De la A la Z
-
0 0Vreau sa scap de framantari si sa invat sa fiu altfel...
Cand sunt impreuna cu el ma simt bine, avem o relatie ok, comunicam, facem planuri, dar cand suntem fiecare acasa la el pt mine nu e totul roz.
La servici am niste colegi incuiati la minte si principala lor preocupare e barfa, grija caprei vecinului. Bun - deci la servici nu ma simt bine... apoi ajung acasa unde ma simt f singura, nu mi-am facut nici o prietena de 6 luni de cand sunt aici unde sunt acum.
deci si acasa e un loc in care nu ma simt foarte bine din cauza singuratatii...
Nu am cu cine iesi decat cu EL, care spre deosebire de mine are un servici mai bun, acolo lucreaza prietenii lui cei mai buni, acasa are multi vecini si prieteni cu care se intalneste. Se simte bine si cand e singur pt ca a crescut fara frati, spre deosebire de mine...
Problema mea e ca ma simt frustrata pt faptul ca nu gasesc ceva care sa ma motiveze cu adevarat si il am nevoie de el ca sa umple golul din sufletul meu, dar deseori e ocupat si ori ma amana ori ma refuza. E mai independent, are tot timpul ceva de facut, iar eu ma simt foarte rau din cauza faptului ca observ ca fericirea mea depinde doar de el si el nu e INTOTDEAUNA disponibil pt mine si asta ma doare foarte mult....
Am incercat sa imi fac prietene, la servici am incercat sa le zambesc la niste colege de la un birou alaturat si am intrat in vorba cu ele si nimik....discutiile noastre s-au bazat pe fleacuri, nu am reusit nici o apropiere...
Sufar ca nu am cu cine vorbi despre ce simt, sufar de singuratate si sufar ca nu am cu cine iesi in oras. Mai inainte a vb cu el la telefon si i-am zis ca ma simt rau ca nu am preocupari si mi-e greu si el mi-a zis "si ce ai vrea, sa iti gasesc eu?" discutia s-a incheiat rpd pt ca am vazut ca nici macar el nu imi e alaturi si ma deranjeaza mult situatia in care ma aflu...si stiu ca nici relatia asta nu are cum sa mearga bine atata timp cat eu ma agat de el si nu am nimik interesant de facut si nu prezint nici o provocare...
Am nevoie de prietene.Am inceput sa cred ca el nu e capabil sa ma inteleaga pt ca niciodata nu a trecut prin ce am trecut eu. Sunt trista...singuratatea doare atat de mult...
Am deschis acest topic la indemnul lui me_eva, care m-a incurajat sa scriu tot ce simt, pt ca evele au sa imi dea sfaturi si o sa ma ajute sa trec peste framantarile mele... -
din tot ce scrii sincer si fara ironie iti spun: pozezi intr-o victima pe care ai creat-o singura.
Prieteniile nu le poti fortza.
La servici nu e obligatoriu sa fiti prietene, sunteti acolo sa munciti, mai schimbati impresii despre vreme, retete, ce mai e la moda si gata! Nu-ti fa din asta un motiv de intristare.
Fa-ti un program care sa includa si sport, citeste o carte, vezi un film, mergi si cutreiera magazinele, invata o limba straina, invata sa gatesti, sa mergi cu rolele, trancaneste pe eva cu noi
Asa-i, singuratatea e obositoare insa nu esti singura, te ai pe tine,pe ai tai, un prieten.
Voi cand iesiti in gasca nu sunt si alte fete in grup, nu poti sa tii legatura cu ele si separat? Nu mai tanji dupa ceva fortzat, fa-ti un program in care iesirile cu altii sa fie un procent mic in preocuparile tale.
astenia de primavara e la mare rang zilele astea din cate vad
... hai ca vara bate la usa -
Am vazut filmul the secret, recent. Mi s-a parut interesant si am incercat sa fiu cum spune acolo, sa sper ca imi va fi mai bine, sa cred ca se va intampla asa...si...nimik, tot singura sunt...
Prieten e ca si cum nu as avea, pt acum, cand ma simt atat de rau el mi-a inkis telefonul.Sunt plictisita de filme, toata ziua ma uit, toata ziua citesc, in magazine nu prea am mai fost pt ca am facut o rata si banii nu imi mai ajung pt prea multe...
Asa e, ma simt ca o victima...tanjesc si visez dupa moemente in care as avea prietene...
In oras nu iesim in gasca, majoritatea prietenilor lui sunt necuplati...
Nu mai stiu ce e cu mine, mi-e dor sa am cu cine schimba o vorba si cu cine rade din toata inima...
Nici fortat, nici de la sine prieteniile vad ca nu se leaga...
-
Ai incercat dar nu ai facu-o,nu ai inteles pasul 3.Daca l-ai vazut o singura data nu poti cuprinde si practica tot ce se spune acolo.Mai uita-te o data cu atentie.
Tot ce scrii vorbeste despre ce NU vrei sa ai,sa faci,sa simti.Mai bine scrie despre ce VREI sa fie, la timpul prezent ca si cum s-a intamplat deja si fi recunoscatoare pt asta. -
bianca, ti-am raspuns la PM.
Intr-adevar Ada, am vazut o singura data filmul.Ideea mi s-a parut extraordinara...dar eu nu am reusit decat putin, sa fiu mai optimista, dar apoi mi-a trecut si am observat ca dimineata tot trista ma trezeam...
Ma doare ca nu reusesc sa imi fiu doar eu de ajuns si ca m-am tot agatat de el.Dar mi-a inkis telefonul cu toate ca i-am zis ca ma simt rau...ce-i drept s-a enervat cand i-am zis ca prietenul lui e mai important decat mine...
Am o ciuda pe situatia in care ma aflu, imi vine sa ma inchid in mine si sa nu ii mai spun niciodata ce simt pt ca oricum nu m-ar ajuta dupa cum am vazut si tot eu as iesi ca fiind cu chef de cearta...
De fapt am nevoie de afectiune
-
Draga Mistik,dar orasul Piatra Neamt este un oras foarte frumos,numai cind privesti in zare si vezi o mare verde de copaci si albastru cerului prinzi deja puteri nebanuite,de ce nu profiti de toate astea?
Crede-ma,ca eu,cind sint la capatul puterilor vizualizez ceea ce ti-am spus mai sus,vizualizez Bicazul si Bistrita,in mintea mea sint acolo si respir aerul curat de acolo.O ora de plimbat in gind(in timp ce stau intinsa pe pat)ma revigoreaza complect.
Iti sugerez sa te imbraci in tinuta sport si sa pleci la plimbare, sa te imprietenesti cu natura mai intii,sa vorbesti cu munti si copacii(in gind fireste)ai sa prinzi puteri ai sa vezi viata altfel si oamenii iti vor parea mai buni.
Incet vei scapa de astenia de primavara si vei vedea ca viata este totusi frumoasa si merita traita. -
pacat ca acuma ploua si e asa urat afara..
nu sunt din Piatra, dar am fost acolo un weekend cu prietenul meu, am mers acolo sus la restaurantul "Gospodina"
e buna ideea de contemplare a naturii...chiar am sa fac asta pt ca imi place...pacat ca am tendinta de a ma gandi sa merg impreuna cu el undeva la padure si nu ma gandesc doar la mine...asta trebuie sa schimb, sa fiu mai axata pe mine!
Mi-ar placea sa am un catelus sa ies sa il plimb prin parc
-
Draga Mistik, intr-adevar, si mie mi se pare ca ai o usoara stare depresiva. Ceea ce nu e deloc OK in povestea ta este ca toata fericirea ta vine doar de la iubitul tau. Fericirea ta ar trebui sa iti vina si din alte parti, nu doar de la el. Trebuie sa ajungi cumva la o stare de echilibru interior.
Ai nevoie de prietene, dar asa este, prietenele adevarate se gasesc f f greu. O prietenie nu se cladeste peste noapte (parerea mea). Trebuie sa ai rabdare, si vei gasi la un moment dat si adevarate prietene.
Incearca sa iesi cat mai mult din casa, sa stai in natura, sa inveti sa te bucuri de o floare care a rasarit, de un catel pe care il vezi intr-un parc, de un porumbel...
Acorda-ti timp tie insati, invata sa te simti bine cu tine. -
ai dreptate, fericirea mea depinde prea mult de el.Imi doresc f mult prietene...sa nu fiu focusata doar pe el...
urmeaza sa ma intalnesc cu el...as vrea sa purtam o discutie deschisa..dar nu stiu daca are rost sa ii spun ca ma simt singura...o sa para prea aiurea - stai cu mine ca nu am cu cine iesi!
vreau sa am ceva de facut...
cineva mi-a trimis un mail care m-a durut..imi spunea ca pare ca el s-a plictisit demine...
daca as avea certitudinea asta nu as mai sta cu el o secunda...imi doresc sa fiu fericita cu el, imi doresc sa fiu fericita cu mine si imi doresc prietene...
Din cauza ca nu prea am avut cu cine iesi in afara de el, intr=o zi in care am iesit cu o fat ma simteam parca la prima intalnire, aveam emotii sa nu par nu stiu cum...
ma amuz acuma, dar imi dau seama ce mult poate dauna singuratatea si lipsa unei prietene... -
mistik, si eu sunt in aceeasi situatie ca tine. nu-mi prieste orasul, nu-mi mai prieste jobul, la servici nu prea am prieteni, sunt trista si ma simt singura si fara sa vreau il invidiez pe el, ma necajesc ca el trebuie sa-si imparta timpul intre toti prietenii lui, sa-si opreasca si pentru el si nu mai ramane mult pentru mine. pe cand pentru mine intalnirile sunt mai mult cu el. am devenit si mai retrasa, nu mai am spiritul ala de gasca... uuff.
hobby-uri am, mi-am luat vioara, cresc flori si fel de fel de plantute, probez gramezi de haine(nu trebuie neaparat sa le cumperi
), gatesc, am si role... dar lipseste compania. prietenii mei cei mai buni sunt prin alte orase, mai vin sa ma vada, dar nu e acelasi lucru ca atunci cand ii simti in jurul tau.
ma gandesc sa ma mut in alt oras, unde am un grup de prieteni buni. aici sincer nu ma mai simt motivata. el ma incurajeaza sa ma mut, decat sa ma vada mereu trista si demoralizata. mi-am facut un cuib frumos aici, am tot ce-mi trebuie, dar nu ma face fericita daca n-am cu cine sa-l impart, n-am pe cine sa invit la o bere, la o vorba, la un hohot de ras. el, cu oricata bunavointa, nu poate fi tot pentru mine. dac-as fi stiut mai devreme cat inseamna prietenii...