Help!!Vreau opinii!Dati-mi un sfat!
-
0 0Sa va spun povestea mea...sunt indragostita de un baiat...aproape 20 ani amandoi...Locuim in orase diferite...el e plekat akom din tara si se va intoarce in vara...ma omoara relatzia asta la distantza...pe langa acest fapt trebuie sa decidem si cum o vom mentine...Suntem amandoi foarte legatzi de familie si nu ar putea ceda nici unul din noi sa stea departe...Insa, el e dispus sa faca compromisul de a pleca de langa familie si sa vina in orasul meu...e un shok,e complet strain,nu se simte in sigurantza...si se suprapune si partea financiara...Solutzia ar fi sa locuim impreuna,fara a depinde de nimeni...inceputul fiind groaznic de greu...Daka e dragoste ea invinge totul dar trebuie sa existe si doza de realism in toata povestea...Sa ne simtim in stare sa luam totul de la zero, de a ne intretine si a fi pe picioare proprii...Vreau sfaturi!!!...E unika solutzie aceasta?Sa incepem viatza in doi astfel pt a fi impreuna?
-
Daca tu simti ca intr-adevar e vorba de dragoste si stii ca si el te iubeste,si va intelegeti bine si iti doresti sa faci asa ceva mult succes..nimic nu este imposibil.Daca asta va doriti,asta veti obtine.Poate va fi greu,dar prin dragoste,rabdare si intelegere veti reusi sa va faceti o viatza si o casa a voastra.
Te-am pupat!Succes! -
Ce ma ingrijoreaza in povestea ta, alma06, este varsta voastra. Sunteti foarte tineri, iar, din pacate, oricata dragoste a-ti avea unul fata de altul, va lipseste maturitatea necesara de a face fata greutatilor vietii! Si tot din pacate, barbatii, mai ales cand sunt asa de tineri, au tendinta sa fuga repede cand dau de greu (bine, ei fug de greu si cand sunt mult mai in varsta, chestie genetica)! Cum zici ca esti foarte legata de familia ta, cere si sfatul lor, nu de alta dar familia ta, din dragoste adevarata pentru tine, iti va da sfatul cel mai bun pentru ca va urmari sa-ti fie tie in primul rand bine! Eventual, incercati mai intai traiul impreuna ca un experiment, pentru scurt timp, vedeti cum va merge si cum va acomodati amandoi. In felul asta va lasati amandoi o usita de iesire in cazul in care nu merge. Mult succes!
-
Nimeni nu va poate invata ce sa faceti pentru ca nimeni nu poate sa va prevada viitorul, cel mult putem sa va impartasim din experienta noastra, ceea ce nu inseamna ca la voi va fi la fel...

De exemplu, noi ( eu si sotia mea) ne-am casatorit pe cand ea avea 19 ani si eu 22. Am facut asta contrar vointei TUTUROR, inclusiv parinti, rude, prieteni. Am stat o vreme la ai mei acasa pentru ca nu aveam unde sa stam dar aproape ca nu trecea zi fara plansete si scandal, inevitabilul producandu-se dupa vreun an, parintii mei au dat-o efectiv afara din casa! Binenteles ca am plecat si eu si ne-am luat viata in maini, a noastra si a copilului (intre timp nascuse).
Din fericire am primit o camera intr-un camin, iar dupa 6 luni o locuinta de serviciu, iar asta a fost un factor extrem de important, in ziua de azi nu prea mai e posibil sa primesti un asemenea ajutor. Chiar si asa a fost greu, in urma nuntii ne-am ales cu un aragaz, un frigider si o Dacie din 78', iar aproape jumatate din salariul meu mergea pe o rata la 2 dulapuri (acum 11 ani dobanzile ajunsesera la 140 % !)deci locuinta respectiva era, practic, goala. Am facut rost de 2 saltele care ne-au tinut loc si de pat si de masa o vreme buna de timp.
O alta parte buna a fost ca, pana la urma parintii ei au acceptat situatia si au inceput sa ne ajute, chiar daca erau la peste 300 de km, dar chiar si asa pot sa-ti spun ca erau zile cand ne uitam lung sa apara postasul cu alocatia copilului.
Apoi, incetul cu incetul ne-am pus pe picioare, ne-am ridicat, iar acum toti ne dau ca exemplu, in toamna facem 13 ani de casatorie
Asa cum ziceam la inceput, nu-ti pot zice sa faci la fel pentru ca nu pot sa stiu daca vei avea parte de aceleasi intamplari, mai mult sau mai putin fericite, sunt cazuri si cazuri, povesti si povesti, singurii care pot hotari ce sa faca sunteti voi. Bafta!
-
mai puiule alma06, adevarata jumatate poate aparea in viata ta la fel de bine la 20, ca si la 50 de ani.
dar, daca vreti sa construiti o existenta impreuna, va trebuiesc, inainte de toate, uneltele si materialele.
in societatea de azi tendinta clara este de a realiza mai intai o cariera, si abia apoi, avand mijloacele necesare, vine intemeierea unei familii.
asadar, terminati-va studiile, ajungeti sa fiti fiecare pe picioarele lui, si apoi uniti-va eforturile in a crea o familie.
pana atunci, duceti greul unei relatii nu tocmai comode.
daca relatia voastra va fi atat de puternica incat sa treaca peste toate, mai tarziu vei privi aceasta perioada ca fiind timpul boem cand aveati buzunarele goale si sufletele pline...
succes !