normal..?
-
0 0De 3 ani suntem impreuna.Acum..diferit de atunci..si totusi frumoas.De ceva timp, am impresia ca isi doreste mai mult decat libertatea ce se leaga de intimitate.Imi repeta mereu ca il stresez, ca are nevoie de spatiul sau(locuim impreuna) adica sa o las mai usor cu atata vorbarie si control pe care il manifest fata de el.Trebuie sa recunosc ca 30%din ce spune este edevarat.Dar nu exagerat.
Problema de fapt este ca in curand va merge la munte doar el si colegii sai(fem+masc) de serviciu.Mereu am fost obisnuiti sa mergem oriunde impreuna.Ma simt putin amenintata de acest lucru,pt ca a existat un caz in care m-a dezamagit..Cred in dragostea absoluta.Imi spune sa am incredere in el si ca nu trebuie sa imi fac probleme.Nu ma deranjeaza ca ar merge fara mine.Dar se poate sa isi doreasca asta???si de ce?eu nu m-as simti bine sa merg la o iesire de acest gen fara el.
Va multumesc mult -
Freedom, eu nu cred ca ai de ce sa iti faci griji. Si la mine la firma se fac team-buliding-uri si mergem fete si baieti, fara partenerii nostri de viata; eu am fost si in business trip 3 saptamani cu un coleg (la cateva mii de km de Romania), am stat in acelasi hotel, am mers la fiecare mic dejun impreuna, am lucrat impreuna; iar sotul meu nici un minut nu a avut indoieli...
Cred ca tu esti prea dependenta de al tau, si, sincer, nu e OK. Trebuie sa intelegi ca fiecare om are nevoie de spatiul si de independenta lui...In limitele bunului simt, evident. -
eu cred ca te-ai bazat prea mult pe faptul ca ati fost mereu impreuna, si ca nici tu nu stii ce inseamna libertatea...incearc-o! s-ar putea sa-ti placa! ai incredere in el!si sa tii minte ceva! ce e prea mult...e daunator...si daca devine sufocant...s-ar putea sa nu mai poti salva nimic...asa ca schimba-ti atitudinea...pana nu e prea tarziu...
-
pai ideea de team building a lor este.
bullshit, bun cuvant.
deseori ma gandesc ca ideea lor despre capitalism aduce ciudat de mult cu comunismul, in special cand e vorba de punerea binelui colectivitatii mai presus de binele familiei. ce propagandisti perversi si tampiti... toata mascarada asta cu team buildingul nu este altceva decat o modalitate de a face ca omul de rand sa devina dependent de munca si de mediul de la serviciu - spre folosul si imbuibarea patronilor, si in detrimentul vietii personale si bunastrarii familiale a angajatilor.
treburile de genul asta sunt nimic altceva decat un suis generis bumbesti-livezeni: munca entuziasta sub sloganuri despre propasirea patriei si omului.
rahat cu apa rece, ma.
bullshit cu cocacola, pe americaneste
-
E adevarat ca team building-ul este o porcarie, dar daca, in calitate de angajat, nu mergi, nu e OK, fiindca esti considerat un inadaptat, un izolat. Sincera sa fiu, mie nu mi-a folosit la nimic acel team building, nu m-a apropiat mai mult de colegii mei; si cand am aflat cate mii de euro s-au cheltuit ca sa ne "invete" niste traineri cum sa socializam unii cu altii, sa ne puna sa jucam fel si fel de jocuri stupide...
Oricum, pana la urma, acolo am stat tot bisericute, bisericute. Dar deh, daca asa e la moda, de ce sa nu faca si firma la care lucrez eu la fel???
-
da...aveti dreptate!doar ca aceasta iesire este organizata de "sefa"si mai bine nu zic mai multe ca devin carcotasa.Nu este ceva stabilit demult, cu scopuri, program si oameni special trimisi pt a fi traineri sau mai stiu eu ce! ci pur si simplu s-a gandit ea sa faca chestia asta pt k s-a despartit de iubitul ei.Din acest motiv, pe langa faptul ca se plictisea femeia singura, s-a hotarat sa impuna si celorlati sa vina fara familie.
Sunt sigura ca va exista si rezultate pozitive, dar dc trebuie sa impui?lasa omul sa decida el cum se simte mai bine!cu sau fara partener intr-o astfel de esire! -
balanta, nu fac ei asta de dragul nostru, bre... o fac pentru folosul lor.
de fapt, team buildingul este o incurajare a spiritului gregar (de grup, de turma), un fel de tabara de instructie al carei scop este dresajul - ceea ce duce la facilitarea controlului asupra membrilor grupului. in orice microgrup social care se formeaza, exista un lider (in acest caz, el este superiorul ierarhic, si nu un personaj unanim ales datorita unor trasaturi de caracter sau abilitati deosebite pe care acesta le poseda) care traseaza normele de comportament si activitate, operand indirect asupra oamenilor, prin intermediul trainerului (sau coachului, sau cum dracu s-or mai numi astia)...
ai vazut vreodata o turma de oi? uneia dintre ele i se pune o talanga de gat. restul oilor, simtindu-se in siguranta la adapostul turmei, urmeaza orbeste sunetul talangii, considerand ca atata vreme cat se afla impreuna cu grupul, totul e OK. iar ciobanul ramane cu o singura grija: sa controleze incotro se indreapta oaia cu talanga.
daca stai sa te uiti cu atentie, poti observa ca in firma la care lucrezi exista indivizi foarte odihniti, dar cu toate astea mai bine platiti decat restul. ei bine, indivizii aia speciali nu sunt altceva decat unii care au ales sa se descurce in viata jucand rolul de "oaia cu talanga".
pe de alta parte, trainerul este similar unui dresor de animale. rostul lui este sa creeze o stare de receptivitate la nevoile care apar in cadrul grupului - nevoi care, in realitate, sunt sugerate de patron prin intermediul "omului cu talanga". daca ordinele ar veni pe cale directa, membrii grupului ar simti constrangerea - dar pentru ca ele vin tot de la o oaie, sunt acceptate ca venind "din partea turmei", in care increderea este desavarsita.
si, fireste, ca orice dresaj, efectul este mult mai puternic atunci cand vine de la o persoana "din exterior" (= trainerul), care sa nu fie banuita de colaborationism cu patronul. -
Repros ar fi fost daca i-ai fi spus ceva de genul: "Intotdeauna cand mi-e lumea mai draga imi faci faze de-astea de prost-gust".

Dar daca i-ai spus: "Ma simt trista si singura atunci cand iesi cu colegii.", nu este repros.
Cand ajungi te abtii sa spui ceea ce simti, ar trebui sa incepi sa-ti pui intrebari referitoare la calitatea relatiei. -
Donna
Suculenta exprimare!!!
Am totusi unele indoieli in privinta functionalitatii 100% a scenariului tau. "Oile" cu pricina sunt obediente nu toate, ci un procent de 80% (suna aiurea, dar nu-mi vine altfel acum
).
Mai sunt oi "negre" care aleg sa mearga pe ce carari vor ele (si merg multe dintre ele pe cararile cu cea mai grasa iarba- pt ca asa le zice instinctul si intelijenta), caz in care trainerul n-are decat sa se dea de 3 ori peste cap si sa se faca Brad Pitt, ca nu va avea succes
.
Freedom, in locul tau nu m-as simti deloc amenintata. gandind sui si neinspirat:tu ai avea vreo aventura cu un coleg de munca (cu care apoi, dupa consumare, ar trebui sa te vezi zilnic.. si sa mai si simti ochii colegilor urmarindu-te ironic prin firma)? -
donna eu intotdeauna am spus ce am simtit. dar sunt constienta ca si eu sunt o persoana posesiva si geloasa. astea sunt niste defecte de care greu scapi. si de multe ori pornesc niste discutii serioase pe tema nemultumirilor mele...dar uneori le regret. vorba aia..ce-i mult strica si nici mie nu imi place sa fiu sacaita asa ca ar fi bine sa evit si eu sa o fac