Sora mea
-
0 0Nu imi place in principiu sa cer sfaturi, dar se pare ca am mare nevoie de ele....
Sora mea, am scris mai demult despre ea putzintel pe un topic cu "amante", nu stiu daca isi mai aduce cineva aminte.
Atunci, ca si acum, eram foarte mahnita si ingrijorata.
Are 35 de ani, este frumoasa si poate ca era si o fata desteapta si de succes, dar ocupatia ei de baza a fost cucerirea domnilor cu stare, de multe ori casatoriti, care sa ii aduca pe tava tot ce i-a fost ei lene sa obtina prin munca.
Eu ma simt tare neputincioasa, nu reusesc sa o conving sa se potoleasca, si ma invinovatesc pe mine ca nu o ajut sa iasa din jocul asta de kkt de femeie fatala si sa faca ceva naibii cu viata ei, cat mai are timp.
Am vreo sansa sa o ajut sau ma agit degeaba? Eu nu sunt o mega-diplomata, ar putea cineva sa imi dea un sfat cum sa procedez, ce sa ii spun, cum sa fac sa ma creada si pe mine, sa nu spuna mereu ca eu sunt aia mica si proasta si habar n-am de nimic... -
Delaware, fix aceeasi problema o am si eu cu sora mea, doar ca eu sunt sora cea mare si ea e cea mica. Crede ca frumusetea fizica ajunge si e vesnica si se foloseste de ea la maxim. Eu de ani de zile ma straduiesc sa ii deschid ochii, dar nu am reusit. Personal, cred ca pana ea nu se va lovi cu capul de pragul de sus, nu il va vedea pe cel de jos.
Si eu sunt trista din cauza asta, dar efectiv nu am ce sa ii fac... -
Nu zic sa se marite si sa treaca la cratita. Dar ar putea sa aiba si o cariera, sa nu mai depinda de toti t.ampitii sa o angajeze pe la firmele lor de rahat, sa aiba si ea bucuria de a face ceva bine si de a fi apreciata.
Aduc argumentul ca eu imi cumpar cam ce vreau din banii castigati de mine, care nu sunt putini, si mai ales ca nu dau socoteala nimanui de ei.
Raspunsul este "dar cat te agiti tu pt banii astia? Iti mananci sanatatea si te uzezi, imbatranesti..."
Bullshit, toti imbatranim, one way or another, sau nu stiu bine? -
problema de fata este problema ta..nu a ei
ea si-a definit drumul in functie de valorile ei
se pare ca tu nu accepti aceste valori ale ei..si ai cam vrea sa i le impui pe ale tale
eu te-as sfatui sa te intrebi mai degraba ce se intampla cu tine..pt ca aici TU esti cea care are o problema nu sora ta -
Pai si ce-o sa faca cu drumul asta? Unde duce?
Nu am fost agresiva cu ea, dar deja o vad cum merge la vale, nu stiu cum sa ma exprim bine.
E sora mea, ma doare sa vad cum se alege praful de viata ei, adica nu are nicio realizare pe niciun plan.
Chiar aici ma invinovatesc, ca multa vreme am zis lasa, e alegerea ei, pana la urma cine sunt eu sa o judec... Acum sunt sigura ca nu am facut bine si imi pare tare rau. -
ai putea s-o lovesti acolo unde o doare. ea probabil stie ca nu e realizata pe nici un plan, asa ca ai putea sa-i spui ca daca mai continua asa, o sa ajunga o mare ratata, daca nu cumva nu este deja. intreab-o daca pt ea nu conteaza decat superficialitatea de a fi cea mai tare... spune-i ca-si f*te viata, ca maine-poimaine imbatraneste si apoi o sa isi doreasca sa aiba pe cineva alaturi, iar aventurile ei superficiale nu incalzesc in momentele alea.
poti s-o intrebi daca ea realizeaza cat de efemer si superficial e ce face ea. apoi poti s-o intrebi de ce face asta. daca nu merge cu lovitu', ia-o cu binisoru', io stiu... -
e punctul tau de vedere
poate din punctul ei de vedere ea considera ca are toate realizarile din lume si se afla pe varful valului nu in drum spre vale
ti-a solicitat vreun ajutor?
eu indraznesc sa presupun ca nu
deci ei ii este bine si se simte multumita asa cum este
poti accepta ca suntem diferiti si ca ne definim drumurile in viata diferit?
eu cred ca da...
tot ceea ce cred eu ca poti face este ca daca o sa-i fie vreodata greu si te va solicita sa o ajuti..sa fii langa ea
pana atunci...eu cred ca gestul tau e mai degraba egoist...ai vrea sa ii impui si ei modul tau de viata pt ca TU consideri cfa modul ei de viata e nepotrivit
sigur ca e nepotrivit pentru TINE...ea are insa toata libertatea din lume sa isi aleaga si sa se simta bine pe propriul drum..fara sa fie judecata pt asta
stiu ca e tare greu..dar..poate ca si din punctul ei de vedere de ex drumul tau este drumul spre prapastie...si banuiesc ca totusi nu incearca sa-ti impuna valorile ei..sau daca ar incerca...evalueaza tu ce sanse de succes ar avea....
asa cum ea nu cred ca are vreo sansa sa te faca sa gandesti ca ea....nici tu nu ai aceasta oportunitate..si mi se pare corect sa fie asa
oare de ce te simti responsabila pentru actiunile si viata ei? -
Annamar, daca nu ar fi sora mea nu mi-ar pasa, eu nu ma bag in viata nimanui, sunt chiar o persoana foarte "ne-bagacioasa".
Dar oare nu avem o minima obligatie fata de cei dragi, mai ales fata de rudele apropiate, sa ii ajutam atunci cand faci greseli? Ce ar fi daca nu ne-ar pasa de nimeni, am trece ridicand din umeri si-am zice "fuck it, asta e", nu e asta egoism? Sper ca ce spun acum nu suna a Maica Tereza wannabe...
Daca eu m-as droga, ar fi ok sa ma lase toti in pace, pe principiul ca eu am ales?
Daca eu stiu ca sora mea nu va avea la un moment dat din ce sa se intretina, cand n-o vor mai ajuta "farmecele", nu sunt datoare sa-i spun? Nici macar carte de munca nu si-a facut ani de zile, nu s-a obosit, ca ea are acum bani de la sponsori... va fi probabil o baba amarata cu o pensie de 2 lei.
Crezi ca eu nu o vad ca e trista in momentele cand e sigura? Nu vrea sa recunoasca, dar o simt.
Poate gresesc si eu, nu stiu...
Annamar, imi permit sa te intreb pe tine lucrurile astea pt ca retin ca esti psiholog, sper sa nu ma insel. -
Delaware, nu te mai necaji pentru sora ta!!! Si eu m-am necajit pt a mea ani in sir...Imi amintesc cum veneau acasa avertismentele ca va fi exmatriculata de la liceu, a trebuit sa fie mutata la un alt liceu intr-un alt judet (la noi deja avea o reputatie atat de proasta, asa incat nici un liceu nu a vrut sa o primeasca), si cu chiu, cu vai, a terminat un liceu la seral. Dar, ce conteaza, zice ea, ca e frumoasa. Este, nimic de zis, dar in final ramane o femeie fara nici o ambtite in viata, in afara de a gasi pe unul care sa ii ofere un trai regesc asa incat ea sa nu mai trebuiasca sa munceasca.
Ma doare sufletul, fiindca eu aveam 7 ani cand ea s-a nascut si imi aminintesc cum o plimbam cu carutul, cum am ajutat-o sa invete sa mearga, cum o duceam la gradinitia zi de zi, de mana, cum dormeam cuibarite una intr-alta. Imi dau lacrimile...Apoi faceam cu ea temele...si de la 14 ani a luat-o razna...E pe un drum fara intoarcere, cred eu. Am incercat din rasputeri sa ii dechid ochii, dar degeaba. M-am resemnat...E viata ei, anul asta va implini 25 de ani, deci e femeie in toata firea si nu a facut nimic cu viata ei... -
nu sunt psiholog
a patrunde in mintea surorii tale este insa foarte dificil si nu stiu daca chiar i-ai face un bine
oricum, din relatia in care sunteti este aproape imposibil sa o faci sa isi schimbe valorile..nu ai mijloacele ca sa faci asa ceva..esti prea aproape..
numai schimbandu-si valorile isi va schimba comportamentul....si pentru asta ar fi util un om neutru
i-ar folosi si o schimbare de mediu...a ajuns aici oricum ,cred eu, datorita mediului - a functionat probabil in adolescenta intr-un mediu in care valorile erau cele pe care le are acum...probabil nici parintii tai si nici tu nu ati sesizat la timp lucrul asta ca sa puteti interveni...acum e oarecum mai dificil..
cine stie oare ce pitici sunt in mintea ei si cum ar putea sa fie facuti macar sa vb?..e posibil ca sa nu mai aiba nici macar incredere ca ar putea sa faca alteceva decat face acum..si ceea ce spune sa fie doar fatada pe care o afiseaza in fata voastra
eu doar presupun...greu se poate afla ce este in spatele mastii sociale afisate de un om, care sunt temerile lui, visele lui, cum isi vede practic viata
nu cred ca poti face nimic concret....
ce alternative ii oferi practic? cum ar putea sa-si sustina existenta..acum?fara ajutorul nenumaratilor ei iubiti?cat de mult are ea incredere ca poate obtine un job prin puterea ei proprie?
cred insa ca punerea ei in contact cu oameni care functioneaza pe baza altor valori ar ajuta-o..si foarte multa sustinere si incurajare..
ea este in fond dependenta
ce anume determina un om sa fie dependent de altii?nu cred ca exista un raspuns general valabil..dar inclin sa cred ca dependenta asta e data mai ales de lipsa increderii in ea
ce anume o determina pe ea sa fie dependenta?