...ce sa fac?!

  •  
    • 13 mesaje
    12 Oct 2003, 13:43
    0 0
    Salut...e mai mult o intrebare retorica...de fapt stiu ce sa fac. Ar trebui sa fac ceea ce-mi dicteaza constiinta, si fac..pana la un punct,
    Sa fiu mai explicita insa: iubesc pe cine nu trebuie...si acea persoana iubeste tot pe cine nu trebuie, adica pe mine. El nu are voie sa iubesca pe altcineva...nu pot sa va dau mai multe detalii...el are incredere in noi, eu de cele mai multe ori nu..are o meserie care...nu-i da voie sa iubeasca. Cred ca ati inteles despre ce-i vorba
    Si totusi, intrebarea ramane: ce sa fac?!...(((((

    Multumesc pentru rabdare...

    O zi ..buna!

    Deena
  •  
    • 6 mesaje
    12 Oct 2003, 20:27
    0 0
    Sincer nu se inteleg prea multe din mesajul tau; ar fi mai bine daca ai da mai multe detalii. Insa cand iubesti si esti iubita nu mai conteaza ce, cum, cand si de ce.
  •  
    • 13 mesaje
    13 Oct 2003, 08:47
    0 0
    Buna!...
    E casatorit...si mai e si preot...
  •  
    • 157 mesaje
    13 Oct 2003, 08:51
    0 0
    uau, deena, cam nasol....nu cred ca sunt prea multe de facut. Mai bine i-ati gandul...e greu, stiu, mai ales ca-l iubesti, dar mai bine acum, decat mai tarziu! Dureaza de mult?
  •  
    • 13 mesaje
    13 Oct 2003, 08:58
    0 0
    de vreo 8 luni...numai Dumnezeu stie ce e in sufletele noastre...
  •  
    • 1101 mesaje
    13 Oct 2003, 10:12
    0 0
    f rar am inteles ca e admis divortul (dc sunt motive temeinice)
    Sau de ce nu renunta la a fi preot si sa faca altceva? astfel sa poata divorta linistit si sa fiti impreuna...
    oricum nu e in regula daca de 8 luni traiste in pacat si preot fiind...

    dar la sotia lui te-ai gandit?
  •  
    • 13 mesaje
    13 Oct 2003, 10:27
    0 0
    Sincer, de cand sunt cu el...si in special ultimile luni, ma gandesc numai la ea...stiu ca nu merita asa ceva. As vrea sa fiu mai putin egoista...
    Am incercat sa ne despartim, nu am vorbit 3 zile si doar atat...parca am fi nebuni amandoi, si eu si el...
    am sa cad intr-o depresie, deja simt ca nu mai am mult si innebunesc.
    Stiu ca depinde numai de mine...dar nu pot sa ma despart. Sunt constienta de faptul ca mai tarziu voi avea de suferit poate...
  •  
    gia
    • 581 mesaje
    13 Oct 2003, 10:46
    0 0
    Si mai spun unii ca viata nu bate filmul!
    E nasol tare. Nu prea ma aflu in masura de a da sfaturi la altul cand eu insami caut ajutorul vostru. Ideea e ca la voi e cumplit si in general societatea judeca foarte aspru astfel de fapte. Numai voi puteti hotari daca merita relatia voastra, daca are un viitor - in cazul in care divorteaza si renunta la preotie. Si mai mult: el merita ? Esti sigura ca nu e doar o pasiune de moment si mai tarziu sa te trezesti ca sotia lui?
    Nu stiu ce sa mai zic. Multa bafta si ai mare grija. Are copii?
  •  
    • 6 mesaje
    13 Oct 2003, 11:14
    0 0
    Se pare ca esti o fata buna si e pacat ca ai intrat in necazuri de genul asta.Sper sa poti lua decizia cea buna, spre linistea ta sufleteasca.
    Parerea mea aca tii cu adevarat la el faci ceea ce este mai bine pentru el.Renunti la tine si la el si in final va veti multumi unul altuia.Cam neclar, asa-i?
    E casatorit-singur si-a les femeia si a jurat ca vor fi impreuna pana la moarte.
    E preot-singur a ales ca ceea ce vrea sa faca in viata este sa propovaduiasca cuvintele domnului si sa-i ajute cu vorbe si sfaturi bune pe cei din jur.A fost dorinta lui de a da la teologia si a urma acest drum TOATA VIATA.
    te-ai gandit ca poate mai tarziu te va ura pentru ca ia-i zdruncinat toate credintele de pana acum?
    Lasa-l sa-si urmeze drumul, chiar daca acum doare...Sacrificiul face parte din dragoste.Fii tu cea inteleapta, se spune ca femeile gandesc mai matur.
    Bafta si sa ne spui daca parerile noastre te-au ajutat sau nu.
  •  
    • 13 mesaje
    13 Oct 2003, 11:33
    0 0
    tot ceea ce mi-ai spus tu eu le-am trecut deja prin filtrul "gandirii" (daca mai detin asa ceva)...Teoretic stiu ca eu trebuie sa fiu cea inteleapta...am discutat cu el despre toate aceste lucruri, despre faptul ca s-ar putea sa ma urasca mai tarziu. Reactia sa este insa aceeasi de luni de zile: nu se poate intampla asa ceva din moment ce ma iubeste, cica, asa cum nu a mai iubit vreodata...cu disperare chiar. Probabil pentru ca-mi este interzisa o astfel de relatie, il iubesc si mai mult...e ciudat si inspaimantator in acelasi timp...
    Vrea sa plece din tara, e constient ca aici nu putem fi impreuna...renunta oficial la meserie, teoretic, dar practic nu...asta vrea sa faca...parca e ceva necurat la mijloc..probabil Dumnezeu ne incearca pe amandoi...nu-mi pot explica de ce nu am avut taria sa ma opun de la inceput. Provin dintr-o familie in care moralitatea e la ea acasa, plus ca parintii mei locuiesc la tara si sunt bine-vazuti si respectati. Bineinteles ca nu stiu nimic despre relatia asta...si am zis ca mai bine ar fi sa cada cerul pe mine decat sa afle...Nu doresc nimanui sa fie in situatia mea...si va rog ceva, va dau un sfat mai bine: nu ma judecati prea aspru ca veti patzi ca mine. Ma am pe mine drept exemplu...am avut o prietena implicata intr-o relatie cu un tip casatorit...i-am dat sfaturi, ca nu e bine ce face, ca bla,bla bla...gandindu-ma in acelasi timp ca eu nu as putea face asa ceva...la nici 3 luni...mi s-a intamplat si mie, ba chiar situatia e mai grava.
    Ar fi multe de spus, dar stiu ca timpul fiecareia dintre voi este limitat...multumesc ca mi-ati acordat o mica parte din timpul vostru...din "ceva-ul" acela care nu se mai poate recupera niciodata...
  •  
    • 6 mesaje
    13 Oct 2003, 12:36
    0 0
    Nu suntem aici ca sa te judecam ci ca sa ne ajutam una pe alta.
    De patit am patit si eu destule, de asta imi si permit acum sa dau sfaturi (ce par poate babesti)
    Trebuie doar sa te gandesti ca incerc sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altora:sotia lui (eventual copii), parintii tai, ai lui, enoriasii care vad in el trimisul lui Dumnezeu.
    Apropos...acolo sus cineva il iubeste si are incredere in el.Oare daca il dazamagiti pe Dumnezeu la cine veti mai apela cand cereti ajutor? Vei avea curaj sa te cununi in casa Lui sau sa va botezati copiii?
  •  
    • 562 mesaje
    13 Oct 2003, 14:46
    0 0
    Este usor sa citesti ceva si apoi sa te apuci sa dai sfaturi.Da, din afara totul pare cam mult pentru a accepta asa ceva. Dar...te poti impotrivi sentimentelor? a ceea ce simtim ? Putem noi sa comandam sortii? Acum iubesc, maine nu, acum pe el, maine pe altul?
    Tot ce pot sa-ti spun draga mea este ca indiferent ce ai face sa ai forta, sa fi tare si daca vrei sa ramai cu el,fiind constienta cat este de greu, lupta pentru asta.Ca de suferit suferim oricum.
    Sa auzim de bine
  •  
    • 13 mesaje
    13 Oct 2003, 15:03
    0 0
    Multumesc cipris...se pare ca ma intelegi oarecum...
    Azi am hotarat sa nu vorbesc cu el...sa vad cat o sa rezist si pana cand...oare pana maine?!...pentru 3-4-5 ore? o saptamana?!..o luna?...un an?1 oricum nu pot uita tot ce a fost intre noi, niciodata pentru ca a fost intr-adevar primul barbat din viata mea (am avut inainte un iubit, in sensul de prieten intim, dar...nu am ajuns sa descoper cu el ceea ce am descoperit acum...)
    Stiu ca pare un joc prostesc "rezistenta" asta, dar vreau sa nu-mi reprosez mai tarziu ca nici macar nu am incercat sa-l las in pace...Ceea ce fac eu acum , stiu, fac din pura INCAPATANARE...
    probabil trebuie sa fiu incapatanata pana la capat, si dupa cum a zis altcineva de pe acest forum, sa ne facem un bine...si sa-l uit...usor de zis, greu de facut insa...eu incerc sa fac si asta, desi am mai incercat si stiu care e rezultatul...

    Sa fiti iubite...de cine vreti voi...
  •  
    • 13 mesaje
    13 Oct 2003, 15:10
    0 0
    Ma scuzi, ti-am scris din greseala alt nickname...
  •  
    • 98 mesaje
    13 Oct 2003, 17:01
    0 0
    Cunoscu o multime de preoti. Mi se pare o tampenie sa fie obligati sa se casatoreasca pt. a primi parohie (sper ca m-am exprimat bine!)! Toti, dat absolut toti preotii pe care-i cunosc eu au probleme in casnicie. Termina scoala pe la 24 ani si, hodornc-tronc trebuie sa-si gaseasca nevasta. Eu stiu un prieten care a facut demersuri la episcopie si se lupta cu legile astea de 10 ani. Nu mai sta impreuna cu preotesa de 12 ani dar nici acum n-a reusit sa divorteze. Ea nu vrea si am inteles ca depinde in mare masura de ea. Dar, daca doamna preoteasa nu merita ceea ce-i faceti...Vezi tu cum iesi din asta!Eu iti tin pumnii.
  •  
    • 562 mesaje
    16 Oct 2003, 14:50
    0 0
    Draga Burcus da-mi voie sa-ti spun ca cineva acolo sus ne iubeste pe toti nu numai pe domnul preot care pana la urma este totusi om si Dumnezeu stie asta. Sti daca stam sa ne gandim spune-mi tu mie cate femei renunta la un barbat in favoarea alteia? BARBAT PE CARE IL IUBESTE? Are vreo importanta ca aici este vorba de o preoteasa? Da, daca sunt copii problema se pune altfel.Asa ca draga mea hai mai bine sa vedem cum se descurca Eva noastra si daca putem sa-i mai dam un sfat, OK
    Pupici
  •  
    • 13 mesaje
    16 Oct 2003, 16:35
    0 0
    Efectiv simt ca ma desfac in bucati: una care sa faca ce-mi spune inima si alta care sa faca ce-i spune constiinta...nu pot descrie prin ce stari trec...
    Da...are un copil...

    Si ma gandesc si la acest copil...care trebuie sa fie, indiferent cum, alaturi de parintii LUI...eu n-am nici un drept sa ma amestec...

    Si cateodata imi spun: si ce daca?!...ma va intelege, il va intelege pe tatal sau...poate da, dar sigur nu ne va ierta.
    Si lupta cu mine incepe iar...
    Au trecut 24 de ore de cand nu am vb. deloc cu el...eu am vrut asta. Deja simt...nu mai are sens nimic...
    Nu inteleg de ce ma doare atat o decizie corecta...
  •  
    • 13 mesaje
    16 Oct 2003, 18:45
    0 0
    Nu e poveste...e realitate, daca ar fi fost poveste, ma consolam, poate...
  •  
    • 562 mesaje
    17 Oct 2003, 13:15
    0 0
    Draga Deena, este greu, stiu. Cum am putea sa te ajutam decat sa-ti zic ca multe dintre noi au trecut prin asa ceva - ma refer la sentiment. Iubirea. Ce este mai frumos decat sa iubesti? Eu pot spune ca am iubit, poate asa cum iubesti tu, pana la disperare. A fost frumos dupa care greu. Dar iti pot spune cu certitudine un lucru. A trecut si acum imi amintesc cu placere chiar si de momentele in care am suferit.Situatia ta este mai complicata, este adevarat. Dar poate par egoista. Gandeste-te la tine. Nu stiu cat de fericit va fi acel copil cu un tata care iubeste o alta femeie. Odata gandeam ca tine. Acum lucrurile s-au schimbat.Iti doresc numai bine si sa auzim ca ti s-a linistit sufletu.
  •  
    • 245 mesaje
    17 Oct 2003, 14:33
    0 0
    Deena, din cate stiu eu, preotii pot divorta si practica in continuare preotia numai daca fac dovada ca divortul nu s-a produs din vina lor.Numai ca am o vaga banuiala ca nu se mai pot cununa religios.
    Da, este destul de greu pt.tine, poate ca si pentru el. Dar, gandeste-te, daca i s-a intamplat sa se indragosteasca de tine, deci sa aiba ochi si pentru o alta femeie decat pentru sotia lui, stiind ca ei (teoretic, del putin)trebuie sa dea dovada de moralitate maxima, la fel d ebine se poate indragosti mai tarziu si de o alta femeie, in afara de tine.
    Am fost cat de cat in situatia ta; era preot divortat, practica preotia, avea chiar 2 parohii, dar cu toare astea in 5 ani si jumatate el nu s-a putut opri doar la mine, in sensul ca totusi in 5 ani iti dai seama de calitatea unui om.
    ma respecta, ma placea, il felul lui tinea la mine, spunea ca nu vrea o aventura cu mine, ci o relatie serioasa. Nu mi-a facut dovada asta. In final a murit la 35 de ani, in februarie se implinesc 2 ani. Regrete ?! Da, am destule.
    Nu pot sa iti spun decat ca iti doresc sa te lumineze Dumnezeu si sa iei cea mai buna hotarare.