RELIGIA - O BARIERA INTRE NOI
-
0 0nu demult am avut o relatie cu un baiat de alta religie.ne intelegea foarte bine si chiar simteam ca el este alesul, dar cand ma gandeam ca face parte dintr-o alta religie nu mai stiam daca e bine sa continui asa sau sa o las balta.intr-un final am ajuns la despartire pt ca faceam parte din doua lumi diferite, desi de multe ori am fost doar la un pas de a renunta la tot pt el.cert este ca si acum inca ma mai gandesc la el...oare e bine ce am facut?
-
inca o problema se iveste cand e vorba despre asta in familie pentru ca familia mea nu prea este de acord cu religia lui, iar ai lui nu l-ar lasa sa se converteasca in religia mea.chiar nu stiu ce sa fac.cert este ca langa el ma simt in siguranta.va rog sa imi dati niste sfaturi ca eu nu mai stiu ce sa fac si la ce sa renunt pt a-mi fi bine
as vrea sa impac si capra si varza(vorba aia) -
suntem o familie care merge la biserica si toate cele, dar din punctul meu de vedere ar merge relatia pentru ca eu cred ca exista un singur Dumnezeu si ca de orice religie as fi, credinta nu mi-as pierde-o.eu ma gandesc ca i-as dezamagi pe parinti desi de multe ori ma gandesc sa nu mai fac atatea sacrificii si sa imi vad de viata mea.
-
ada, traieste-ti viata! si daca are cap, la fel sa faca si prietenul tau! religia (daca nu va este PRINCIPALA preocupare de care sa vb zilnic, de 3 ori la masa/dupa masa/seara/inainte de culcare etc.) nu are de ce sa fie o piedica! daca mai gasiti si alte subiecte de conversatie in comun, daca va place sa va petreceti timpul impreuna, eu spun sa pastrati legatura! poate in prima faza fara stirea parintilor! am speranta ca intre timp sa se trezeasca si ei si sa-si dea seama ca SI ALTE LUCRURI sunt importante intr-un cuplu!!!
-
am intalnit si eu o tipa penticostala. n-aveai ce sa discuti cu ea. virgina la 23 de ani da' cu relatii, totusi -deci ea poftea, saraca, da' prea ipocrita sa- se vedea ca fusese crescuta sa asculte litera religiei ei, sau sectei ei, de fept... ma rog ideea mea este ca cei care fac parte din astfel de secte vad viata prin prisma a ceea ce i-au invatat parintii. bine mai am o prietena evanghelica sau cum le zice si intr-adevar religiozitatea se cunostea si la ea, da' a fost tinuta mai liber si nu era chiar asa cu dogma-n brate.
oricum, daca relatia era serioasa si daca la un mom dat s-a pus problema casatoriei, intreaba-l ce ar insemna casatoria pt el. adica doreste sa te convertesti tu, sau cum? -
dar pentru tine cat este de importanta religia?
tu ai deveni penticostala, daca el ti-ar cere asta? el ar deveni ortodox, daca tu i-ai cere?
dragostea nu alege in functie de religie, dar cand va casatoriti si veti dori sa fiti drepti in fata lui Dumnezeu, atunci ce feti face? pe care religie o veti alege? Se zice ca penticostalii respecta mai mult poruncile lui Dumnezeu, dar doar se zice si asa lasa ei sa se vada, in realitata lucrurile nu sunt mereu asa!
El cum vede problema asta? -
el nu cred ca ar renunta la religia lui in schimb eu da.daca el ma iubeste si eu il iubesc de ce sa nu fim fericiti.stiu ca ei se tin mai sfinti decat ceilalti desi nu este asa,insa mai este o chestie:el inca nu e botezat in religia lui pt ca stiti ca ei se boteaza numai cand vreau ei, nu de mici.oare as avea vreo sansa sa il conving sa se boteze la ortodocsi?
oare nu i-as intoarce impotriva mea pe parintii lui?