amantul
-
0 0m-am hatarat asa cum v-am scris pe celalalt topic. am omorat numai amanta , noi ca femei le-am fiert mancat dispretuit, aprobat, blamat, etc, dar ce ziceti de amant, acela care ne face sa incalcam juramintele, si sa nu-mi spuneti ca de aia sunt fecute, ca sa fie incalcate. sa va vad acum ce curaj aveti, pentru ca acum nu mai trebuie sa condamnati, asa cum fac femeile pentru alte femei. curaj
-
Nici un bărbat nu e vinovat pentru că înşală. Diabolica şi irezistibila făptură care îl ispiteşte să i-o tragă e întotdeauna de vină. Ea are întotdeauna ceva de câştigat din afacerea asta. El, victima, iepuraşul, veşnic speriat şi inocent, pufos şi roz, atât de uşor de prostit, va cădea în mrejele vrăjitoarei, homewrecker, diavoliţă împieliţată, care nu se simte suficient de sexy dacă nu-i fură bărbatul unei casnice cu şorţ pătat.
Ai tot ce-ţi trebuie acasă. Eşti liniştitul posesor al unui obiect care funcţionează pe bază de flori şi “da, dragă” şi care îţi satisface nevoile de bază fără prea multe mofturi. Dar uneori se-ntâmplă să apară o femeie de care te simţi atras în mod inexplicabil. Amanta e întotdeuna o fiinţă irezistibilă. Dai piept cu tentaţia, lupţi cu propriile pulsiuni, ai vrea să scapi din vrajă, să fugi, dar pe măsură ce urli mai tare în tine că NU, ea devine tot mai de nerefuzat. Şi ea insistă şi insistă, dă din pleoape şi geme, te imploră să o ai şi tu, epuraş tâmpit, cum s-o laşi singură şi dispusă?
Cea mai flatantă ipostază pentru o femeie e, de departe, cea de posibilă amantă. Amanta are întotdeauna ceva în plus: e mai cumva decât cea de acasă - atrăgătoare, sexy, tânără, fascinantă, încântătoare…
Ipostaza de soţie are o aură de casnică, de cufăr ferecat şi împăienjenit, care cândva a valorat ceva, dar acum s-au aşternut anii, obişnuinţa şi tristeţea peste el.
Amanta e proaspătă, e vie, e frumoasă, e femeie, nu miroase a mâncare, are timp să stea degeaba, are personalitate, voinţă şi mai ales capricii, vrea asta şi ailaltă, dă din picioare şi când e supărată face un botic care te convinge de fiecare dată să-i faci pe plac. Ei ai curaj să-i spui ce-ţi trece prin cap: te-ai îngrăşat, nu-ţi stă bine, ce e cu outfitu’? te duci la nuntă? de ce ţi-ai pus sarmalele alea în cap? De fapt, adevărul e că amanta nu are niciodată sarmale în cap. Ea nu încearcă niciodată din răsputeri să-ţi facă pe plac, ca să ajungă ridicolă când se hotărăşte să-şi schimbe look-ul după ani de învârtit în cratiţă. Amanta nu se chinuie să-ţi facă pe plac. Ea pur şi simplu e. Poate că de-asta e şi al dracului de irezistibilă, pentru că e naturală, se iubeşte pe sine, face alegeri, nu compromisuri, nu te iartă over and over and over again, are parte de sinceritate absolută, ştie ce-ţi trece prin cap, pentru că ai curaj să-i spui, cu ea te simţi în largul tău, te trezeşti spunâdu-i asta.
Şi apoi, dintr-o joacă de copii care n-ar trebui să rănească pe nimeni (cel puţin atâta timp cât nevasta nu ştie), se transformă într-o mare înşelăciune. El îi promite că-şi va părăsi soţia pentru ea. N-O VA FACE NICIODATĂ.
Când sunt tineri, au amante pentru că e periculos, incitant, se simt vicleni, îl felicită şi invidiază prietenii că au două, totul e frumos.
Ce nu obţine de la una, are de la alta. I se pare că femeia nr 2 ar fi trebuit să fie aleasa, că ea e minunata, ea e zâna din poveşti şi promite că într-o zi, foarte curând, o să-şi sumeată pantalonii şi o să-nceapă o nouă viaţă, cu adevărata iubire a vieţii lui. GREŞIT! El nu crede că e îndrăgostit de amant