Viata nu e o linie dreapta
-
0 0Am fost prieteni, am fost iubiti o lunga perioada de vreme. Dar intr-o zi s-a terminat, asa a considerat el. Nu-l condamn sau am reusit sa trec peste, poate alegerea lui a fost alta, poate n-a vazut din mine si femeia care la vremea respectiva l-a inteles si l-a iubit. Nu l-am mai cautat niciodata din momentul in care el, finut a zis "gata!"
Acum, lucrurile s-au schimbat, am aflat ca trece printr-un moment prost (nu sentimental) dar a ramas in mine sentimentul acela de nezdruncinata prietenie. Nu vreau sa reinnod nimic, n-as putea si nici nu cred ca se pune problema dar as vrea mult sa-i arat ca-i sunt aproape macar cu gandul. As vrea sa-i mai confirm (a cata oara!) ca i-am fost inainte de toate un adevarat prieten.
Voi ce ma sfatuiti sa fac? -
Sunt de parere sa-l lasi in durerea lui, oricare ar fi ea. Scrisorele sau telefoanele tale nu sunt bune la nimic, nici pentru tine , nici pentru el (caci nu-i esti prietena cu adevarat).
Din ce zici, e a n-a oara cand incerci sa-ti mangai ego-ul ranit ca nu te-a vrut ca femeie or partenera de viata prin dovezi ca "de fapt" nici tu nu l-ai vrut ca barbat, ci ca prieten. Chestiile astea au esuat, mai bine n-ai reusit sa te simti facandu-le. Deci, pune capat si poate te vindeci de la sine.