Tristetea de a lua decizia cea buna
-
0 0eeeee, dupa ce imi tot dau cu parerea pe alte topicuri, m-am gandit sa imi deschid si eu un topic al meu, numai al meu.
de fapt, nu am nicio problema, doar o stare mai ciudata care nu-mi da pace. Ca sa incep cu inceputul, este vorba de un mascul, normal!
am mai scris eu una alta pe la "Despartirea". Pe scurt: relatie minunata 1 an, toata lumea zicea ca ce cuplu frumos, ne faceam planuri, ma intelegeam si inca ma inteleg minunat cu mama lui, dar.... pe cand am facut noi 1 an, domnul in cauza s-a gandit ca relatia este prea frumoasa si s-a gandit ca vrea niste sex pe langa casa. Eu am simtit ca ceva nu este in regula, pana la urma l-am intrebat, nu a recunoscut (normal!). Ne-am despartit. Eu aveam licenta, am fost varza cu creierul cam 2 luni. Nu stiu cum mi-am anihilat toata uar si durerea, am dat licenta, am luat cu 9,50, m-am angajat pt super job. Am muncit ca nebuna. Fara viata personala. Eeee, dupa 4 luni se trezeste Fat-Frumos si caler si pe jos sa ma sune sa ma caute. Pana la urma ne impacam........ FIASCO TOTAL!! El se astepta ca eu sa fiu cea dinainte, eu consideram ca el nu face destul pt a repara ce a stricat. Dupa 1 luna de despartim iar, dupa o noapte de plans si certuri. Ok!! eu il mai sun, el ba raspundea, ba nu raspundea. Ne intalnim din intamplare in club. Eu cu fetele, el cu vechea cucerire, cea cu care am inselase. Macar de ar fi fost vreo frumusete
buun!!! Nu mai stim nimci unul de celalalt cateva luni. Prin martie incepe sa ma sunt cu diferite pretexte, ma invita la o cafea. In cele din uram zic ok. Si ne-am mai vazut de cateva ori, am mers si la film. Daca la inceput am crezut ca mai este o speranta pt noi, ei bine, dupa un timp mi-am dat seama ca nu mai am incredere in el, ca nu il mai pot privi cum faceam inainte. Si ami ales, pt ca m-a dezamagit enorm. In continueare imi este o persoana draga, dar ca iubit... no way. Fizic inca mai este scanteie intre noi, chiar flacara as zice. Dar la capitolul incredere... nimic nimic. Am iesit acum cateva zile pt ultima data impreuna, cand i-am zis clar ce simt si ce cred ca ar fi mai bine pt mine, in primul rand. MI-am permis sa fiu egoista. Intelege tot, dar accepta cu greu. Spune ca inca ma iubeste si ca nu poate sa creada ca m-a pierdut definitiv. Ca nu a incetat nicio clipa sa ma iubeasca, dar ca a gresit. BULLSHIT!!! Incerc sa imi stapanesc dorinta de razbunare, si de asta nu ma impac cu el. Pt ca l-as face sa sufere asa cum m-a facut si el sa sufar. Si nu vreau. Nu sunt razbunatoare.
Ok, desi stiu ca am luat decizia inteleapta, inca ma doare. Inca ma gandesc de ce nu ne-a fost scris sa fim impreuna. Mi-a fost greu ultima data, pt ca ma tinea in brate cum o facea inainte, radeam la glumle noastre, aveam o serie de expresii ale noastre.
mi-e dor de lucruirile frumoase,. ale noastre si numai ale noastre care ne-au legat atat. A zis ca accepta si intelege, ca nu ma mai suna, dar bineinteles ca doua seri primesc mesaje in continuare in care ma roaga sa nu renunt la noi, daca mai este un licar de speranta.
pe scurt: de ce doare al naibii de tare sa iei decizia cea buna? este mai mult o intrebare retorica
P.S: sper ca nu m-am intins prea mult cu cearceaful asta de postare!
-
stiu... inainte si eu imi ziceam ca nu o sa iert nicodata infidelitatea. Aveam eu principiul asta. Mi l-am incarcat, sau am incercat sa o fac, dar nu pot sa trec peste. asa sunt eu, daca ofer ceva vreau sa si primesc in schimb.
Si, da, am intalnit pe cineva... este primul care imi da fluturasi in burtica cand il vad... asta dupa 1 an in care am refuzat orice barbat. Deci, m-am indragostit iar, dar.... starea asta de triste nu-mi da pace. Dar daca ar fi sa aleg, clar ar fi cel new-entry!
-
cat timp nu am mai stiut nici de el am fpst ok. Cum intra iar in viata mea, cum ma da peste cap. Dar cred ca la un moment dat eu am considerat ca relatia noastra nu se consumase, ca putea fi mai mult. Cand mi-am dat seama ca asta e fost tot ce am putut, atunci m-am detasat si am zis "stop joc!"
daca nu mai stiu nimic de el, cred ca imi revin din nou!
-
Ancuta, in primul rand un mare pupic ca esti fata desteapta.
In al doilea rand, cred ca aceste stari de tristete sunt doar ... o forma de nostalgie si sincer nu cred ca vor mai dura prea mult, mai ales ca spui de fluturashi in stomac. De ce doare ? Pentru ca esti om si simti ! Pentru ca nu poti ramane indiferenta ... de asta. -
Ai starea asta pt ca esti ofticata, suparata pe el, pt ca a dat cu piciorul, pt ca tu ai facut tot (cel putin asa inteleg) pt voi, pt relatia voastra . Esti suparata pe tine, ca ai dat atat de mult si te-ai multumit cu putin, ca el a apreciat ce aveati abia la sfarsit cand totul era spart in zeci de cioburi . Esti suparata pt ca stii ca putea fi mult mai mult, ceva super frumos si de durata si totul a fost aruncat pt altceva .. trivial .
Poate gresesc .. poate se datoreaza starii mele de spirit .
Bafta in continuare -
Decizia cea buna a cui? a ta bazata pe orgoliu? eu zic sa cauti in sufletul tau si daca mai e ceva si recunosti..sa lasi orgoliul la o parte. Daca intr adevar nu ar mai fii nimic nu ti ai mai pune intrebari, ai lua decizia de gata, cu inima usoara. Alegerea iti apartine, nu exista "nu ne este dat sa.." Daca mai simti ceva ai o discutie sincera cu el si vezi daca se mai poate repara ceva,si mai ales..vezi si de ce a gresit..daca ii pare rau etc..Toti gresim ..e omeneste.Deci raspunsul meu este ca sufletul tau daca l intrebi o sa ti spuna daca iei decizia corecta sau nu.
-
Jass , nu cred ca e vorba de orgoliu aici . Da, suntem oameni si da, mai si gresim, dar in acelasi timp pt ca suntem oameni este ingrozitor de greu sa ierti, sa treci peste, sa uiti . Uneori reusesti, alteori nu.
Ierti 1 data, dar nu poti ierta la nesfarsit . Nu poti lasa de la tine de n ori, ar insemna ca nu te respecti . Principiile conteaza