Sunt paralela cu relatziile

  •  
    • 33 mesaje
    16 Apr 2007, 13:18
    0 0
    Buna nu am mai scris pana acum la sectziunea asta. Am aproape 30 de ani si un baietzel de 9 ani jumatete. De cand am ramas gravida (la 19 ani) nu am mai avut nici o relatzie cu nici un barbat, iar inainte de asta in perioada adolescentzei mele numai esecuri. De curand (cam doua luni) am cunoscut un barbat. Are 35 de ani a fost casatorit cand avea 21 de ani si a divortzat un an mai tarziu, nu are copii. Relatzia noastra a evoluat treptat si luna trecuta i l-am prezentat pe fiul meu, de atunci am iesit totzi 3 de 3-4 ori (cam in fiecare sambata). Are un job bun, pare serios, ma face sa rad, se poarta foarte frumos cu baiatul).

    Iar acum probleme mele ...sunt absolut paralela cu relatziile ..nu stiu sincer cum sa ma comport. Spre exemplu el ar vrea sa iesim mai des totzi 3, s-a oferit de cateva ori sa ia baiatul de la scoala (el are masina) si alte asemenea .. mie imi e teama sa permit o apropiere prea mare intre ei. Imi e teama ca baiatul sa nu se ataseze prea tare de el, iar el la un moment dat sa se sature si sa dispara. El nu a mai avut niciodata un "father figure" in viatza lui iar acum e foarte entuziasmat ... ma roaga mereu sa mai iesim cu el. Am senzatzia ca se ataseaza de el din ce in ce mai mult si nu vreau sa sufere daca acest barbat va disparea din viatza mea. Pe de alta parte eu sufar de o boala psihica iar el nu stie asta ..si nu sunt sigura daca ar trebui sa-i spun sau nu. Pe de o parte stiu sa-mi ascund foarte bine boala , pe de alta parte mi-e teama sa nu intzeleaga, sa se sperie si sa dispara. pana acum astea doua luni au fost de vis dar efectiv nu stiu care ar trebui sa fie pasul urmator ... poate ma putetzi ajuta.
  •  
    • 5364 mesaje
    16 Apr 2007, 13:31
    0 0
    Celery, poate ca ar trebui sa lasi lucrurile sa decurga de la sine in prima faza ... si sa porti o discutie cu domnul in cauza, in care sa-i explici treaba cu luatul de la scoala si de ce te "deranjeaza" acest lucru. Nu stiu despre ce boala este vorba, dar daca tu simti ca pe viitor va afecta in vreun fel relatia ta ... ar fi bine sa discuti si pe aceasta tema cu el.
  •  
    • 134 mesaje
    16 Apr 2007, 13:39
    0 0
    Pt. inceput eu zic sa ramai prudenta,sa incerci sa fi naturala in relatia cu el,sa incerci sa nu te arunci/implici,lasa-l pe el sa faca pasi. Din ceea ce spui pare a fi interesat si de copil ceea ce e grozav pt. tine ca mama,insa ai mare grija deocamdata.
    Stiu ca ti-e teama sa nu se ataseze copilul de el,insa cu rabdare si grija vei sti ce sa-i spui pe parcurs si copilului,doar tu ti-l cunosti cel mai bine.
    Incearca sa ne spui si noua despre ce boala psihica suferi? Poate te vom putea sfatui in continuare,vor interveni si celelalte eve,cu sfaturi intelepte si de bun simt.
    Iti tinem pumnii sa ai parte de liniste si fericire tu si copilul tau.
  •  
    • 131 mesaje
    16 Apr 2007, 13:40
    0 0
    Ohoooo Celary ce surpriza sa te gasesc aici Pai poate nici io nu-s experta in relatzii dar cred ca ar trebui sa fii sincera. Sa-i explici ce se intampla cu tine. Boala ta e "diferita" de alte boli psihice ... e o chestie delicata si cred ca ar trebui sa fie un tip sensibil ca sa intzeleaga. De abea dupa asta, daca te accepta asa ai putea permite dezvoltarea unei relatzii intre el si copil... cred eu
  •  
    • 1057 mesaje
    16 Apr 2007, 13:45
    0 0
    eu am fffffff multa treaba, dar ma chinui sa iti raspund cat de coerent pot

    eu am fost intotdeauna adepta sinceritatii si a naturaletei

    daca eu as fi pusa in aceeasi situatie as alege sa ii spun adevarului domnului respectiv. De ce? Efectiv mai devreme mai mai tarziu o sa afle daca o sa va continuati relatia, si ar putea sa considere ascunderea acestui fapt ca pe o dovada de neincredere. Asa, avand toate datele problemei, si tot doreste sa mearga mai departe cu relatia aceasta, macar din acest punct de vedere poti sa stai linistita

    Apoi, as avea o discute serioasa cu domnul, in care i-as spune exact ca cel mai important pt mine este baietelul si ca sub nicio forma nu as dori sa ii provoc suferinta...sa se ataseze prea tare, sa isi faca iluzii ca apoi sa se spulbere totul...

    e doar o opinie, poate aceasta varianta nu functioneaza mereu...

    sunt sigura ca fiecare din noi o sa se straduiasca sa iti ofere un sfat...ce vei face tu va fi exact alegerea ta

    eu iti doresc numai bine!
  •  
    • 161 mesaje
    16 Apr 2007, 13:45
    0 0
    Draga mea Celery si eu m-am mirat sa te vad ca scrii la dragoste Eu am alta parere, anume ca n-ar trebui sa-i spui de boala ta. In primul rand pt ca , tu fiind in recuperare, nu cred ca ai nevoie de un asemenea stres, si asa itzi e destul de greu. Adica el afland de treaba asta e foarte posibil sa stea cu ochii pe tine ..chiar fara sa vrea. Ceea ce tzi-ar crea un stres in plus cand iesitzi. Pe de alta parte te intzeleg si eu sunt la fel de tematoare cand e vb sa ii prezint fetei mele barbatzi si foarte rar am facut-o. Insa fiind vb de un baietzel imi dau seama ca e cu atat mai greu ...baietzii care cresc fara tata e adevarat ca se ataseaza usor de o prezentza masculina ..am mai vazut chestia asta devin fascinatzi de noul personaj si sufera daca el dispare. Poate ar trebui sa fii precauta, il cunosti doar de doua luni. Nu stiu daca precedenta lui casatorie ar trebui sa fie o bila neagra, era foarte tanar ..dar totusi. Ar trebui sa treaca mai mult timp sa itzi dai seama daca e cu adevarat responsabil si interesat de ceva pe termen lung, pt ca presupun ca nici tu nu te-ai conforma cu o aventura.
  •  
    • 4178 mesaje
    16 Apr 2007, 13:46
    0 0
    Daca tu spui ca va simtiti bine toti 3 eu zic sa nu incerci sa te schimbi, sa nu-ti mai pui intrebari, doar sa fi TU. Aceeasi ca si pana acum. El te place asa cum esti. Iar baietelului tau sa incerci sa-i explici pe cat posibil pe intelesul lui ca acest barbat care a intrat in viata voastra e posibil sa ramana alaturi de voi dar e posibil sa si plece la un moment dat din viata voastra...

    Insa...problema mai mare eu o vad in faptul ca tu i-ai ascuns acea problema psihica a ta. Parerea mea este sa-i explici situatia si daca tine cu adevarat la tine, impreuna veti putea lua masuri pentru depasirea situatiei. Afland de acea problema a ta, el te poate ajuta sa treci mai usor peste asta.
    Din cate am citit tu mai tot timpul ai fost singura, te-ai obisnuit sa-ti canalizezi atentia asupra fiului tau si asupra ta dar avand un barbat alaturi ai sa vezi ca totul devine mult mai usor. Bineinteles ca asta depinde si de barbatul pe care-l ai alaturi...

    Eu iti doresc mult noroc!
  •  
    • 134 mesaje
    16 Apr 2007, 13:51
    0 0
    Acum chiar ca ne faci curioase. Explica si la noi despre ce este vorba sa ne dam si noi cu parerea,poate nu-i chiar asa de grav.
  •  
    • 33 mesaje
    16 Apr 2007, 13:52
    0 0
    Da furelise ai gasit cuvantul perfect : este fascinat de el. Pt ca si el s-a purtat foarte frumos cu baiatul, ultima data cand am iesit au descoperit ca sunt amandoi stelisti si si-au varsat oful pt esecurile echipei Iar eu priveam inmarmurita cat de animat e cel mic si cum vorbeste el asa "ca baietzii mari" despre fotbal ...cu mine nu ar putea sa vorbeasca asa. Mereu imi vorbeste de el si ma intreaba cand mai iesim impreuna. Eu am incercat sa limitez intalnirile la o data pe saptamana dar se pare ca a fost suficient ca baiatul sa devina din ce in ce mai incantat.

    In legatura cu boala mea, sufar de anorexie iar in prezent sunt in recuperare nu as vrea sa intru in subiect si aici am scris mai multe pe topicul de la dieta. Ideea e ca este o boala cu care probabil voi trai toata viatza chiar daca o voi putea tzine sub control. Cum de asemenea la fel de probabil e ca daca eu nu voi vrea ca cineva sa afle de boala mea, acea persoana NU va afla de una singura. Era mai mult vb de un punct de vedere etic ..daca e corect sa ii ascund asa ceva.
  •  
    • 131 mesaje
    16 Apr 2007, 13:58
    0 0
    Auzi fato, dar alte chestii de genul o exa geloasa, o "buna prietena" , o colega de munca mai bagatoare in seama etc sunt in peisaj ? Si cu fosta sotzie in ce relatzii e?
  •  
    • 5364 mesaje
    16 Apr 2007, 13:58
    0 0
    Celery, te-am citit la dieta la fel cum le-am citit pe toate si ma bucur ca frecventati si " dragostea ". Cu riscul de a parea ... nu stiu cum, sunt de parere ca ar trebui sa-i spui despre boala ta. Nu cred ca-l va speria asa de tare incat sa fuga de tine. It's not like you're mad or something. Este o boala, esti in recuperare, dar nu cred ca este rau sa-i spui. Tu, cred ca stii mai bine cum te va afecta pe tine aceasta discutie. TU esti mai importanta. Daca simti ca nu poti sa faci asta .... n-o face !
  •  
    • 134 mesaje
    16 Apr 2007, 14:05
    0 0
    Lasa lucrurile sa curga de la sine ,vezi intai ce simti tu vizavi de acest om ,de aceasta relatie,vezi cat si cum vrea el sa se implice,Incearca sa observi deocamdata "mai de la distanta" si in acelasi timp fi naturala.
    Vorbeste inainte de toate cu baietelul,intreaba-l ce simte fata de acest om si exact cum spunea o eva,explica-i ca uneori oamenii vin si pleaca din viata cuiva.
    Mai tarziu insa in functie de cum vor evolua lucrurile, tu singura vei decide daca sa-i spui sau nu de anorexia ta.Nu grabi insa nimic deocamdata nici macar confidentele.
  •  
    • 33 mesaje
    16 Apr 2007, 14:07
    0 0
    Pai eu as cam tinde sa nu-i spun ... adica exact asta e dac intru in discutzia asta ar trebui sa ii explic cu lux de amanunt ca sa poata intzelege, apoi ma gandesc ca nu m-as simtzi bine sa iesim undeva si el sa remarce ca mi-am luat salata si nu cotlet de porc. Ma gandesc eu asa ..ca m-as simtzi incomoda.

    Si da, cam exista si o fosta in peisaj, nu stiu cat e de geloasa. Ultima lui relatzie a durat 6 ani de zile si s-a terminat acum jumatate de an dar se intampla o chestie care poate e cam ciudata. Cica ea vine la el cam de doua ori pe luna sa vada catzelul. Adica stiu ca de un animal de atasezi uneori poate chiar ca de un copil... Ei au stat impreuna iar cainele il au de 4 ani (5 ani au stat impreuna), exa spune ca ii e dor de el (de caine adica) si uneori vrea sa-l vada. O fi normal...nu stiu. Cum am spus chiar sunt paralela cu relatziile nu-mi dau seama cat de normala sau stranie e situatzia. El spune ca altfel nu ami are nici o legatura cu ea
  •  
    • 5364 mesaje
    16 Apr 2007, 14:15
    0 0
    Daca nu te simti in regula sa-i spui cu lux de amanunte, n-o face si gata. Ti-am spus, ca v-am citit cu mare atentie si am inteles cum sta treaba ( atat cat poti intelege fara a te afla in aceea postura ). Prin urmare ... lasa lucrurile sa decurga de la sine, sa va cunoasteti mai bine. Daca spui ca v-ati intalnit de 3-4 ori ... cel mai probabil ca nu este cazul inca sa deschizi subiectul vizavi de boala ta. Daca aceasta relatie evolueaza inspre bine ... vei stii cand sa-i spui, vei stii care este momentul cel mai propice. Altfel ? Ce pasi sa urmezi ? Nu ti-as putea spune inca ... pentru ca nu s-a descoperit inca formula exacta.
  •  
    • 134 mesaje
    16 Apr 2007, 14:15
    0 0
    Exact cum spunea crixxz,daca simti ca nu-i poti spune,deocamdata nu-i spune.Aceasta marturisire acum ti-ar putea crea un complex si ar afecta comportamentul tau fata de el.Fi atenta insa la implicatile tale si ale copilului in cazul in care exista o fosta cu care mai tine legatura pe un motiv "light" cum ar fi catelul.
  •  
    • 457 mesaje
    16 Apr 2007, 14:18
    0 0
    celery, eu cred ca atunci cand tu vei simti ca e momentul si ca ii poti spune, o vei face, fara sa ne mai intrebi pe noi.
    fi tu insati si lasa relatia sa curga de la sine. nu grabi lucrurile.
    insa, nu mi se pare in regula ca fost il viziteaza ... pentru un asemenea motiv ...
  •  
    • 5364 mesaje
    16 Apr 2007, 14:21
    0 0
    Cu fosta ce sa zic ... mi se pare si nu mi se pare absurd. Daca omul a fost suficient de sincer incat sa-ti spuna ... nu cred ca este un pusti care sa se joace cu tine " de-a vorbele" sau " de-a relatia ". Mai asteapta ....
  •  
    • 33 mesaje
    16 Apr 2007, 14:29
    0 0
    De 3-4 ori ne-am intalnit totzi 3, eu cu el singuri ne-am intalnit practic in fiecare zi de cand ne-am cunoscut. Teama mea este ca nu pot sa il apreciez, sa imi dau seama daca relatzia are sau nu un viitor. Nici lui nu ii pot spune in fatza "hei, vezi ca eu ma gandesc la relatzie de lifetime sau chiar maritis". dar de cand ies cu el am realizat doua lucruri : chiar daca nu imi dadeam seama IMI LIPSEA un barbat in viatza mea. De 10 ani sunt singura si nu m-am gandit la asta, nu am cautat, nu mi-am dorit ...totusi acum cand am, realizez cata nevoie aveam, ca el umple un gol sufletesc mareeee mare de tot care nici nu eram constienta ca exista. Al doilea lucru pe care l-am realizat este ca fiul meu are nevoie de un tata. Desi perfectzionista fiind am incercat sa ii ofer fiului meu tot ce are nevoie, mai ales pe plan sufletesc, imi dau seama acum ca de fapt tanjeste dupa un tata ...un barbat cu care poate interactziona altfel decat cu mine.

    Ce nu imi inspira mie incredere la el :faptul ca a fost casatorit si faptul ca o relatzie de 6 ani de zile nu s-a transformat in casatorie desi el nu e un pusti, are casa lui, masina lui, un job bun si toate conditziile. Perspectiva de a-mi petrece EU 6 ani cu el apoi salut este de neacceptat pt mine. Apoi nu imi dau seama daca interesul lui pt copilul meu este real sau pur si simplu este ceva "nou" si exista posibilitatea sa "se plictiseasca". Desi e o perioada foarte frumoasa din viatza mea am intrat in relatzia asta cu multe, MULTE temeri ... mai ales ca nici eu nu sunt cea mai axata persoana iar o deziluzie probabil ar fi destul de greu de suportat acum.
  •  
    • 2576 mesaje
    16 Apr 2007, 14:38
    0 0
    Celery, uite ce sugerez eu. Nu ii spune despre boala. Eu am avut de suferit de fiecare data cand mi-am aratat piticii de pe creier. Si aveam boala sa fac marturisiri complete imediat.

    Discuta cu omul si spune-i frumos ca ai doua rezerve legate de relatia dintre voi. Una este copilul, a doua este legata de tine si o sa i-o spui mai tarziu. Asa nu o sa simta ca l-ai mintit, ai ascuns una alta etc.

    Ai o conversatie cu pustiul, fara sa te referi neaparat la musiu, in care ii spui ca exact asa cum in lumea lor in clasa 1 esti prieten la catarama cu Gigel si in a treia te joci numai cu Costel asa este si in lumea oamenilor mari. Da si exemple daca ai de prietene ale tale cu care ai petrecut mult timp la momentul t dar nu ai mai petrecut la t+delta t.

    Bafta! Stiu cum este, cand ti se intampla ceva bun, nu indraznesti sa crezi ca este adevarat.
  •  
    • 5364 mesaje
    16 Apr 2007, 14:40
    0 0
    Mey, ce sa zic ... ar fi foarte usor sa trag concluzia ca .. este el un flusturatic de a divortat dupa 1 an si ca s-a despartit de respectiva dupa 6 ani. DAR, la fel de bine pot sa cred ca aceea casnicie a fost doar o mare greseala, iar in ceea ce o priveste pe fosta, sa nu fi fost tocmai " the one for him ". Ai multe temeri acumulate, nu doar din aceste cauze, ci si pentru ca ai aceasta boala si pentru ca nu a mai existat de foarte multa vreme un barbat in viata ta. Temerile tale sunt intemeiate ! De asta zic, ca trebuie sa iei relatia aceasta usurel ... cu pasi mici dar siguri.