Femeia !
-
0 0Sunt sigura ca ati avut parteneri care v-au facut sa va simtit oribil: poate nedorite, ignorate, ce au avut atitudini contradictorii cand iubitori, cand detasati si departe de voi. Cum ati reactionat, cum v-ati descurcat? Va amintiti ce fel de atitudine ati avut la momentul respectiv sau dupa?
Recitesc: "Hangita" de Carlo Goldoni...Minunata piesa de teatru!Chiar am sa citez cateva randuri:
"...vreau sa ma slujesc de toate viclesugurile ca sa inving, sa inmoi si sa cuceresc inimele cele salbatice, impietrite dusmanoase fata de noi , femeile, care suntem cel mai minunat lucru din cate le-a zamislin maica noastra natura!"...
Va amintiti sa fi pus vreodata la cale un plan sa sa-l puneti cu botul pe labe pe el...iar apoi sa fugiti in lumea larga...?
..Un plan ce acum va face sa radeti amuzate.. -
Nu imi aduc aminte de vreun plan prea maret dar imi folosesc talentul de imbroboditoare in fiecare zi si il determin sa faca lucruri carora li se opune cu vehementa la inceput.
Am facut de toate k sa-l conving sa faca ceva ce voiam si eu nu:am plans,am tipat,l-am amenintat, l-am luat cu linguseli,cu promisiuni...si de fiecare data am reusit...Chiar dk de cele mai multe ori a fost vb de lucurui marunte,am vrut sa am satisfactia k face k el si nu ca mine
Si cand ii spun k oricum face mereu cum ii spun eu,zice k se lasa pacalit in mod constient...da...siguuur! -
ok..deci ca sa ti raspund la intrebare..nu am fost capabila niciodata de vreun viclesug ca sa obtin un lucru minim sau major..chestia cu imbrobodeala pe mine nu ma caracterizeaza si am avut numai relatii in care au contat stilul meu sincer si deschis de a spune direct ceea ce vreau sau sugestii simple..de la caz la caz
-
off viviana! cred ca uneori cautam acul in carul cu fan. nu exista barbat ideal, sau responsabil (pe deplin), sau ne-groh-groh!
de asta, eu nu am stat sa vad. cum am vazut ca face nazuri, am spus ca nu am timp de pierdut cu jocuri "de culise". desi nici nu-s genul pisicoasa, alunecoasa. din contra, is mai "abrupta"
si cateodata acest lucru deranjeaza. -
hai sa reintru eu in topic : da, am facut-o, recunosc si acum cu mandrie. acum vreo 4 ani, dupa ce am cunoscut un 'el', cu tatonari, mirosiri, flori, cine romanrtice, etc. tot tacamul. Evident a avut loc si marea noapte, dupa care de unde lucrurile pareau minunate, el ajunsese in mintea mea de neinlocuit, printul din poveste, cireasa de pe tort. supriza si catastrofa a fost dupa...el nu m-a mai cautat! dupa sarut, printul din poveste s-a transformat in...broscutza cea urata si scarboasa. mdaaa....pentru ca il cunoscusem on-line, am intrat sub un alt nick si l-am facut sa i se umfle toatele venele in cap (si nu numai
) tinea neaparat sa ma vada, sa ma cunoasca (!) sa ma miroasa...eu, nici vorba, am 'disparut' la fel de misterios pe cat am aparut.
dupa vreo 2-3 zile de pauza, eu (the real me, de data asta) i-am dat omului un sms, invitandu-l la mine, ca si cum nimic nu s-a intamplat (trecuse o luna). i-am oferit (si mi-a oferit si el, recunosc) o noapte de neuitat, dupa care l-am dat pe usa afara cu chilotii in mana
nu stiu daca asta ai vrut sa auzi, dar am facut-o si cred ca oricine (dar oricine) poate!
imi dadea sms-uri inebunite pana acum 1 an... -
Normal ca o intamplare ca asta am vrut sa "aud"....si m-ai vreau si altele...
Felicitari pentru curaj si pentru faptul ca ai fost superdetasata.Nu cred ca as reusi sa ma culc cu cineva si sa nu pun suflet in sensul ...sa am puterea sa il dau afara cu chilotii in mana?!Tare!
Felicitari..si-o merita din plin! -
Delia e bine sa fi si asa cum procedezi tu....!
Iar cat despre cel care merita sa fie tatal copiilor mei...Ufff, chiar nu am avut inca norocul sa gasesc unul ...ar fi de fapt, dar nu poate..e bolnav...degeaba e un om si jumatate daca nu poate fi si un tata al copiilor mei.
Dar va rog...continuati...si daca nu aveti experienta in acest domeniu..poate aveti inspiratie...ce ati face daca....??Stiti intrebarea!E la inceputul topicului. -
Eu ... ce sa zic, nu prea e de ras ... si nici nu ma bat cu pumnii in piept, dar hai sa iti povestesc.
Nu mai puteam sa scap de un tip, incercasem TOATE modalitatile, ma iubea obsesiv, plangea rau dupa mine, ma urmarea pe la bloc ... in fine.
La un moment dat i s-a oferit posibilitatea unui serviciu bine platit + cazare la multi km de orasul nostru si mi-a spus ca accepta doar daca accept si eu sa ma mut acolo cu el.
L-am facut sa creada ca da, ba chiar am mers acolo si am stat cu el cateva zile, iar cand nu a mai putut da inapoi l-am lasat ... cu ochii in soare.
Urat! urat! rusine sa-mi fie! ....... dar chiar nu mai puteam ...