind si lasandu-ma calcata in picioare, nu stiu pana cand.
nu sunt ok, mi-e dor imens de el stiu ca vreau sa-l vad fericit si mai stiu ca in momentul in care imi va prezenta pe noua femeie din viata lui, o sa ma afecteze intrun fel la care acum refuz sa ma gandesc...lumea daca m-ar auzi vorbind asa m-a considera nebuna. -
...cata "libertate" avem, cate "portite" de iesire ne-am creat ca sa "avem totusi dreptate", ca sa fim logici. Cat ne straduim sa atingem consonanta cognitiva! Cate "teorii" sustinem ca sa ne justificam si argumentam propriul comportament si pe cel al altora.
...si da, e adaptativ si confortant psihic, de aceea discutam, argumentam pe acest forum si nu ne ducem sa ne dam drumul din avion cu parasuta. -
mey, da ce atata teorie?
da, in sfaturi tind sa ma cred buna, dar stii cand nu ma pot autosfatui? cand e vorba de a ma lasa dusa de val, cand ar fi cazul sa nu-mi mai controlez sentimentele, cand sa iti asculti inima, sunt prea rationala, si nu o consider vina mea......
ipocrita?
nop! nu fac compromisuri care sa-mi afecteze constiinta! -
Cea mai mare greseala care se face , si prin care am trecut si eu , este aceea ca nu reusim sa ne desprindem de trecut. alta ar fii ca nu ne iubim destul de mult si asteptam de la ceilalti ceea ce noi insine nu ne putem oferii, o alta ar fii ca facem compromisuri deoarece nu avem suficienta incredere in noi, nu e compasiune este dependenta. o alta greseala pe care o vad este aceea ca nu i iubim pe ceilalati asa cum sunt ci cum am vrea noi sa fie , si ne luptam sa i schimbam si cand nu reusim totul se destrama..cam astea imi vin acum in minte dar mai sunt..
-
subscriu si eu, e adevarat suntem intr-o dependenta fata de ce am dori sa fie si nu mai vedem sau nu vrem sa vedem ce este cu adevarat si perseveram in greseala desi stim ca ne face rau. suntem intr-un cerc vicios. de multe ori le-am invidiat pe femeile din filmele americare care intr-o zi cu arme si bagaje, satule de grobianul de acasa pleaca in lumea larga si-si schimba viata fara probleme. dar Romania nu e America din pacate. Unde sa pleci ?
-
O alta teorie este aceea ca noi singure ne creeam felul care vedem un anumit eveniment si alegem sa suferim intr o realitate creata de mintea noastra care nu ne mai aduce nimic bun. Eu am meditat mult asupra multor lucruri , dar cel mai mult m au trezit cuvintele lui Osho " trecutul este trecut , iar prezentul este o fractiune de secunda in care ne decidem viitorul.Cred ca fiecare ar trece mai usor peste probleme daca s ar oprii o secunda din suferinta creata si si ar spune " poate altul e drumul meu, si poate va fii mult mai bun daca asta pe care am fost nu a dus nicaieri.."