nevoie de o vorba buna..

  •  
    • 16 mesaje
    9 Mar 2007, 20:58
    0 0
    ce poti face sa gandesti pozitiv cand cineva drag tie si anume o persoana pe care o cunosti de 15 ani are cancer..a facut o operatie si nu i-a reusit.e plecata in Grecia de 2 ani..nu se poate intoarce in tara din cauza sanatatii care nu-i permite transport pe distante lungi..si e vorba si de bani.
    M-a afectat foarte tare vestea..am inceput sa fiu aeriana..sa nu mai fiu atenta nici macar pe unde merg pe strada.
    am incercat sa postez la celelalte topicuri..sa ma gandesc mai putin la situatia asta..care incepe sa ma afecteze si pe mine.
    Am deschis discutia pentru ca sunt singura acum..(prietenul meu e plecat din tara)..nu stiu cum sa o ajut..cum sa ma ajut pe mine pentru a nu cadea intr-o depresie din cauza asta..
    citesc de mult timp acest forum..sunt atatea probleme minore carora noi le dam prea mare importanta..din cauza carora ne distrugem sanatatea..
    De ce nu ne gandim si la noi?la binele nostru?
    Prietena mea Mari o cheama..a trecut prin multe...divort..cearta pentru copil.Recasatorita in Grecia. si acum asta..Boala aceasta CRUNTA..
    uff...
  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2007, 21:03
    0 0
    Daca ea nu poate veni din motivele mentionate de tine fa bine si mergi tu acolo ca sa fii cu inima impacata.e bine sa fii alaturi de cineva in impas atunci cand crezi tu ca are nevoie si un om bolnav la modul asta sigur are nevoie intotdeauna de cineva langa el sa ii aline suferinta.mergi la ea
  •  
    • 16 mesaje
    9 Mar 2007, 21:08
    0 0
    nu suport avioanele si nici masinile..sufar de claustrofobie.din acest motiv nu am plecat deja la ea.
    stiu ca are nevoie de mine,de toti prietenii ei.i-am sunat pe toti sa le spun.si sa-i rog sa se duca ei la ea.macar ei..daca eu nu pot.
  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2007, 21:11
    0 0
    nu supoti ce avioanele si masinile?
    si cu ce te deplasezi,servici etc
  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2007, 21:12
    0 0
    nu ai sa rezolvi nimic daca se duc altii in locul tau,daca se va intampla ceva cu ea te va macina mult timp faptul ca nu te-ai dus sa o vezi si poate sa ajunga si o obsesie asta,in timp
  •  
    • 16 mesaje
    9 Mar 2007, 21:13
    0 0
    merg pe jos.prefer sa ma trezesc mai devreme si sa merg pe jos. am noroc sa serviciul este relativ aproape de casa.
  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2007, 21:14
    0 0
    si eu sufar de claustrofobie severa si totusi ma deplasez cu masina si inca f mult,asa ca asta nu e o scuza
  •  
    • 16 mesaje
    9 Mar 2007, 21:21
    0 0
    (
    in autocare din alea mari se poate deschide geamul?adik..sa pot merge numai cu el deschis..sa pot sa am tot timpul aer.
    avioanele se exclud din discutie
  •  
    • 275 mesaje
    9 Mar 2007, 21:25
    0 0
    E crunta boala asta dar nu trebuie sa te gandesti niciodata la ce e mai rau. Trebuie sa crezi mereu ca va fi bine. Depinde cat de grav e. Cred ca aici in tara exista doctori care te pot ingriji mai bine, exista si alte tratamente pe langa cel medicamentos. Am in famile un caz, o versioara care s-a imbolnavit de boala asta cumplita la douazeci si ceva de ani. Au trecut peste 20 de ani si a avut multe interventii,a ramas o mana de om dar n-am vazut niciodata atata optimism si dorinta de a mai face ceva. Asa ca incercati impreuna cu familia ei sa o aduceti acasa si poate va fi bine. Multa, multa sanatate!
  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2007, 21:26
    0 0
    nu se dechid gemurile in autocare dar acolo e spatiu mult si nu e asa o mare problema,eu merg cu geamul deschis la masina iarna vara si nu am probleme.
  •  
    • 16 mesaje
    9 Mar 2007, 21:36
    0 0
    o sa ma duc maine sa-mi rezolv la serv ca sa pot pleca.o sa incerc sa plec cu autocarul. nu stiu de ce exista atatea boli pe acest pamant.
    am incercat sa discut cu medici pe care ii cunosc aici..parerile au fost impartite in privinta aducerii ei in tara.banii..cum necum am reusi sa-i facem.Problema este daca ar rezista ea pe un drum care nu este prea scurt.Familia ei este deja acolo.familia ei este formata doar din mama..tatal a murit din aceleasi cauze (cancer) acum vreo 5 ani.
    va multumesc pt sfaturi.
  •  
    • 16 mesaje
    9 Mar 2007, 21:39
    0 0
    vis_de_iarna..multa sanatate verisoarei tale
    e o boala crunta..de care nu scapi prea usor.
    eu ma retrag acum..o sa va citesc maine ce ati scris.
    va pup si ganditi-va la sanatate inainte sa va consumati pentru toate prostiile din lume.
  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2007, 22:07
    0 0
    ce spui tu aici e destul de grav aca se pune problema ca ea sa nu reziste unui drum de aprox 1000km.daca ai sa pleci iti doresc drum bun, sa fii tare,e f bine ceea ce faci,asa devenim mai buni,mai umani in viata asta de jungla.
  •  
    • 1924 mesaje
    10 Mar 2007, 04:30
    0 0
    ai dreptate, adela. nimic pentru ce suspinam noi de zor p'aici nu se compara cu asa ceva.
  •  
    • 18346 mesaje
    10 Mar 2007, 12:25
    0 0
    e greu si dureros prin ce trece prietena ta....si pentru tine trebuie sa fie dureros,si vad ca iti vei gasi taria sa treci peste aceasta teama.

    draga ,inainte de a pleca ,ar trebui sa treci pe la doctorul tau ,sa testezi niste pastile,pt ca sigur se poate rezolva asta,chiar daca numai pentru o perioada,dar tie asta iti tebuie!

    o vorba buna:fii tare!atat pot sa iti doresc,e mai bine decat ca totul va fi bine;fii tare pt ea;o sa te surprinda forta ei(am obs ca oamenii care trec prin asa ceva,sunt mai puternici decat cei din jurul lor !),de aceea tu trebuie sa o sustii!eu te voi sustine moral....
  •  
    • 16 mesaje
    10 Mar 2007, 14:26
    0 0
    mi-am aranjat la serv sa pot pleca acolo. mai am sa-mi cumpar biletul de autocar..as fi preferat avionul(nu am mers niciodata cu el..dar mi-e teama sa nu ma trezesc atunci cu vreo criza..si prefer sa nu risc).medicul meu a zis ca aceasta claustrofobie o am pe sistem nervos(o am de acum 8 ani,de cand am ramas la bunicii mei si casa a luat foc iar eu eram in incapere.m-a scos cineva de acol.si de atunci am capatat aceasta problema.mi-a recomandat sa merg la un psiholog..dar pana acum nu am fost.
    va multumesc pentru sfaturi. sper sa gasesc puterea sa o sprijin,si sa fiu tare incat sa o pot ajuta.
    si inca o data zic : sunt lucruri mult mai rele..haideti sa nu mai dam atata importanta nimicurilor..ca ne autodistrugem..si e pacat de noi si de cei din jur care sufera o data cu noi ..sau in urma noastra