Despartire dupa 6 ani

  •  
    • 2 mesaje
    29 Ian 2002, 02:43
    0 0
    Dragele mele,nu va doresc sa ajungeti niciodata unde am ajuns eu.L-am iubit dintotdeauna,am ajuns sa fim impreuna intr-un mod firesc,parca asa era dat sa se intample.Aveam 17 ani,acum am 23 si nu mai stiu cine sunt;undeva pe drum am renuntat sa mai fiu eu si am inceput sa traiesc numai prin el.
    Cum sa o iau de la capat?De unde sa mai stiu unde mi-am lasat demult aripile?Tot ce am stiut vreodata a fost el.
  •  
    • 152 mesaje
    29 Ian 2002, 07:32
    0 0
    Da, e dureros! Dar nu ne spui ce sa intamplat, de ce v-ati despartit? Nu mai e loc pentru impacare? Si daca asa a fost sa fie, trebuie sa inveti sa te redescoperi. Esti la inceput de drum, viata ta nu s-a terminat odata cu sfarsitul povestii voastre. Iti trebuie o perioada pentru "vindecare" in care sa nu incerci sa te izolezi. Cauta anturajul prietenilor, iesi din casa la spectacole, filme, fa lucruri marunte care iti aduc mici satisfactii personale, fa-ti mici bucurii. Dar nu incerca inca sa te arunci intr-o noua poveste de dragoste, nu va tine !Gandeste-te mai mult la propria-ti persoana, decat la el!
    Mai scrie-ne. Noi suntem aici!
  •  
    • 159 mesaje
    29 Ian 2002, 10:28
    0 0
    cum sa incep ca sa-ti dai seama ca te inteleg perfect? eu aveam 18 ani si tot
    la 23 de ani mi-am dat seama ca eu nu mai eram eu - asa cum spui tu. acum
    am 25 de ani si abia daca pot spune ca m-am linistit, nu sa uit. Nu vreau sa
    te sperii, poate ca tu vei trece mai usor decat mine peste acest moment mai
    mult decat dureros. prima mea reactie de atunci a fost sa ma retrag, sa nu
    mai aud de nimeni; am vrut sa fiu doar eu cu mine pana descopeream cine sunt.
    pentru ca statusem o perioada impreuna, la mine acasa, m-am mutat la o prietena.
    dupa cateva luni m-am intors acasa si am inceput sa ies in lume - cum se zice.
    insa nu-mi gaseam locul nicaieri; nu suportam pe nimeni in jurul mei, aproape ca
    nu-mi mai suportam prietenii, dar un barbat! dupa un an, cand sufletul meu
    se mai linistise si reusisem sa accept ideea despartirii - de la inceput am hotarat
    ca nu vreau sa mai fiu cu el dar a fost mai greu sa ma obisnuiesc cu ideea - am
    intalnit un baiat care pentru prima oara dupa atata timp ma atragea si l-am
    acceptat langa mine. abia acum cateva luni am rupt definitiv legatura cu cel
    care ma facuse sa uit cine sunt si chiar daca ma doare sa nu mai stiu
    nimic de el, sunt constienta ca asa este mai bine, numai asa voi putea sa
    fiu eu. de uitare nici nu se pune problema dar.... trebuie sa stii ce vrei. eu am
    ales sa merg mai departe fara el. sper sa gasesti si tu puterea necesara de
    a merge mai departe. inca ceva.... daca simti ca vrei sa te intinzi pe jos si sa
    plangi, asa sa faci, dar nu mai mult de cateva zile.
  •  
    • 1620 mesaje
    29 Ian 2002, 12:30
    0 0
    Dragele mele, am 31 de ani si mi s-a intamplat asa ceva acum 2 ani, dupa 10 ani impreuna din care 5 de casatorie.
    A fost ingrozitor.
    Acum sunt super OK, sunt EU din nou ,iubesc si redescopar viata si mi-e mai bine ca oricand.
    Cred ca , daca eu, la 30 de ani am reusit sa-mi revin, pot sa va spun ca nu va fi foarte greu.......
  •  
    • 752 mesaje
    2 Mar 2002, 08:15
    0 0