viata ca o calatorie..
-
0 0Viata este ca o calatorie cu trenul..
Urcam si coboram des,exista accidente,surprize placute la unele statii..si tristete adanca la altele..
Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre..(parintii)..
Din pacate adevarul este altfel...Ei coboara la o statie..si ne lasa pe noi fara dragostea,atasamentul lor,fara prietenia si compania lor...
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra. Acestia sunt fratii..prietenii si acei oameni minunati pe care ajungem sa-i iubim.
Unele din aceste persoane care urca in tren..privesc calatoria ca pe o plimbare scurta..ALtii gasesc numai tristete pe tot parcursul calatoriei..SI mai exista si altii in tren..care sunt permanent prezenti si sunt gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el..
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic..Unii urca si coboara...si noi de abia i-am observat..
Ne mira faptul ca unii pasageri pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon..si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.
Bineinteles ca noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim in vagonul lor..
Din pacate uneori nu ne putem aseza langa ei..deoarece locul de langa ei este deja ocupat..
Nu face nimic..asa este calatorie..plina de provocari..vise...fantezii..sperante..despartiri..
DAR FARA INTOARCERE..
Deci trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil..
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi..si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre noi..
Sa ne amintim ca in fiecare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra..
si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga
Miesterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitv din tren,,si nic cand vor cobora cei care calatoresc alaturi de noi
Cred ca o sa fiu curpinsa de duiosie atunci cand o sa cobor defitiv din tren..
Despratirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei va fi dureroasa..
Va fi intristator sa-i las singuri pe cei dragi mie..Dar am speranta ca o data si o data va veni gara centrala..si am senzatia ca am sa-i gasesc pe toti acolo..cu bagajele pe care inca nu le aveau atunci cand au urcat in tren..
ceea ce ma face fericita este gandul ca si eu am contribuit la sporirea bagajelor si in cresterea valorii acestora..
Dragi prieteni..noi sa ne straduim sa avem o calatorie frumoasa.si la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala..
sa incercam sa lasam dupa noi un loc gol care lasa dor ..dar si amintiri frumoase pentru cei care calatoresc mai departe..
CELOR CARE SUNT PARTE A TRENULUI..LE DORESC....
CALATORIE PLACUTA -
pai daca locul de langa el este ocupat, poate nu este ocupat de cine trebuie ci de o persoana...conjuncturala...
Calatoria poate fi frumoasa sau trista, depinde de noi.
Se spune sa nu alergi niciodata dupa autobuz, vine altul...
dar poate nu mai vine niciodata acela care iti trebuie tie ca sa prinzi trenul vietii, poate altele te duc in alte directii pe care nu le doresti...