Situatie
-
0 0Problema se pune asa: ea implicata intr-o relatie de fatada. Apare printul calare(si ce print) si se intampla inevitabilul: se indragostesc pana peste urechi.
Dupa un chin de cateva luni, in care ea incearca sa se rupa de partener, reuseste sa-i spuna verde-n fata ca sufletul ei e dat, si seara isi face bagajul si se muta la print.
O apuca remuscarile, si a 2-a zi, revine asupra hotararii si vrea sa se intoarca de unde a plecat. Considera ca iubirea dintre ea si print va muri incet pt ca s-ar simti etern vinovata ca din cauza ei sufera un om bun, dar pt care n-are nici cel mai mic sentiment.
Ea e casatorita cu individul nr 1, dar nu o leaga nimic de el.
Ce parere aveti despre aceasta situatie? -
nu cred in suferinta eterna din amor
daca ea nu-si iubeste sotul, ala o sa inteleaga asta si la un moment dat o sa zica mersi ca i-a dat drumu,are si el dreptul sa-si gaseasca pe una care sa-l iubeasca
plus ca daca deja a plecat o data de acasa, sotul este la curent cu povestea, n-o sa-i fie asa bine sa stie ca s-a intors din "amicitie" la el -
Pe naiba!
I-a spus ca o s-o astepte cat va fi necesar, ca e singura lui ratiune de a trai, etc.
Ce vreau eu sa aflu de la voi?
Care sunt prioritaile in cazul asta?
E de admirat femeia asta ca isi sacrifica dragostea pt un om care nu i-a gresit cu nimic, sau ar trebui sa-si traiasca iubirea?
E o prietena de suflet, si care asteapta un sprijin din partea mea, insa eu sunt tare confuza. As vrea sa-l aleaga pe print. Nu o pot sprijini sa se intoarca la un om pe care nu-l iubeste.
Nu dati cu pietre! -
eu asta nu inteleg...cum adica s-a maritat ca trebuia sa se marite, ca avea un trecut???
daca il iubeste pe print si crede ca ala o iubeste nesravilit sa ramana cu el. Este dreptul nostru de a fi fericiti. Iar amicul asta al ei in rol de sot mai este fericit cu ea, cand stie ca ea vrea sa il paraseasca? el e fericit ca ea sta cu el doar pt ca el plange?!
common!!! -
Sacrificiu, victima, moralitate, EU?...decizie, prietenie...iubire?
Eu zic: e inevitabil esecul in mariaj atunci! Numai prin simplul fapt ca exista ideea pregnanta a "amicului"(sotul)! Apoi, a fost inevitabil ca altcineva sa-si asume rolul de "iubit". Cand ma refer la "esec", ma refer la ce isi doreste prietena ta de la o casnicie si de la un "iubit".
Iarasi triunghiul - remediu(confortant psihic) atata timp cat altcineva va lua deciziile in locul ei. -
"Iubirea"...hmmm.
Daca il iubeste, sa spunem atunci ca a ales deja? Asta e si ideea interesanta! Cat de recenta e treaba? De cat timp dureaza relatia cu "iubitul"?
Dupa parerea mea, daca il iubeste, atunci e doar o chestiune de timp, pana va fi cu el si pana va amorsa terenul pt "amic". Sunt insa foarte multe variabile necunoscute aici, pe care nu le prezinti.
Ideea convergenta aici pe forum se pare ca e: fa ce-ti spune inima, iti datorezi tie sa fii fericita. -
Ntz! E foarte hotarata sa se intoarca la sot, pt ca nu vrea sa-si cladeasca fericirea pe cadavrul altora.
Il iubeste pe print din toti rarunchii, dar simte ca datoria morala fata de sotul ei e mai importanta decat orice pe lumea asta. Spune ca e prea multa durere in jurul ei si nu ar putea fi implinita never-ever stiind ca altul sufera in urma actiunilor ei.
Am mai discutat cu ea, si e neclintita in hotararea asta. -
Deci, ea cauta implinirea intr-o neimplinire. Ei, atata timp cat asta o echilibreaza si e sigura pe valorile ei, foarte bine. Acum, mai conteaza si CAT dureaza echilibrul!
Totusi, parerea mea e ca, ea nu va renunta la iubire, de aici rezultand doua ipoteze: va renunta la sot intr-un tarziu(dupa ce-i va demonstra ca nu se poate) sau, va renunta "iubitul" la ea, iar ea, atunci speriata, va renunta la sot, dar: prea tarziu! Va fi compromisa intre cei doi, pentru ca unul din ei va deveni subit "foarte moral"(daca are "norocul", poate chiar amandoi!) si nu o va mai vedea cu aceeasi ochi(iar pt ea, din cate am inteles, lucrul acesta va fi devastator)!
E intelept sa ia o decizie definitiva, dar e si foarte greu. Nu exista decizie buna sau rea, ci decizie care influenteaza si afecteaza, cantitativ si calitativ!
Ii doresc intelepciune si echilibru! -
"adina:S-a maritat ca trebuia sa se marite. Avea o vartsa, un trecut si l-a acceptat pe el pentru ca a sustinut-o atunci cand avea mare nevoie de un umar pe care sa planga."..in primul rand asta mi se pare foart foarte ciudat..cum sa te casatoresti asa?eu stiam ca o casnicie are alte baze..ptu..nu mai inteleg nimic.
Din cate inteleg,orice ar face,nu are decat de suferit..daca sta cu sotul,sufera pentru ca nu este langa persoana iubita,daca sta cu "iubitul",sufera ca isi "cladeste fericirea peste cadavrul altuia".Eu zic sa ramana cu printul,sotul va intelege ca asa o casnicie nu are nici un viitor.