Ce-i de facut ?

  •  
    • 160 mesaje
    26 Apr 2007, 15:29
    0 0
    Salut, evele !
    Poate va amintiti....v-am mai scris despre mine. Sunt divortata, am doi copii si de un an am cunoscut un alt barbat. Relatia dintre noi evolueaza binisor. Intre noi fie vorba, nu-mi dau seama cat il iubesc de tare, dar ce stiu sigur, este ca sunt centrul universului pentru el. Si ma face sa ma simt cea mai speciala femeie. Pot spune, daca ma gandesc bine, ca sunt fericita.
    Am, totusi, o problema. Ca, trebuia sa fie una, nu ?
    El este vaduv. I-a murit sotia, cu putin inainte sa ne cunoastem. Si are doi copii, studenti. Aici e aici. Copiii nu ma accepta. Nu pentru ca ar avea ceva personal cu mine, ci resping ideea unei alte femei in viata si in casa lor si a parintilor lor.
    Noi intentionam sa ne casatorim la un moment dat. Dar copiii par foarte porniti impotriva mea. N-am facut nimic care sa genereze situatia asta. Sunt o persoana calma, linistita, vesela si dispusa sa-i iubeasca la fel ca pe proprii copiii.
    Dar situatia asta, ma descumpaneste.
  •  
    • 160 mesaje
    26 Apr 2007, 15:30
    0 0
    Poate ar trebui spus ca, tatal lor, este hotarat sa ramana alaturi de mine, indiferent de pozitia lor, a copiilor lui.
  •  
    • 2817 mesaje
    26 Apr 2007, 15:33
    0 0
    cat timp a trecut de la moartea sotiei lui?
    te-ai intalnit vreodata cu copiii lui?

    interesant nick... daca inseamna ce cred eu, vreau sa te intreb ce nationalitate are el?
  •  
    • 160 mesaje
    26 Apr 2007, 15:39
    0 0
    A trecut un an de cand a murit sotia lui.
    Stiu la ce te gandesti, nu ! El este tot roman.
    Pe copii i-am cunoscut cu ceva timp in urma. S-au purtat normal, firesc....De cand au aflat ca eu si tatal lor suntem impreuna, s-au intors impotriva mea.
  •  
    • 18346 mesaje
    26 Apr 2007, 15:42
    0 0
    nu e vina ta, dar numai un an de la moartea sotiei.......

    da! nu poti porunci inimii, dar totusi intr-un an, te vindeci si te reindragostesti asa usor?
  •  
    • 80 mesaje
    26 Apr 2007, 15:43
    0 0
    dupa cum spui tu copii lui sunt deja mari, asa ca dispozitia ta de a-i iubi ca pe ai tai nu prea se potriveste... ei au avut o mama destul timp si nu pot accepta cel putin acum o alta. sfatul meu ar fi sa va intalniti toti iar voi 2 sa le explicati ca relatia voastra intre 2 adulti este normala, ca relatia tata - copii nu va fi afectata si ca tu esti gata sa-i ajuti cu orice ar avea ei nevoie din partea ta, un sfat, un banut in + (la vremea studentiei conteaza un weeekend la mare in +), un umar pe care sa planga, sau pur si simplu niciuna din toate acestea daca ei nu le doresc. sa le explici ca este alegerea lor daca te vor alturi de ei sau nu, dar ca in viata asta nu se gasesc oameni buni si intelegatori la tot pasul... si ca aparitia ta poate fi pt ei un lucru bun sau rau, in functie si de cum aleg ei sa priveasca lucrurile. chiar daca tu ii consideri copii raportati la tine, ei fii sigura ca nu se mai considera asa. nu stiu care este diferenta de varsta intre voi, sau intre copiii vostri... poate daca mai dai amanunte mai primesti si alte sfaturi
  •  
    • 158 mesaje
    26 Apr 2007, 15:44
    0 0
    eu zic sa ai rabdare..sa incerci sa te apropii treptat de ei..sa nu fortezi lucrurile.si mama a avut tata vitreg.chestia asta cere timp...bafta multa!
  •  
    • 2817 mesaje
    26 Apr 2007, 15:52
    0 0
    bineinteles ca totul depinde de startegia ta de a-i apropia; nu incerca sa le fii mama, ca nu se poate; incearca sa le fii orice altceva le lipseste - prietena, confidenta, aliata, nu stiu; daca sunt baieti cred ca e mai usor
    eu m-as gandi la o casa noua pentru viata voastra impreuna, unde evident sa isi aiba si copiii spatiul lor privat, dar nu sa te muti in casa unde a trait mama lor
    copiii tai cum vad treaba asta?
  •  
    • 160 mesaje
    27 Apr 2007, 09:08
    0 0
    Va multumesc pentru sfaturi, mi-au mers la suflet. Sunteti, intr-adevar, cele mai grozave prietene !! Nu incerc sa le fiu mama. Stiu ca n-as putea s-o inlocuiesc in sufletul lor, pe cea pe care ei, o iubesc si nu mai este. A plecat de langa ei intr-un mod dramatic, dupa foarte multa suferita si mult prea devreme. Mi-as dori doar, sa poata sa accepte ca tatal lor e inca tanar si nu poate ramane singur. Si ca vreau sa le fiu prietena. Stiu ca pentru asta e nevoie de timp, rabdare si mult tact. Si sunt dispusa sa astept. Dar, uneori, ma simt descurajata cand le vad reactiile. Si eu stiu ce disponibilitati afective am, vis-a-vis de ei. Va spuneam in primul meu post ca nu stiu cat de mult il iubesc pe tatal lor. Dar, atata timp cat si copiii lui imi sunt dragi, in pofida mutritzelor pe care mi le fac, inseamna ca iubirea mea e una profunda.
  •  
    • 160 mesaje
    27 Apr 2007, 09:15
    0 0
    Diferenta de varsta dintre copiii mei si ai lui, nu este una foarte mare. Si copiii mei sunt adolescenti.
    Cum vad ei asta ? Decamdata, in nici un fel. Nu stiu ca intentionam sa ne casatorim. Dar, mi-au spus ca este vorba de viata mea. Si procedez cum este mai bine pentru mine.
  •  
    • 1014 mesaje
    27 Apr 2007, 10:56
    0 0
    sunt atatea de spus, incat chiar nu stiu de unde sa incep.

    postat de: me_eva
    [...] totusi intr-un an, te vindeci si te reindragostesti asa usor?

    nu stiu daca veti putea intelege, dar este perfect posibil ca iubirea pentru sotia care a plecat sa ramana intreaga si neumbrita de nimic, in compartimentul ei, si numai al ei, si in acelasi timp s-o iubeasca, la fel de total, si pe cea care este azi langa el.
    aceste doua femei nu se suprapun pe nici un plan, nu se intersecteaza sub nici un aspect.
    viata merge mai departe. maine, cand eu nu voi mai fi, soarele va continua sa rasara, copiii vor continua sa se joace. moartea (fizica) face parte din viata. cu adevarat murim doar in uitare.
    faptul ca el a ales si a putut sa mearga mai departe nu este nici impietate fata de cea plecata, nu este nici jumatate de masura pentru cea de azi.
    pe de alta parte, nu stiu cum sa va explic tristetea marului de langa drum, pentru care a trai inseamna a-si darui fructele, cand vede ca nu mai are cui sa-i bucure sufletul cu gingasia florilor lui, si nu are cui sa i se daruiasca...

    in ceea ce spun, nu fac presupuneri, ci ma raportez la istoria mea. sotia mea a trebuit sa-si urmeze drumul acolo unde inca n-o puteam insoti eu, dupa 24 de ani de casnicie, spre sfarsitul carora mi-a facut binele de a-i spune fiicei noastre ca a fost fericita. de asemenea, am avut imposibila sansa de a o intalni pe cea care-mi este azi sotie. spun imposibila pentru ca pur si simplu, fara intentia de a gasi ceva, priveam in jurul meu si nu vedeam pe nimeni care sa se poata asemana, cat de vag, cu imaginea omului care a fost prima mea sotie. si imposibilul totusi s-a produs.

    maktub, nimic nou sub soare, povestile se repeta la nesfarsit, variatiuni pe aceeasi tema. bucura-te de ceea ce ai, pentru ca nu toti au a doua sansa.
    cred ca ar fi mai bine ca el sa se mute la tine, iar in apartamentul lui sa ramana fiii lui, pe care-i veti sustine sa se descurce cu gospodaria, dar care ar fi bine sa manance zilnic cu voi, si-apoi sa-si caute de preocuparile lor.
    nu incerca sa te apropii mai mult decat pot ei accepta, dar fii mereu in intampinarea lor.
    gandeste-te cum ai proceda cu un catel speriat, dezorientat, care a suferit, si-a pierdut stapanul si increderea. cum l-ai imblanzi ?
  •  
    • 711 mesaje
    27 Apr 2007, 11:04
    0 0
    omega, mi-au dat lacrimile. adaug randurile tale langa celelalte motivatii pentru a spera intr-o lume mai buna. am o cutiuta speciala, contine cateva chipuri, cateva zambete, cateva cuvinte, niste mangaieri, 2-3 minuni... ii ridic capacul din cand in cand...
    esti barbat si te felicit ca poti simti si vorbi asa.
  •  
    • 160 mesaje
    27 Apr 2007, 11:10
    0 0
    Omega, sunt impresionata de ce am citit.
    Daca EL-ul meu ar citi cuvintele tale, sunt convinsa ca s-ar regasi cu totul. Simte ca tine, gandeste ca tine. Poate de aceea nici n-am raspuns evei care se mira, cum, omul poate sa se vindece si sa indragosteasca din nou, in doar un an. Stiam raspunsul, prin prisma iubitului meu. Dar mi se parea extrem de complicat sa explic totul, aici. Tu ai reusit.
    Da, ma consider norocoasa ca l-am intalnit. El, deasemenea se considera norocos.
    Randurile tale, m-au convins, daca mai era nevoie, ca trebuie sa avem grija de dragostea si de vietile noastre.
    Te pup si-ti multumesc.