Un parteneriat afectiv

  •  
    • 35 mesaje
    5 Sep 2003, 14:32
    0 0
    Fetelor dragi, ar trebui sa vorbim si despre Evele care nu au nimerit-o din prima, chiar daca au fost la locul lor, gospodine, dornice sa aiba un camin fericit etc. Din diferite motive s-a destramat casnicia. Au ramas si cu un copil, doi si cunosc un alt tip dupa o perioada de la divort cu care ar fi dispuse sa mai incerce; nu neaparat cu o cununie, ci un parteneriat adica locuinta comuna, cheltuieli comune, s.a.m.d. Tipul a fost si el insurat, are si el copii. Dupa un timp "de miere" apar altercatii din cauza banilor, a fostilor, a copiilor lui sau ei, etc. Ce credeti, cum ar trebui sa fie si cum sa procedeze o eva in astfel de situatii.
    Daca nu am fost prea clara, revin cu explicatii. Multumesc si va astept.
  •  
    • 111 mesaje
    7 Sep 2003, 11:36
    0 0
    daca ati stabilit un parteneriat, asta inseamna ca ati stabilit un fel de contract, adica niste conditii pe care sa le respecte fiecare din voi, si impreuna. la urma urmei, aveti amindoi cite un trecut, mai mult sau mai putin similar, dar ati hotarit de comun acord sa incercati poate iese in sfirsit ceva bun,atit pentru voi, cit si pentru copii. mai discutati. perioada de miere trece oricum, indiferent de ce tip de relatie este vorba.
  •  
    • 420 mesaje
    7 Sep 2003, 23:02
    0 0
    toate pornesc de la lipsa banilor!
    daca cei in cauza ar avea un program de week-end, un teatru, o iesire la munte, un cadou , si nu numai gandul la plata luminii si a intretzinerii, nu cred ca ar exista conflicte!
    oricum, ai zis ca e o relatzie de parteneriat, deci nefiind implicat nimic legal, si neexistand nici intzelegere, capul sus si mergi mai departe!
  •  
    • 163 mesaje
    8 Sep 2003, 09:15
    0 0
    Bine zis capul capul sus si mergi inainte dar vezi tu, draga Lulu, cind esti trecut de 40 ani, te mai cocosezi putin, devine persistenta teama de singuratate. Oricum, relatia are si frumusetea ei, avem timpul nostru impreuna, petrecem anual concediu undeva la munte, dar mai exista divergente mai ales din cauza copiilor. Pe de alta parte, mi-ar placea sa legalizam relatia dar nu a venit nici o propunere de acest gen, nici macar in trecere. Nu stiu cum sa abordez problema, imi este putin teama chiar si de un refuz. Poate mai mai sfatuiti voi cum sa fac. Aaaa, eu sunt si andreeav!
  •  
    • 562 mesaje
    8 Sep 2003, 12:39
    0 0
    Draga andreeav eu cred ca ar trebui sa abordezi problema direct. Dar trebuie sa te gandesti daca vrei asta cu adavarat. Atata timp cat stati impreuna care este problema? Crezi tu ca daca ai un act care sa confirme lucrul asta nu or sa mai fie discutii si certuri? Important este ce vrei.Daca vrei sa faci asta din cauza convenientelor,abordeaza subiectul cu curaj, finut si delicat. Daca nu, traieste, iubeste, creste-ti copii, cearta-te cat mai putin si fii fericita.
  •  
    • 163 mesaje
    8 Sep 2003, 13:52
    0 0
    Drept graiesti si-asa ar trebui sa procedez dar este vorba si de ceea ce noi construim impreuna. Daca raman numai cu "clipa" dupa ce nu vom mai exista tot ceea ce s-a cladit este si al copiilor lui ori nu-mi convine. Nu sunt egoista dar in aceasta casa muncim noi si copiii mei, aducem imbunatatiri, facem renovari stii cite trebuiesc intr-o casa de-a lungul timpului. Aceasta casa este a mea si-a lui. Dupa ce vom trece in nefiinta, vor avea acelasi drept si copiii lui in conditiile in care ei ne deschid usa atunci cind mai vor niste bani ori cind le este foame (le este dor de-o mincare gatita). Si-atunci, de ce 50%-50%? nu mi se pare drept.
  •  
    • 562 mesaje
    9 Sep 2003, 12:06
    0 0
    Draga mea mai nou s-a legalizat si concobinajul. Daca stati impreuna, dupa cinci ani de convietuire bunurile se impart oricum chiar daca nu sunteti casatoriti.Daca te gandesti la bunuri incearca sa gasesti o solutie. Dar ca sa iti dau un sfat care sa te ajute ar trebui sa stiu concret ce vrei. Poti vinde sau dona. Da sunt de acord cu tine si eu m-as gandi la fel. Dar stii si tu ca relatiile cu parteneri care au copii nu sunt simple. Copilul va fi totdeauna pe primul plan. Mai vorbim.
  •  
    • 83 mesaje
    9 Sep 2003, 13:01
    0 0
    Cripis, lamureste-ma si pe mine cum vine treaba cu statul 5 ani impreuna, daca stai fara acte cam 10 ani, te desparti shi vrei sa imparti bunurile, de unde stie statul ca am stat cu subsemnatul 10 ani? din mutatia de pe buletin? de unde?
  •  
    • 163 mesaje
    9 Sep 2003, 13:26
    0 0
    Cripis, bunurile dobindite se impart dupa cinci ani de convietuire si asta se poate dovedi cu martori si cu documente dar problema este cu ceea ce revine copiilor. Din apartamentul cumparat impreuna (suntem coproprietari), dupa decesul nostru sau al meu intai, copiii lui pot revendica dreptul lor de 50%. Si atunci ma intreb: dupa ani si ani de stat in aceasta casa toti patru (eu, el si copiii mei), dupa ce s-a investit in ea si am intretinut-o sa vina ceilalti doi si sa-si ceara parte egala cu cei doi care au facut ceva in tot acest timp; in cazul in care copiii mei nu vor avea sa le dea c/val. celor 50 procente, apartamentul se vinde. Nu mi se pare corect si nu pentru ca sunt copiii mei; daca ai lui ar fi locuit cu mine in locul copiilor mei, as fi gindit la fel: ei ar fi trebuit sa aiba partea leului. Nu stiu, dar mi se par tare incurcate astea cu ce va fi dupa...
  •  
    • 163 mesaje
    9 Sep 2003, 13:33
    0 0
    ...Si, scumpa, revin: nu pot vinde pentru fara acceptu lui, de donat nici atat! Este ca un lant vicios.