jurnalul unei inimi
-
0 0"...incerc sa imi aduc aminte cand am devenit femeie, nu reusesc sa deslusesc semnificatia in realitatea fizica a acestei fraze: am devenit femeie...ce o fi insemnand asta? o fi insemnand ca lacrimioara sfioasa nu mai plange pentru mine ci pentru adolescente, o fi insemnand ca nu mai am voie sa ating piscuri de disperare si extaz, o fi insemnand ca spalatul vaselor e drama mea de zi cu zi, o fi insemnand oare ca sexul matrimonial devine o ocupatie mai mult necesara decat abisal dorita, o fi insemnand ca trebuie sa ma intreb daca inima mea mai bate in rosu sangeriu, sau tinde spre un roz pal optimist nicicand rupandu-se in cheaguri de sange amoros, o fi insemnand ca trebuie sa ma intreb ce inseamna asta???...nu stiu ce inseamna, si nu stiu de ce ma deruteaza ca nu stiu daca am devenit femeie...paradoxal, caci paradoxul inca mi-l mai permit, ca o certitudine ca inca am suflet, ma deruteaza ca concretul imi cere adesea sa fiu ceea ce nu stiu daca sunt, daca vreau sa fiu...imi amintesc din prezentul clipei in fiece secunda a ei ca nu trebuie sa visez la calatorii in jurul lumii, ca nu trebuie sa visez la iubire pieritoare in prapastii, ca nu trebuie sa ma emotioneze simpla, prea simpla lacrimioara caci a devenit o cerere imposibila, ma emotioneaza ceea ce primesc din jurul meu, dulapurile mele arata ca o bibleoteca noua, am vasele din bucatarie ca niste oale din basme, in pat printre cerceafuri chiar si atunci cand dorm singura sunt o curtezana ce-i drept cu mai putine carti citite decat ele, imi doresc sa devin mama, si incerc sa surprind pe toata lumea creandu-mi o carierea plina de sclipici, caci atrage ochiul...asta o fi insemnand sa fii femeie?...percep cuvantul acesta ca fiind o metafora nu o devenire intru utilitatea celorlalti in care imi las inima sa piara in culori roz fara sa mai fie franta de sangele iubirii a tot ce e de neinteles, prea am devenit obisnuita, prea am devenit mai mult umbra unei femei decat femeia insasi...si faptul ca ma intreb ce sunt devine o imposibilitate, paradoxul din nou e ca inca pot scrie despre mine, cata vreme?...alta intrebare la care nu pot raspunde, dar poate ca altcineva care a reusit daca nu sa isi insangereze inima macar sa ii dea putin azur pal stie ce inseamna a fi femeie, daca mi-ar raspunde i-as multimi cu o bataie de inima mai putin roz si mai mult....am sa ii spun atunci..."
din "jurnalul unei inimi"
ce inseamna a fi femeie? -
ce inseamna a fi femeie......?
A fi femeie inseamna: sa iubesti si sa te simti iubita, sa oferi si sa primesti, sa te simti mica in bratele celui pe care il iubesti, sa te simti frumoasa, apreciata, sa simti ca esti cel mai important lucru din viata cuiva, sa nu doresti raul celor de langa tine, sa mentii un echilibru intre intre ce vreau si ce pot avea... !!! -
Excelent scris mesajul. L-am perceput ca pe strigatul rasfatat de ajutor al unei femei care are totul si n-are nimic in acelasi timp. Usor utopic, nu-i asa? Femeii aceleia eu i-as recomanda sa arunce un ochi in jurul ei si sa compare cariera ei stralucitoare cu mizeria unui job la negru, de 10 - 12 ore pe zi, platit cu salariul minim pe economie. Sa compare vasele din care mananca in fiecare zi alt fel de mancare cu cele umplute cu cartofi, fasole si varza in fiecare zi. As putea continua dar sunt complet lipsita de chef. Iar rasfatatele care creeaza probleme acolo unde nu sunt ma enerveaza azi.
-
Din nefericire cele mai putin rasfatate nu mai au energia sa strige. Se zbat sa iasa la liman si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ce au, stiind ca se poate mult mai rau.
Uitam sa multumim si ne lamentam. O fi bine? N-o fi bine?
Poate ca am uitat ce inseamna sa-ti pese. Poate ca trecem nepasatoare peste chipul crispat de oboseala al vanzatoarei din colt, al doctoritei stagiare in tura de noapte, al profesoarei de franceza, al chelneritei care ne serveste masa de pranz, al femeii de serviciu care curata budele in urma noastra.
Si poate ca ar trebui sa deschidem mai bine ochii. -
Vrei sa stii care e oful meu? Ti-l spun. Poate ca sunt idealista si poate ca sunt mult prea ancorata in realitatile unei vieti care numai metafizice nu sunt. Desi, recunosc, fac parte din grupul celor pe care le-am numit rasfatate.
Ieri, de 1 martie, toate femeile au primit flori si cadouri - cu exceptia femeii de serviciu, a fetei de la protocol si a fetei care spala vasele. N-a observat nimeni. Am cumparat ciocolate si le-am oferit eu, cadou de 1 martie. Ai vazut vreodata lacrimi de bucurie? Nu ciocolata, ci faptul ca cineva si-a amintit si de ele. Nu trebuie sa-ti mai spun ca de fapt nici nu asteptau ca cineva sa-si aminteasca.
Cat de femei sunt ele? In ceea ce ma priveste ma plec in fata lor cu umilinta si admiratie. -
da..am inteles..foarte urat ca nu si au adus aminte de ele. La noi si au amintit si de femeile de serviciu etc..
Pe mine m a ofticat sincer faptul ca a fost un mesaj atat de dragutz despre suflet si a sarit toata lumea ca nu are chef etc..si e plin forumul in schimb de topicuri deochiate la care toti nu si mai dau rand..cam atat..