cu scut sau pe scut?
-
0 0Sunt Elena, e prima oara cand scriu, sper sa ma primiti intre voi..am nevoie de sfaturi obiective, din exterior, nu de la prietenii mei care ma cunosc foarte bine si care ar putea fi subiectivi..
De curand am cunoscut un barbat..a fost dragoste la prima vedere, nu credeam ca poate sa mi se intample asa ceva, dintotdeauna am considerat ca dragostea la prima vedere este pur atractie si nu e ceva autentic dar in acest moment totul imi spune ca m-am inselat..nu am mai cunoscut pe nimeni ca el, chiar daca ne stim de putin timp simt ca este ceea ce am cautat dintotdeauna..e prima oara cand simt asta, tuturor celor pe care i-am cunoscut pana acum le lipsea ceva, ma indragosteam dar nu ma pierdeam ca acum..simteam ca traiesc un vis, niciodata nu am mai fost atat de fericita, iar el imi raspundea cu aceeasi intensitate la sentimente..o face si acum, se poarta minunat cu mine, dar problema sunt eu..teama m-a paralizat, ma face sa dau inapoi..chiar daca am doar 23 de ani, sunt mai matura decat varsta mea, am trecut prin multe, am vazut realitatea mai urata decat este si sentimental am fost mult ranita. Am paralizat din momentul in care a inceput sa imi povesteasca despre trecutul lui, despre femeile din viata lui. E cu 8 ani mai mare decat mine, a trecut prin multe, a iubit mult si imi e teama sa nu sufar, imi e teama ca nu o sa ma ridic la inaltime, ca o sa fiu si pentru el doar o distractie, asa cum m-au vazut multi..el nu imi arata asta, se poarta frumos si am trait clipe minunate, dar mintea nu ma lasa sa fiu fericita si sunt constienta ca as putea sa il pierd tocmai din cauza asta.. nu stiu daca sa ma arunc in continuare cu toata inima, cum am facut-o pana acum si sa traiesc aceste momente indiferent de ce va urma sau sa fiu mai rezervata...el mi-a spus ca are nevoie de confirmari, de dovezi de iubire, dar mi-e teama ca tocmai deschiderea si sinceritatea mea sa nu il faca sa ii dispara interesul..pana acum asa mi s-a intamplat, cum ma purtam mai rece cu un tip, cum era total dupa mine..dar e totusi prima oara cand ies cu un barbat cu atatia ani mai mare ca mine..ratiunea sau inima? -
Elena, daca are nevoie de confirmari si dovezi de iubire inseamna ca nu te iubeste si nu tine la tine. Eu stiam ca barbatul e cel care trebuie sa dea dovezi de iubire.
Ce fel de dovezi iti cere? Sa nu mai vorbesti cu nimeni in afara de el? Sa te arunci de la etaj?
Si alceva care nu mi-a placut este faptul ca inceput sa povestesca despre fostele iubite. Ai gija ca pest un an- doi sa nu inceapa sa vorbesca si despre tine (si poate nu de bine).
Eu cred ca un barbat la varsta lui trebuie sa fie mai discret . Nu asa sa te arate cu degetul pe strada si sa zica "Uite ba aia a fost a mea". -
Dovezi si confirmari in sensul de atitudinea mea dragastosa fata de el, are nevoie de afectiune, in rest s-a aratat foarte intelegator si imi accepta dorinta de independenta..ai dreptate, si eu consider ca trecutul trebuie povestit la minim dar a facut-o si asta ma sperie enorm, a fost poate si gresala mea, si eu l-am incurajat sa imi povesteasca si i-am pus intrebari
-
elena, am trecut si eu prin asta, in sensu' ca aflandu-i trecutu', ma speriam ca nu o sa corespund sau ca vremea intensitatilor lui ar fi trecut iar eu eram doar asa. da' am realizat ca e cea mai mare tampenie. trecutu' lui e trecut, oricat de dureros ar fi sau ceva, faptu' ca are aceeasi deschidere pt tine vorbeste de la sine. cum ne facem noi probleme din nimicuri... si ne e frica sa traim.
eu zic sa iubesti cu toata inima, nu fii fraiera, ca apoi ai sa regreti. te pup! -
asa este, noi femeile gandim uneori prea mult, iar eu intotdeauna am gandit mai mult decat trebuie, uneori am tendinta sa vad mai complex totul decat este..viata poate fi mult mai simpla, uneori raspunsul e in fata noastra..si eu consider ca mai bine traiesti din plin momente ca aceasta, mai ales ca sunt atat de rare in viata, indiferent de ce va urma..adica mai bine regreti ce a fost decat ce nu ai facut, nu vreau ca teama sa strice ce e intre noi..samb am avut un moment in care m-am inchis in carapace si asta l-a distantat un pic..am lamurit si am depasit rpd, dar mi-a spus ca in momentul in care m-am inchis a simtit ca se distanteaza de mine, l-am speriat..nu vreau sa stric din cauza asta si incerc sa imi dau curaj si sa nu mai iau in calcul celelate aspecte si sa uit si de diferenta de varsta si femeile care au fost
dar de la teorie la practica e asa greu..multumesc pentru raspunsul prompt, e prima oara cand scriu pe forum si cred ca o sa ma atasez de voi -
a si ca sa-ti raspuns la scut: scutu' il ai, k, foarte bine, toti il avem. da' il ai ca sa il poti da jos, in cele din urma! ca daca ramai cu el toata viata, vei fi o constipata cu morcovu'. si intr-adevar sunt rare momentele alea in care poti cu adevarat sa uiti de tine. io am realizat asta destul de curand, ca deh am 21 de ani si gandesc ca am timp si bla. da' nu vine totu' chiar pe tava asa. asa ca profita!
-
gandesti matur pentru varsta ta liqeur, in sensul ca dai dovada de siguranta si incredere in cuvintele tale..si imi place ca nu ti-ai pierdut acea pasiune si dorina de viata, cred ca trebuie sa ni le conservam la orice varsta, indiferent de probl..eu una am suferit mult si m-am uitat dupa cine nu trebuie, ajunsesem sa accept atitudini care nu erau normale, tocmai pt ca incepusera sa mi se para normale, si cand apare un barbat care se poarta minunat cu mine si de care ma indragostesc pana peste cap, cum spunea cineva mai sus foarte bine "fac scenarii"..mai cred ca pentru fiecare exista cineva si cred si in destin..teoria o cunosc dar imi fac bine opiniile voastre obiective,din exterior, incurajari sau descurajari..acum trebuie sa plec, dar voi intra mai seara