Din nou despre amante
-
0 0Am tot urmarit forumul asta de ceva vreme si am vazut ca e un fel de parere unanima aici ca amantele ar fi fiicele Diavolului.
Ca fosta amanta vreau sa va spun un lucru : amantele sufera mai mult decat sotziile inselate. Si probabil este cea mai trista postura in care se poate afla o femeie. Multe care scrietzi la subiectele de tipul asta consideratzo ca este alegerea femeii sa strice o casnicie, alegere bazata pe niste false asteptari. Ce nu intzelegetzi este ca nu toate pot ratziona aceste false asteptari. Iar cauza nu este pt ca sunt mai proaste, mai lipsite de inima sau de judecata .. ci pur si simplu pt ca fondul psihologic este mai slab. Este inutil sa spui "eu in locul tau l-as lasa si ..." pt ca TU, cea care spune asta, esti o persoana total diferita de cea in cauza, cu un fond psihologic total diferit. Poate nu intzelegtzi ce e aia "nu pot" Ei bine, eu n-am putut. Desi am vrut. Si sufeream ca un caine in fiecrea noapte pt ca il iubeam cu adevarat. Timp de 6 ani n-am avut sarbatori si singurele clipe in care simtzeam ca exist erau serile de vineri si sambata.
Ceea ce se pare sa refuzatzi sa acceptatzi este ca exista unele persoane puternice si altele nu foarte puternice, fara ca aceasta fortza interioara sa tzina de tine. Sa renuntz la el ar fi fost ca si cum as fi renuntzat la mama mea, la tatal meu, la mancare sau la un organ vital. Si rezultatul ? Pana la urma a divortzat. Pt ca copiii crescusera si erau de liceu si facultate, pt ca nevasta se facea din ce in ce mai grasa si artzagoasa, pt ca situatzia lui materiala ii permitea acum sa intretzina doua case. Iar eu la 26 de ani eram vlaguita, obosita, epuizata emotzional, trecuta. Asa ca el s-a re-indragostit de o varianta a mea cu 5 ani mai tanara. Care avea fortza sa il distreze, sa il faca sa se simta rege. Eu nu mai puteam. S-a meritat ? Evident ca nu ...si as da orice sa-mi iau inapoi tineretzea . Dar chiar am fost eu vinovata de infidelitatea lui ? Oare catre mine ar trebui sa se indrepte blestemele fostei sotzii ? Eu sunt cauza casniciei ei ratate ? -
nu tu esti cauza, ci firea lui aia puternica.
zi merci ca ai scapat de-un dobitoc, mama lui de imbecil.Eu nu condamn amantele, si io am fost si sufeream la fel.da iote ca intr-o zi ma trezi si-mi spusai ca io merit ceva mai mult de la viata, nu sa fiu baza dejectiilor lui nesatisfacute.hai ca am scos-o pasta din preputu gindirii -
Parerea mea de sotie care era cat pe ce sa fie inselata dar care i-a taiat macaroana atat ei cat si lui destul de din pripa ca sa se poata intampla ceav:
nu am considerat niciodata ca femeia care se indragosteste de un barbat casatorit este singura vinovata. Mai ales daca ea este singura si fara nici o obligatie. I se poate intampla oricui. Vinovatul principal este EL, dobitocul, masculul in calduri care are obligatii, care este casatorit si nu tine seama de asta. Care isi spune ca ceea ce face nu are importanta si ca e in dreptul lui sa faca asta si chiar se simte mandru de ceea ce face.El este singurul vinovat pentru ca mie mi se pare ca ar fi mai cinstit si mai corect si mai...cum vreti, ca atunci cand nu-ti mai place ce ai acasa, cand vrei altceva, sa rupi pisica in doua si sa alegi drumul care-ti place decat sa te comporti ca un nemernic si sa faci rau mai multor persoane, inclusiv amanta. -
ok. si??? what are we supposed to do salatico? sa-ti plangem de mila?
deja mi-au dat lacrimile la gandul cat sufera amanta. dar oare copiii aia implicati? la asta se gandeste amanta in suferinta ei cea mare???
ai grija sa nu te ingrasi, daca te evi marita, ca vad ca este un motiv serios de divort!
iar de artagoasa, ma intreb si eu asa, oare de ce o fi devenit asa nevasta?
probabil ca nu te poate invinovati pe tine pentru casnicia ei ratata, dar cu siguranta ti-ai adus si tu o contributie.
bineinteles, vina cea mai mare o are porcul, dar nici tu nu esti departe, in momentul in care accepti asta. -
Lettuce, ar fi trebuit sa-ti dai seama pana acum ca blamam amantele care continua pe acceasi linie. Nu blamam femeia devenita amanta .. pentru ca poti deveni si involuntar. Ceea ce nu privim noi cu ochi buni este tocmai aceasta situatie ... similara cu cea prin care ai trecut tu. Ce lucru bun poti gasi intr-o asemenea situatie cu un asemenea om ?!? Adica, de ce sa te multumesti doar cu resturi, cand poti mai mult si mai bine de atat.
Sincer, chiar te contrazic si eu in legatura cu ce ti-a transmis Lupescu. Ma indoiesc ca poti suferi mai mult ca mine ... eu care i-am fost alaturi mult mai mult timp ca tine. -
Si acum ... iti dai seama si singura ca ai irosit 6 ani pretiosi din viata ta. De ce atata inversunare ? Pentru ca sunt infinit mai putine sansele ca o "amanta" sa fie fericita pana la urma cu barbatul insurat.
Pana la urma ... ajungi la aceleasi concluzii ca si noi. Uitasem ... evident ca nu tu ai fost cauza infidelitatii lui !!! Nu l-ai fortat, nu i-ai pus pistolul la tampla. ASTA A ALES EL SA FACA ! Din pacate ... tu ai permis sa fi pusa in postura de amanta ... sunt 2 lucruri diferite, totusi.
-
Nu sunt inversunata. Inversunata contra ce ? Tot ce am vrut sa spun este ca intr-o relatzie dintre un barbat insurat si o femeie libera, de cele mai multe ori barbatul este iertat iar femeia blestemata pe veci. De ce ? Eu nu aveam pe nimeni. Aveam 19 ani si doar ce iesisem din liceu. M-am indragostit si l-am crezut. Pt ca el imi spunea ca e in prag de divortz, ca sotzia e asa si pe dincolo ... Si in prag de divortz a ramas pna ce baiatul a dat capacitatea, a dat bacalaureatul a intrat la liceu a intrat la facultate .. iar el tot "in prag de divortz" era. Ca se imbolnavea fata, ca avea nevasta depresie, ca a fugit baiatul de-acasa ca, ca, ca ... Iar chestia asta ca de ce nu ma gandeam la familia lui e o mare ipocrizie. Cine se gandeste la binele altuia inainte de fericirea lui ? cand acel "altul" e o persoana complet straina despre care stii doar din auzite ? Daca ai avea o colega "incompetenta" iar seful tzi-ar propune sa ocupi si postul ei si sa-tzi dea salariul ei tu ai spune "nu, pt ca biata femeie ramane fara servici, ii stric fericirea" ?! Ca fiintze umane totzi vrem in primul rand fericirea noastra si a celor apropiatzi. iar eu ii cunosteam familia numai din perspectiva lui.
Nu ma astept la mai putzin decat niste injurii dar cum putetzi voi ca femei sa condamnatzi in primul rand o femeie SINGURA, fara obligatzii , indragostita iar pe barbatul care are familie, nevasta, copii sa-l iertatzi ? Ca l-a ispitit ea, ca e barbat si a cedat. NU . cand un barbat inseala e NUMAI vina lui, amanta nu are nici o legatura pt ca daca nu e ea, e alta. iar daca ea se implica in asa ceva este pt ca e om se indragosteste si vrea sa fie fericita. Eu stiu ca am gresit dar in nici un caz nu sunt ticaloasa pictata de voi in zeci de subiecte de pe forumul ala. Aia care fura sotzul, aia din cauza careia plang copiii .. NU ! Copiii plang din cauza LUI iar el nu e furat de nimeni . Si in nici un caz nu e nevasta vinovata ca "nu a stiut sa-l tzina", vinovat e EL pt ca nu vrea sa fie tzinut. Indiferent de existentza "ticaloasei de amante" casatoria ar fi fost un esec si asta refuzatzi voi sa intzelegetzi ca femeia aia e si ea FEMEIE si ea a fost mintzita si ea a suferit, nu doar sotzia. Si da, am fost si inselata desi nu eram casatorita. Si nu cred ca un act face durerea sa fie mai mare sau mai mica -
pescarush , cand am pomenit de nevasta care se facea tot "mai grasa si artzagoasa" am facut-o cu un sarcasm amar, am vrut sa subliniez superficialitatea lui. Sa stii ca de multe ori cand iubesti si esti atat de nefericit vrei cu disperare sa crezi ca va fi totul bine si IL CREZI. Iar eu nu am meritat sa ma lase pt una mai tanara. Cum nici nevasta-sa nu a meritat.
-
Lettuce,
e adevarat ca eu am afirmat de multe ori ca femeile sunt foarte adesea victimele propriilor asteptari lipsite de realism. Pe care se incapatzaneaza sa le pastreze in ciuda oricaror evidente ca sunt lipsite de baza. Tot la fel de adevarat e ca principala mea contributie pe forum-ul asta este sa punctez in ce constau asteptarile lipsite de realism, atunci cand le sesizez, intr-o situatie sau alta.
Te invit, insa, sa imi copiezi/citezi postarea in care acuz or am acuzat eu o amanta (termenul tehnic care desemneaza femeia aflata angajata intr-o relatie sentimentala si/ori sexuala cu un individ insurat) ca alege sa distruga o casnicie.
Daca nu esti capabila sa produci (da, te rog, search la arhiva, functioneaza perfect) un citat de-al meu indicand ca nutresc astfel de convingeri, editeaza primul tau mesaj, da?
Merci. -
Lettuce,
E un proverb care suna cam asa:"Ce tie nu-ti place altuia nu-i face!"
Sau, "dupa fapta si rasplata!"
Eu una,consider ca vina apartine ambilor si din tot ce-am citit eu pe forum referitor la subiectul asta,era blamata cea care era amanta pentru ca in general ANUNTA ca e in postura asta sau ca intentioneaza sa fie...cerea sfaturi sau mai exact,o recunoastere si acceptare a situatiei respective.
Chiar eu am debutat pe forumul asta cu un topic "dilema",in care ceream pareri vizavi de acceptarea/neacceptarea avansurilor unui tip,care intentiona sa divorteze (nu din cauza mea).L-am lasat sa-si rezolve problemele,intre timp habar n-am ce-a mai facut.
Ideea e ca,indiferent de tentatii,ca astea exista si vor exista intotdeauna,trebuie sa rationam si sa avem discernamant in alegerea unei situatii clare,cat mai putin dureroasa pentru toata lumea.
Sincer,imi pare rau pentru ceea ce ti s-a intamplat. -
Classy cand am spus "alegerea femeii sa strice o casnicie" m-am referit la alegerea femeii de a deveni amanta. Nu am vrut sa spun alegerea femeii de a dezbina familia ca INTENTZIE, ci ca rezultat al deciziei ei. Deci ca sa clarific (recunosc ca m-am exprimat aiurea de tot) tu nu ai blamat amantele. Ce am subintzeles eu in postarile tale este ca o femeie devine amanta pacalindu-se singura, deoarece isi pune sentimentele in fatza ratziunii, pt ca daca ar asculta de ratziune s-ar opri realizand ca se duce spre suferintza sigura. Eu asta intzeleg din tot ce spui tu. Insa substratul este ca o astfel de femeie este o femeie slaba, incapabila sa accepte realitatea. Si sunt de acord aici. Insa ce blamez la tine este ca tu consideri ca femeia aceea e slaba ca optziune, ca ar putea face altfel. Ori de multe ori ea e slaba "just because". asa cum anumite femei stau cu barbatzi care le bat, altele se sinucid in urma unei depresii etc si femeia care accepta statutul de amanta si NU POATE iesi din asta e slaba nu pt ca asa vrea ea, ci pt ca asa ESTE ea. Poate in dictzionarul tau nu exista "nu pot" dar in al meu a existat ... efectiv nu am putut, am incercat si m-am intors mereu ca o papusa de carpa trasa de sfori pt ca NU PUTEAM sa renuntz la el si nu am iesit din relatzie pana nu m-a aruncat el. Am fost slaba, dar nu a fost alegerea mea sa fiu slaba .
-
Ce vreau sa spun exact si nu reusesc sa ma exprin este ca postarile tale ma deranjau poate mai mult decat ale celor care blamau amantele la mosul grosolan. Pt ca tu spui "suferi pt ca asteptarile tale nu sunt realiste", spui "POTZI sa vezi lucrurile cum sunt, dar ALEGI sa nu le vezi" ..ori chestia asta ma umple de un sentiment de frustrare si de ... "vina" ca sunt asa un rateu pt ca nu vad realitatea. Cand de fapt eu stiu ca nu puteam sa o vad si spun asta dupa 2 ani de terapie in care psihologul meu s-a luptat cu mine sa-mi demonstreze ca nu sunt vinovata pt debilitatea mea, ca slabiciunea mea se datoreaza altor cauze si bube ramase netratate. Si rezolvand aceste bub voi putea ajunge si eu "puternica" si "nemanevrabila" si capabila sa judec ratzional insa pana atunci cea mai mare frustrare a mea raman anii astia pierdutzi si suferintza mea pt care tot incerc sa nu ma invinuiesc si STIU ca nu este vina mea dar inca SIMT ca este pt ca nu am intzeles pe deplin si rezolvat bubele. Nu stiu daca s-a intzeles ce am vrut sa spun . Adica pe fondul mei psihologic de atunci adevarul nu era la modul "e casatorit, ma complic, chiar daca divortzeaza are copii etc etc." Ci adevarul MEU era cel pe care mi-l spunea el, fara drept de apel pt ca eram slaba ... dar nu pt ca vroiam sa fiu slaba
-
Ei, Lettuce, acum e mai clar. Dar tot te rog, scoate nick-ul meu din primul post, si baga acolo ce subintelegi tu, fara sa ma implici pe mine.
In ce priveste NU POT versus NU VREAU, imi mentin opinia, cand e vorba de relatiile intre doi adulti (daca aveai sub 18 ani si el era un adult sociopat super-manipulator accept varianta n-am putut). In cazul descris de tine, traducerea lui n-am putut este "nu am vrut sa renunt la ceea ce aveam si la ceea ce imi imaginam ca voi avea in viitor daca fac in continuare ceea ce fac acum."
Cui ii pasa de vinovatia ta, la ce ne ajuta sa stabilim procente de vinovatii etc? Mie nu, pe fostele si actualele amante le sfatuiesc sa se protejeze de dez-amagiri viitoare, evitand amagirile curente. Asta-i tot. -
Stii care-i problema, Lettuce?
Cand iti asumi responsabilitatea alegerilor tale stupide din trecut, CASTIGI. Devii un adult si ai sanse mai mici sa repeti erorile.
Daca nu-ti asumi responsabilitatea si cauti vinovati (pradatorul ala ticalos e de vina, eu-s o victima, or structura mea psihica nu-mi da voie sa fac ce-i bine pentru mine, ah, sunt o victima) devii si mai slaba si maresti enorm sansele unor astfel de "necazuri" or altele similare in viitor. -
Nu in toate cazurile. Cat timp am incercat sa-mi accept greseala am fost atat de macinata de vina si de sentimentul de neputintza incat am ajuns sa fiu o umbra la ceea ce am fost odata, o fata de 19 ani cu vise si ambitzii. M-a darmat atat de tare respingerea lui incat n-am mai putut funtziona. Nici acum nu pot pe deplin, dar macar stiu ca exista posibilitatea sa nu fi fost vina mea. Si nu la modul ca am fost victima LUI, ci victima felului meu de a fi, a caracterului meu slab dar de a carui slabiciune nu sunt responsabila pt ca altzii m-au cladit asa, la o varsta la care chiar nu aveam putere de decizie