Arta de a vorbi
-
0 0Draga Eve,
Hristos a Inviat! Sper ca ati avut niste Sarbatori de Paste minunate.
Am mai scris pe forum in iarna, cerandu-va sfaturi despre violenta verbala, care se transformase si in violenta fizica a omului pe care il iubesc. V-am apreciat mult ajutorul, si desi nu am plecat din relatie, sfaturile voastre m-au ajutat sa imi re-analizez indelung relatia, comportamentul lui si comportamentul meu.
Prin prisma aceasta, va cer din nou ajutorul. Acum sunt intr-o perioada "de proba", unde incerc sa imi schimb eu purtarile negative, pt. a observa in ce masura este el de vina, si in ce masura si eu il determin sa se comporte urat.
Din pacate, si eu am obiceiurile mele proaste. Sunt destul de impulsiva, in sensul ca daca nu imi place ceva, spun clar si raspicat ca nu imi place, fara sa astept cu diplomatie momentul potrivit. Sunt uneori enervant de cicalitoare si ma mai rastesc. Nu sunt deloc diplomata, si cand el se poarta urat, imi e cu atat mai greu sa ii vorbesc eu frumos. Dar, acum ma straduiesc pe cat posibil.
Din pacate, nu am avut niciodata talentul, tipic feminin dupa cum mi s-a spus adesea, de a comunica cu gratie cu cel de alaturi. Dar ma gandesc ca nu e niciodata prea tarziu sa invat!
Asa ca va cer ajutorul inca o data: voi cum reusiti sa va comunicati dorintele partenerilor vostri fara a impune, si fara a jigni, dar in acelasi timp sa va faceti ascultate? Cum procedati cand aveti dorinte contradictorii, si ajungeti la conflict? Si daca se ajunge la un conflict, cum il solutionati?
Nu astept o reteta-minune. Mi-as dori doar sa ascult si sa invat din experientele voastre.
Multumesc mult pt. parerile voastre! -
draga Sun,
a accepta si furia si rastitul ton ca fiind parte din tine ca si frumosul zambet al tau, reprezinta castigarea pariului cu tine. esti perfecta asa cum esti. uneori esti furia pe care nu o reprimi. exprimi. respiri. te ierti si o iei dela capat zambind. vei observa ca recunoscuta si acceptata furia nu va mai veni asa des.
daca intr-un moment esti furie, daca te culpabilizezi ce obtii?
iti va scadea increderea in tine.
dar daca te accepti, daca accepti ca fiecare dintre noi avem si parti.."intunecate" care sunt.a le reprima nu face decat acumularea lor si o explozie intr-o buna zi..cu efecte devastatoare.
esti furioasa? est eo forma de energie.
utilizeaz-o constructiv si nu distructiv.
alearga,spala..masina..fa ceva util..descatuseaza si fructifica furia. te vei intoarce zambind.
a fi relaxata, rasfatata de tine in primul rand, a te iubi pe tine si accepta asa cum esti. asta conteaza.
cand tu esti relaxata si echilibrata, fericita si ceilalti sunt fericiti.e o consecinta. cand esti furie...la fel..
asadar, ce alegi?
in cuplu esentiala e comunicarea. recunoasterea diferentelor dintre harta noastra si harta partenerului este vitala.
orice moment al unei relatii este plin de potentialitati.potentialitatea iubirii. potentialitatea iertarii. acceptarii. regasirii. potentialitatea unui ALT INCEPUT. potentialitatea fara compromisuri...
AngelOne -
Multumesc Qbelle!
Ai mare dreptate, o relatie nu depinde numai de mine. Dar, nici eu nu sunt perfecta..si nici macar apropiata de perfectiune.
In plus, cred ca si facand abstractie de aceasta relatie, tot as avea nevoie sa imi schimb putin stilul de comunicare. Nu cred ca ar strica nici pt. viitor!
Asa ca daca mai aveti pareri, sfaturi, va multumesc. -
hm... apai nu mai suntem in secolele trecute, cand femeile trebuiau sa coasa, sa stie frantuzeste si sa intretina conversatii de salon. acum e vb de cum aduci tu la suprafata feminitatea ta, pt ca o ai, da' in stilu' tau. daca te fortezi sa fii altcineva... bleah! in primu' rand nu-i sanatos pt tine si in al 2-lea rand n-o sa iasa o mare branza.
tu cand te duci la fac/ servici nu discuti cu oamenii? ei bine, cum discuti? cand iti intalnesti prietenii... vorbeste si tu despre lucrurile care iti fac placere -asta iti va aduce un zambet pe buze, sau un zambet in privire, vei fi mai insufletita, mai cu chef de vb. si flirteaza, simte-te bine, razi. ce-o fi asa greu nu stiu. fii naturala, ce pana mea!
-
eu vad viata ca pe o evolutie a omului, si de accea din fiecare experienta prin care trecem trebuie sa invatam cate ceva si in functie de caz sa ne facem si autocritica
din moment ce ai realizat ca ai si partea ta de vina (desi dpmeudv violenta nu se justifica in niciun caz), este bine ca iti doresti o schimbare benefica atat pt tine cat si pentru cei cu care intri in contact
eu cred ca inveti cel mai bine sa comunici socializand, chiar si postad pe forumuri s.a.m.d, exista poate si sfaturi date de specilialisti sau carti pe aceasta tema, poate te ajuta sa gasesti tacticile care le-ai putea pune si tu in aplicare (desi nu cred in retele minune care apar in titlu - 10 pasi pt succesul in ce-o fi, poate iti ofera totusi cateva idei) -
Liqueur si Deidree, multumesc si voua pt. pareri!
Desi problemele mele in comunicare s-ar putea sa fie de o natura mai extinsa, ele se manifesta in principal in relatia cu cel pe care il iubesc, atunci cand dorintele noastre se afla in dezacord, sau cand se naste un conflict ( din vina mea sau din vina lui). Ca exemplu, de mica mi s-a spus ca o femeie trebuie sa fie mai abila decat un barbat, sa isi spuna punctul de vedere ferm, dar cu mai multa diplomatie, sa astepte momentul potrivit sa deschida o discutie, sa stie sa se stapaneasca in cazul unui conflict, fara sa accepte comportamentul urat al unui barbat bineinteles.
Se pare insa ca mie aceste abilitati imi cam lipsesc. Si, cum am citit multe pareri intelepte pe forum, m-am gandit ca ati putea sa imi impartasiti modul in care voi va manifestati atunci cand sunteti in dezacord cu cel apropiat, cana va certati, etc. -
Draga mea, ca sa ti repet ce a spus AngelOne ar fii prea mult de 2 ori spus..sper ca i ai inteles mesajul. Eu vreau sa spun practic ca daca inainte sa vorbesti iei un respiro de 1 sec inainte sa te exprimi si ALEGI sa ti domolesti tonul..si esti putin atenta la cuvintele pe care le ai de spus o sa reusesti..
-
e o contradictie in termeni: ori te certi, ori esti diplomat. eu cred ca tu vrei sa nu te certi, ci sa fi diplomata si sa rezolvi un conflict. desi, atunci cand esti intr-o relatie, eu zic ca mai bine te certi; e mai sincer, mai deschis, nu tii supararea in tine etc. si certurile astea isi au rostu' lor, eu asa vad.
intr-o situatie sociala da, e bine sa nu te certi aiurea, ci, mai bine, rezolvi situatia altfel. lasand de la tine, eventual si ajungand la un consens.
ma rog, asta e optica mea. -
Eu cand iti citesc frazele ma revad pe mine acum cativa ani...Vrei sa fi perfecta in relatia cu el, sa nu m-ai fi artagoasa, cand el te irita sa fi ca o tampita ce suporta sau ce rezolva problemele docil.
Esti spontana, draga mea, esti directa....De ce te deranjeaza ca esti asa?Vrei sa fii altfel .De ce?Pentru ce?Ca sa iti bubuie nervii pentru ca reactiile tale nu sunt firesti si energia aia oribila nu o eliberezi ci o tii in tine.
Gandeste bine, cand cineva te enerveaza ..ripostezi??Nu?
Daca exista incompatibilitate, de ce te tot incapatanezi sa faci ceva pentru a fi altfel decat esti constienta ca este.Cauta pe cineva care sa fie pe aceiasi lungime de unde cu tine si vei vedea ca toate aceste reactii care tie ti se par a fi necontrolate si nesuferite vor disparea...Vei inflori !!! Buba e la el, el te face sa fi asa. Trezirea!Constientizeaza! Ce vrei sa schimbi la tine??? Schimba partenerul , nu felul tau de a fi. Nimeni nu e perfect dar totusi pentru fiecare exista, acolo ..undeva, cineva cu care sa mearga treaba ca pe roate...cu care sa fi compatibil.
Altfel te vei imbolnavi...eu, din pacate, am fost foarte aproape de asta datorita controlului... pentru a fi bine . Si totusi nu a fost, cu tot tactul si incercarile mele de a face ca totul sa fie ok...relatia a esuat ir eu am lesinat, la propriu.S-a dus, naibii,tensiunea mea. -
mariachirila, multumesc pt. hugs!
iti raspund la fel, si voua, tuturor care mi-ati raspuns. 
si eu sunt de acord cu voi, ca intr-un cuplu e mai bine sa se discute toate nemultumirile, sa nu se transforme apoi in frustrari care apoi sa explodeze.
dar se pare ca stilul direct nu functioneaza intotdeauna, + ca ar fi ideal ca cei 2 parteneri sa isi modeleze macar putin stilul de abordare a problemei, si in functie de modul de comunicare al celuilalt.
eu asta ma gandeam sa fac: nu sa ma schimb fundamental, si sa nu mai imi exprim nemultumirile intr-o relatie. ci sa le exprim in continuare ( si preferabil, sa ma fac si auzita
, dar sa nu ma mai rastesc, sa nu mai fiu cicalitoare, si sa discut problemele si in functie de modul lui de a reactiona la un conflic.
Sa dialogam astfel incat sa rezolvam conflictul, nu sa il adancim si mai tare prin ton ridicat, jigniri, impulsivitate, etc. -
Apa de ploaie! Un om il accepti cum e sau il lasi. Nu are sens sa te chinui sau are potential si tb sa il suporti pana la boala???
Vad ca nu pui o secunda problema unei despartiri, a unui nou inceput cu un barbat care sa te satisfaca cu adevarat.O tii sus si tare cu arta de a vorbi.Nu ma mai obosesc cu sfaturile caci sunt in zadar...tu vei face tot ce stii.Te astepti la sfaturi despre ce, aici?? Despre cum sa il tii in lesa sa nu te mai maltrateze fizic sau verbal? Observ ca ai avut parte, din spusele tale, de toate astea si tot tu esti cea care te culpabilizezi.Nu pot sa cred!
Mare dar mare pacat, femeie slaba! -
buna november.....
e bine ca mai discutam cate ceva si in afara de.....
si totusi protagonistul e acelasi!
cred ca ti s-a mai spus: un om daca este violent verbal sau fizic, este asa pentru ca e un fel de a fi! si daca persoana catre care se opresc toate aceste manifestari lasa loc influentelor, atunci aceasta din urma ii va gasi lui toate scuzele posibile sau va lua toata vina asupra sa!
pentru ca stii la ce ma refer, nu ma intind la explicatii. in rest ma bucur sa stiu ca esti bine
-
Buna me_eva! Hristos a Inviat! Multumesc ca treci din nou pe la topicul meu, desi imi pare rau de context.
Viviana, apreciez parerea ta, de asta si scriu aici. Problema despartirii mi-am pus-o de multe ori, si din iarna pana acum m-am gandit la ea aproape in fiecare zi.
Poate sunt o femeie slaba, de fapt de multe ori imi si pun problema asta. Dar nu pot pleca din relatia asta, la care am tinut extrem de mult, pana nu am convingerea ca daca si eu eram mai inteleapta, nu ar fi fost mai bine.
Dupa cum spuneam si in prima mea postare, acum sunt intr-o perioada de "proba", in care vreau sa vad in ce masura reactiile mele negative au contribuit la comportamentul lui urat. Daca si acum, cand eu fac eforturi sa imi atenuez din greseli, el continua sa se comporte urat, asta nu inseamna decat ca sfarsitul este inevitabil.
Regret ca si tu ai trecut prin asa ceva, dar ma bucur ca in final ai avut puterea sa treci peste, si ca acum esti bine.
Nu ii iau lui apararea. Dar imi dau seama ca si eu am niste greseli, pe care ar fi bine sa le remediez si pt. a vedea daca relatia noastra mai are vreo sansa, dar si pt. a putea pasi cu inima impacata catre o alta viata si alte relatie in viitor.
Si daca m-as desparti de el, tot as simti ca trebuie si eu sa invat sa imi controlez anumite reactii. Dupa cum bine au remarcat unele eve, sa invat din greseli.
E adevarat ca ideal ar fi sa gasesc pe cineva cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda tot timpul. Dar inevitabil vor aparea si momente de dezacord si conflict, si as vrea sa invat cum sa evit ca ele sa degenereze in ceea ce este relatia mea actuala.
Deci postarea mea tine mult atat de relatia mea actuala, dar se vrea si o intrebare generala pt. viitor.
Weekend placut tuturor, si mai vorbim! -
Novembersunshine,
Tu ai foarte multa dreptate in ce spui, in relatia asta, ca si in oricare alta, e esential pentru calitatea vietii tale sa cauti la tine, in primul si in primul rand, buba. De ce se intimpla asa de des sa esuez lamentabil in scandaluri, din care rezulta:
a) fie lipsa oricarei rezolutii, sursa mocnita or inflamata de conflict permanent
b) fie prin cedarea completa in defavoarea propriilor interese, prioritati si preferinte, sursa de resentiment si depresie pt tine
c) fie cedarea completa din partea celuilalt, sursa de resentiment si depresie pentru altcineva, victorie care sigur ma va musca de cur si-mi va veni ca bumerangul in cap taman cand ma felicitam ce PUTERNICA si TARE sunt io.
Bine, ar mai fi o posibilitate, ai putea vana toata viata UMBRA VANTULUI, adica relatii lipsite de orice conflicte de interes, prioritati si preferinte
As if!
Eu am ales si aleg urmatoarea varianta de reactie de fiecare data cand ma lovesc de un conflict de interese, prioritati ori preferinte cu cineva cu care sunt intr-o relatie (amoroasa, de serviciu, de familie, de afaceri, e irelevant), daca vreau ca relatia aia sa dureze si/sau sa fie satisfacatoare:
1. plec intotdeauna de la premisa ca e absolut natural si firesc ca ceilalti sa aiba destule interese, prioritati si preferinte care nu sunt identice cu ale mele, si anume foarte DES.
Stiai ca 99% dintre oameni pleaca de la premisa inversa? De-aia se enerveaza, de-aia se simt jigniti, de-aia iau personal orice semn ca altul vrea diferit de ei, de-aia e scandal asa mare pe pamant.
In aparenta, avem unii cu altii conflicte de opinii (adica maramite judecati de valoare generala diferite), in realitate opiniile sunt diferite numai fiindca avem interese, prioritati si preferinte diferite.
2. ascult cu atentie ce are de spus preopinentul ca sa fiu absolut sigura care-i sunt prioritatile, interesele si preferintele de moment si de persepectiva si, intrucat pe-ale mele mi le stiu bine, sunt capabila sa definesc/delimitez exact in capul meu exact in ce consta conflictul.
3. ca sa fiu sigura ca am inteles, ii spun si preopinentului, la modul neacuzativ: am inteles ce vrei, ce preferi, in ce ordine. Cutare, cutare si cutare, nu-i asa? El ori ma corecteaza ori imi confirma fericit ca s-a facut auzit si inteles.
4. Ce fac eu, dupa ce stiu exact care-i aria de conflict/diferenta? Ii spun:
preferintele tale sunt super cool, din partea mea pastreazati-le linistit, pina cand ti se schimba de la sine. Eu am alte preferinte acum, cutare si cutare, si-s decisa sa mi le pastrez, pina cand se schimba de la sine. Ce facem intre timp? Facem cum preferi tu, atata vreme cat nu e insuportabil pentru mine. La ce-i insuportabil, spun pas, si tu o sa-ti satisfaci preferinta aia pe cont propriu, nu interzic, nu ma bag, nu ma amestec.
- prioritatile tale, diferite de-ale mele, sunt super cool. Dar ale cui vor avea prioritate? Ei, aici negociem: ne ocupam si dedicam resursele comune la una de-a ta, apoi la una de-a mea, in ordinea descrescatoare a urgentei si importantei. Incepem cu prioritatea ta numarul unu si cea mai presanta, ok?
- interesele tale diferite de ale mele sunt de-asemenea cool, dar daca vrei sa ma implici si pe mine or resursele noastre comune in satisfacerea alor tale, ofera-mi te rog si mie o scoatere, ceva, un stimulent, o atentie, o maslina compensatoare, fii creativ/creativa, si sa fie incepand de-acuma, nu promisiuni pentru calendele grecesti, cand poate am murit deja si nu mai pot colecta compensatia.
Cred ca ti se pare foarte abstracta metoda asta, dar eu o aplic concret, daca nu explicit, implicit, in cele mai diferite situatii si relatii, si e foarte utila. Nu elimina conflictele de preferinte, prioritati si interese din existenta mea, dar elimina sentimentul de singuratate, disperare, neputinta in relatiile cu oamenii pe care il resimteam inainte.
Sotul meu, ca multi alti barbati, tinde sa mearga pe conflict si scandal si pe "the winner takes it all" si "fuck, lumea sta cretina nu intelege, dom'le"...dar mie imi -
Sotul meu, ca multi alti barbati, tinde sa mearga pe conflict si scandal si pe "the winner takes it all" si "fuck, lumea asta cretina nu intelege, dom'le"...dar mie imi spune "tu esti singura care ma intelegi" si "nu stiu cum dracu reglezi tu frecventa de comunicare cu orice nebun".
Nu-i spun, ca nu vreau sa-l transform in femeie, e suficienta una in cuplul nostru, dar tie ti-am impartasit secretul, Novembersunshine. Sper sa faci uz de el in viitor. -
clasSy, cata teorie..!!!si ce frumos suna totul!
(dar hai, sa calatorim un pic in timp si sa te transformi tu in viviana timp de doi ani de zile si sa stai cu el caruia ii e teama de caini, de tigani, de anumite stazi, de boala, de microbi, vorbeste zilnic de acelasi lucru:serviciul, il suna pe tatal sau de nu stiu cate ori sa vada ce face si cum face si sa vada daca e bine...etc, ma intreba pana si cand spun ca imi e sete...<< de ce?? >>.. fara pic de exgerare
(
.Ultima data cand totul a dus la sfarsit totul s-a desfasurat asa: el-Ce faci?; eu-bine ; el-cat de bine ; eu bine pui bine , tu?? el-lasa-ma pe mine si de ce faci bine ? eu- pai cum altfel uite sunt cu tine si ma gandeam sa... el-binele asta e foarte sau.....si nu m-ai spun ce a urmat ca si acum cand povestesc imi vine rau, nu imi face deloc bine...vreau sa uit, sa il uit. Definitiv! -
Te-ai intrebat vreodata, Viviana, de ce esti tu ba singura si nefericita, ba cuplata vreme indelungata cu oameni IMPOSIBILI si nefericita, ba cuplata pe scurta durata or din cand in cand cu oameni PERFECTI care dispar misterios din viata ta?
Intrebarea nu-i chiar retorica, dar sunt aproape sigura ca te-ai intrebat si raspunsul a fost "am un ghinion cumplit" dar "sper ca vine si norocul meu pina la urma".
Daca ai alt raspuns, spune-mi si mie care-i ala, te rog frumos.
p.s.: n-am absolut nimic cu tine, sunt convinsa ca esti un om la fel de bun si de rezonabil ca oricare altul, care nu vrea decat sa fie intr-o relatie buna si multumit.