am nevoie..

  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2007, 13:39
    0 0
    buna ziua,
    revin din nou printre voi. am nevoie sa vb cu cineva,orice,dar mai ales despre parinti. nu mi-am inchipuit niciodata ca o sa fiu atat de "cazut"

    acum 3 saptamani mi-a murit tatal. si sunt terminat de durere,furios....
  •  
    • 2100 mesaje
    6 Apr 2007, 13:41
    0 0
    Adi, sincere condoleante.
    Vorbeste cu noi.
  •  
    • 13679 mesaje
    6 Apr 2007, 13:44
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 122 mesaje
    6 Apr 2007, 13:46
    0 0
    asa se intampla in prima faza,durere,neputinta,furie,disperare,apoi vine un fel de nepasare si amorteala,dar mai devreme sau mai tarziu,tot trebuia sa se intample,ne plangem parintii si vom fi plansi de fii nostri,asta e regula vietii,asta am incercat si eu sa intreb in topicul meu despre soarta si destin
  •  
    • 7364 mesaje
    6 Apr 2007, 13:46
    0 0
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2007, 13:47
    0 0
    durere,neputinta,furie
    era un TATA
    DE CE??? a murit in somn...singur...
    de ce a trebuit sa ma duc la petrecerea aia??????
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2007, 13:49
    0 0
    l-am gasit.parca doremea
    va multumesc foarte mult.
  •  
    • 13679 mesaje
    6 Apr 2007, 13:51
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 122 mesaje
    6 Apr 2007, 13:54
    0 0
    se spune ca e cea mai usoara moarte in somn,trebuie sa fi fost un om deosebit,nu te invinovati,asa a fost scris si poate acolo unde este sufletul lui e mai liber si ferit de orice griji,ceea ce trebuie sa-ti amintesti e prezenta si dragostea lui pentru tine,tot ce a avut bun in viata ai mostenit tu si sigur ar fi fericit sa duci mai departe ce a sadit in tine copii sunt singurul lucru bun in viata si ei duc viata parintilor inainte
  •  
    • 1721 mesaje
    6 Apr 2007, 13:59
    0 0
    Offf, adi chiar daca ramaneai acasa, se intampla acelasi lucru. Am ajuns la concluzia ca totul este predefinit, ca nimic nu poate fi schimbat, oricat am incerca. Ceea ce e scris sa se intample, se intampla.
    Dumnezeu sa-l ierte, iar tie sa-ti dea puterea de a trece peste.
    Nu stiu cat te ajuta ceea ce am sa scriu, dar, acum un an tatal meu a suferit un infarct in timp ce vorbea cu mine, radeam amandoi foarte destinsi si deodata...Atunci mi-am dat seama ca intr-o zi il voi pierde si a inceput sa-mi fie teama de fiecare clipa. El mi-a spus: "atunci cand se va intampla, ai datoria fata de mine sa mergi mai departe, sa nu te lasi doborata, sa-ti traiesti viata si visurile pentru ca eu iti voi fi mereu aproape". Stiu ca e greu, dar, cred ca si tatal tau ar vrea acelasi lucru pentru tine.
    Dumnezeu sa-ti dea putere!
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2007, 14:20
    0 0
    n-as vrea sa par un plangacios insa pana la varsta asta (31)am trecut cu brio peste orice esec.si au fost...de tata am fost f atasat.poate si pt ca mama mi-am pierdut-o cand eram f mic.si-a sacrificat viata pt ca mie sa-mi fie bine.acum,lumea este mult mai urata...
    va multumesc si va doresc PASTE FERICIT CU MULTA LUMINA IN SUFLET!!!
  •  
    • 13679 mesaje
    6 Apr 2007, 14:27
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 265 mesaje
    6 Apr 2007, 14:32
    0 0
    Adi,
    Sincere condoleante.
  •  
    • 728 mesaje
    6 Apr 2007, 15:15
    0 0
    Sincere condoleante! Nu trebuie sa te invinovatesti, asa a fost sa fie.Faptul ca nu l-ai vazut suferind, ca nu l-ai vazut pierind incetul cu incetul e o slaba consolare, dar e mai bine asa. Poti sa vorbesti daca simti ca iti face bine. Eu mi-am pierdut bunicul in octombrie, la fel de brusc. Putere multa iti doresc si un om langa tine pe umarul caruia sa poti plange. Anusca.
  •  
    • 1829 mesaje
    6 Apr 2007, 18:33
    0 0
    Sincere condoleante! ....stiu ca orice ti-am spune nu te-ar consola in momentul asta, dar timpul vindeca toate ranile....
  •  
    • 444 mesaje
    6 Apr 2007, 18:57
    0 0
    mi-am pierdut mama intr-un ajun de paste... ce nedreapta mi s-a parut viata; ea, care pregatise totul pentru acea reuniune de familie.. Sunt ani de atunci. si nu pot uita..

    Dar, Adi, fruntea sus. Durerea se schimba in amorteala - sunt steorotipe cuvintele, insa toate trec, sau se atenueaza...

    un sfat: scrie, sau vorbeste, si descatuseaza-ti durerea
  •  
    • 10816 mesaje
    6 Apr 2007, 19:01
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1883 mesaje
    6 Apr 2007, 19:01
    0 0
    Condoleante,Adi!
    E dureros,stiu,tata a murit in bratele mele,din pacate totul e trecator si efemer pe acest pamant,inclusiv fiinta omeneasca.
    Nu-ti fa procese de constiinta,n-ai fi avut cum sa-l ajuti chiar daca ai fi fost langa el.
  •  
    • 517 mesaje
    6 Apr 2007, 19:05
    0 0
    adi , condoleante ! imi pare rau ca treci prin durerea asta .....

    cand mi-a murit bunicul ,cel care propriu zis m-a crescut , aveam 21 de ani.mentorul meu , parinte .... tot ce aveam nevoie pe lumea asta , era incorporat in el ! atunci , un soc puternic , ma gandeam ca nu voi supravietui . ma stiam avand personalitate si caracter puternic ,durerea insa era mult mai puternica ,dar am inteles ca e normal ca asa o durere sa te zdrucine si sa te simti pierdut printre restul oamenilor!

    stii ca am acceptat moartea lui? am inteles ca e un sir ce trebuie derulat. el ajunsese la capat . si acum traiesc cu amintirea lui , zambesc si ma gandesc ce sfat mi-ar fi dat daca ar fi fost langa mine, il citez de multe ori si este cel mai bun indrumator ........

    te sustin si chiar daca e greu acum , vei trece peste durere si vei pastra amintirea lui , vie si ca o sursa de putere !
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2007, 19:46
    0 0
    sunteti fantastice!va multumesc pentru gandurile bune si cuvintele frumoase!
    dar este cumplit de greu .mi-as dori sa adorm si sa ma trezesc vindecat,amortit...cum bine spunea o eva...