1
-
0 0.
-
aha! lipsa afectiunii...
poate ca aici trebuie sa cauti explicatia.
eu zic ca, atunci cand partenerul nu ne ofera ce ne dorim, mai ales daca nu ne face sa ne simtim iubite, suntem atrase de alti barbati.
seful e cel mai la indemana si cel mai nou cunoscut.
eu de principiu am evitat totdeauna relatiile la serviciu, cu atat mai mult daca ti-e sef...
incearca sa nu-l lasi sa ghiceasca nimic, nici pe el si nici pe ceilalti colegi, interpretari negative ar putea fi multe si in nici un caz de bun augur pentru tine! -
pai e simplu:
esti in cautarea unei figuri paterne ideale, asa cum nu ai avut parte in persoana tatalui tau.
s-ar fi putut sa regasesti aceasta figura in persoana partenerului tau (cu siguranta ca el are oricum o parte dintre caracteristicile astea, altfel nu ai fi cu el), dar uite ca a aparut seful asta, care le manifesta intr-un mod mai evident.
ce trebuie sa faci este sa realizezi ca esti o femeie in toata firea si ca, chiar daca ti-ai gasi taticul ideal, nu ai putea avea o relatie femeie-barbat normala cu el. poate doar una afectiva, dar asta poti avea cu oricare barbat.
prin urmare: nu amesteca frustrarile afective din copilarie cu dragostea matura. -
da, te cred - si faptul ca asa vezi tu o relatie cu el nu face decat sa confirme faptul ca iti evoca modelul tau ideal de tatic, nicidecum pe cel de barbat-partener (cu care te-ai imagina cu totul altfel, si anume facand sex salbatic si neprotejat ).
freudian vorbind, toate fetitele se simt atrase de tatal lor - tocmai acesta este si motivul pentru care, cand cresc, tind sa isi caute parteneri care sa aduca intr-un fel sau altul cu tatal lor (sau cu imaginea ideala pe care si-o fac despre ceea ce inseamna un tata).
INSA:
partenerul cel mai bun este cel care reprezinta idealul de "barbat", si nu pe cel de "tata". cu un partener-"barbat" faci sex, faci copii, te distrezi etc. un partener-"tata" iti poate oferi siguranta si afectiune - dar e rusine sa faci sex si copii cu el, asa ca ajungi sa nu faci nici una, nici alta, pana intr-o zi cand constati ca in afara de afectiune si respect nu prea simti mare lucru fata de el. -
sigur ca ai senzatia ca te place, altfel nu ai avea fantasma aia in care tu te cuibaresti la el in brate, ca un copil in bratele puternice ale tatalui.
repet: daca ti-ar placea de el pentru calitatile lui pur masculine, te-ai imagina facand cu el sex in fel si chip.
numai ca nevoia ta este una pur afectiva.
iar marele tau soc va fi (in cazul in care chiar te incurci cu seful asta al tau) faptul ca acest "tatic" nu va vrea decat sa ti-o traga de cateva ori, in modul cel mai putin patern cu putinta. -
Donna are drptate, probabil ca el urmareste doar cateva partide de sex si nimic mai mult, iti vei complica viata pentru nimic,in final va dispare atractia asta pe care o simti, il urci pe un piedestal dar sa stii ca este si el o fii nta reala ca si tine , ca si mine cu defecte si pb. Sa ramana platonic este cea mai buna varianta.