alta despartire
-
0 0Stiu ca sunt multe topicuri deja pe tema asta. Am citit cat am putut de mult, am plans, am incercat sa ascult de sfatul celorlalte eve, am incercat sa ma incurajez. Totusi, va scriu, si chiar daca povestea vi se pare deja ' cunoscuta' - sa aveti rabdare.
M-am gandit ca mai bine va scriu voua decat sa-i scriu lui. Numai m-as umili si mai mult..am scris si mai demult aici. Eu am plecat in alta tara, ca sa studiez, el nu a fost de acord, vroia sa ramn in Romania, zicea ca nu poate sa aiba relatie la distanta, dar ma iubeste. Cand am plecat , eram impreuna.Era insa mereu gelos la telefon, ca eu am aici priteni, ca de ce vorbesc cu alti baieti etc. Am incercat sa merg in Romania cat pot de des, cam o data la o luna si o sapt.Totusi, mi-a zis ca nu ma mai vrea- subit. Dupa doua saptamani si-a gasit pe altcineva( mi-a recunoscut ulterior, la insistente). Atat de mult m-am agatat de el: telefoane, plansete, vizite, povesti cu parintii lui. Degeaba: el nu vrea o relatie la distanta, ca mi-a spus sa nu plec, ca in alea trei luni cat eu am fost plecata a suferit enorm,ca nu mai vrea nimic cu mine, dar inca ma iubeste. Si ar mai fi multe de spus...Mai mentionez ca vroia sa ne casatorim( nu avem nici 20 de ani), dar acum imi zice ca daca am plecat nu mai vrea nimic, poate doar atunci cand ma intorc in Romania de tot( peste 4 ani). Eu efectiv nu mai stiu ce sa fac: l-am sunat de tatea ori, i-am plans si mi-a zis ca se simte vinovat, dar sufera prea mult intr-o asemenea relatie. Iar eu efectiv nu il pot uita, tot vreau sa il sun, sa-i trimit un mesaj, nu inteleg cum ma face asa sa sufere, cum poate sa isi faca planuri pentru vara fara mine( aveam planuri impreuna), cum poate vedea viata fara mine.
Atat de mult am plans , atatea nopti nedormite...cred ca am deja probleme mintale, ca e o obsesie. -
lucia nu fi necajita, mai bine acum decat mai tarziu. pentru ca o relatie la distanta sa mearga trebuie sa aveti foarte mare incredere unul in altul si ceva vechime impreuna.
stiu ca iubirea e mare dar 4 ani e cam prea mult la varsta asta sa fiti despariti. nu vreau sa te supar mai tare dar nu prea vad cum sa functioneze asa ceva in afara de cazul in care aveti o relatie deschisa. tu cand ai luat decizia sa studiezi in alta tara, trebuia sa iti asumi si riscul asta, la un baiat sub 20 de ani nici gand sa-i poti cere sa-ti fie fidel 4 ani, nici daca ar vrea n-ar putea.
acum nu mai conteaza, incearca sa il uiti si sa te concentrezi asupra scolii. nu cred ca nu te iubeste dar nu il poti condamna cu nimic, el a spus singur ca nu e in stare sa te astepte 4 ani.
incearca sa te gandesti la viitorul tau, ai facut pasul asta, acum fii hotarata mai departe. daca nu ai crezut ca el merita sa ramai in tara sa studiezi, atunci nu te mai gandi la el. gandeste-te la ceea ce ti-ai propus sa faci de la inceput si cine stie, poate peste 4 ani chiar o sa fiti impreuna asa cum a spus si el...
macar a fost sincer cu tine iar tu ai ales deja. doar daca nu cumva te razgandesti si revii in tara pentru el... altfel, uita-l, doare cat doare, dupa aia trece. probabil ca si el sufera, daca te ajuta cu ceva.. -
Dar eu nu inteleg de ce trebuie sa primesc pedeapsa asta( altfel nu pot sa o numesc), pentru ca am luat o decizie pentru a-mi asigura cumva viitorul. Asta l-ar fi inclus si pe el, i-am promis ca ma intorc. efectiv ma gandesc mereu la el, si desi am multa munca, am tat de multi baieti in jur, nu pot sa nu ma chinui pe mine insami, imaginandu-l cu altcineva. Daca e dragoste, de ce nu gasim in noi puterea sa trecem peste o absenta fizica?
-
draga mea, in momentul in care ai luat hotararea (in modul cel mai corect) probabil ca ti-ai asumat si pasul asta.
pe moment gandeste-te la viitorul tau, daca e sa fiti impreuna veti fi. la 20 de ani e cam greu sa stii ca vrei sa fii cu un om pentru totdeauna - eu una nu-ti recomand sa-ti limtezi posibilitatile...
stiu ca pare ca ti s-a prabusit toata lumea in cap, ca ai face orice (abtine-te sa-l mai cauti, nu-ti faci decat rau pentru ca disperarea asta nu va face decat sa-l indeparteze), dar crede-ma ca dupa 2-3 luni, un an lucrurile au sa arate mai bine. -
draga lucia, daca te iubea cu adevarat distanta nu era o pb pt el, mai ales ca zici ca vii destul de des acasa. si eu sunt plecata de 4 ani la studii in strainatate, mai am putin si gat iar prietenul meu m-a asteptat in tot acest timp. ne vedeam tot la 2 luni, cateodata chiar mai rar, dar de vb, vorbeam zilnic.niciunul din noi cand am plecat n-am crezut ca o sa dureze, dar uite ca a durat.niciodata nu mi-a spus ca nu mai poate continua relatia asta din cauza distantei. intr-adevar, au fost si momente grele, cu multe certuri, am stat despartiti cateva luni, dar tot el a fost cel care m-a cautat si mi-a spus ca ma iubeste. si noi, cand eu a trebuit sa plec, nu aveam decat 19 ani, nimeni nu ne dadea un viitor impreuna.
asa ca, eu zic sa-l lasi in pace, a luat o decizie, se comporta ca un copil mic, crede ca daca auzi ca e cuplat cu alta o sa lasi totul si o sa mergi acasa.daca te iubeste, mai devreme sau mai taziu, o sa-si dea seama ca nici o alta nu te va putea inlocui, si o sa se intoarca la tine. depinde de tine daca o sa-l mai primesti sau nu -
Probabil ca nu te va ajuta foarte mult ceea ce-ti voi spune eu...insa totusi o sa-ti spun ca relatiile formate inainte de 20 de ani (adica intre 18 - 25 de ani vrei sa experimentezi, esti curios, vrei senzatii diferite...si de multe ori asta nu se potriveste cu relatia stabila de cuplu)..de obicei nu rezista in timp..decat daca intradevar cei doi sunt foarte implicati ..ceea ce dupa cum vezi...nu este cazul vostru.
Gandeste-te ca el si-a gasit f rapid pe cineva...asta e ceva suspect la un om care dorea sa se casatoreasca cu tine..e un om slab...pe de alta parte te-a prevenit ca nu va functiona pentru el o relatie la distanta.
Tu ai drumul tau acum, invata bine, fa-ti un viitor si stai fara grija..vei gasi la momentul potrivit o persoana care sa iti dea libertatea de ati construi singura o cariera.
peste un an-doi ... o sa ti se para o copilarie ca ai suferit candva dupa el..trust me ..I know
-
A, si am uitat sa scriu ca mi-a zis ca daca in anii astia o sa fiu cu cineva , adica o sa fac dragoste cu altcineva, nu mai vrea nimic de la mine( ca aia aveam noi special- nu am mai fost nici unul cu nimeni inainte). Nu stiu cat e de corect...toate parca imi spun:"lasa-l , nu te mai gandi la el!" si eu totusi o fac, in mod obsesiv
-
ia uite bre, ma scol duminica dimineata si iar te vad plangand dupa papagalu' ala? sunt convinsa ca ti-a ramas un pic de judecata si ca ai inteles deja ca tipu' asta nu e in regula, da? si imi pare rau sa-ti spun dar el nu te iubeste, asta nu e iubire, decat daca-ti place tie sa te minti singura.
-
mai daca el te paraseste cand e vorba de carira si de viitorul vostru pana la urma ce va face in timp cand vor aparea probleme mai mari,ai sa ajungi sa traiesti cu frica ca te va parasi toata viata?
incearca sa te realizez mai intai pe plan profesional pentru ca ai renuntat deja la iubire pt asta si dupa daca e sa fiti impreuna o sa fiti si peste 10 ani.
eu sincer nu stiu cum a putut sa te puna sa alegi intre el si sansa ta de a te realiza ca om in viata,inseamna ca nu e destul de matur.
draga mea la 20 de ani nu ai sa vezi niciodata un barbat ca e destul de matur,asa ca lasa-l sa se mai coaca putin la minte si daca te iubeste va intelege ca tie nu-ti place sa fii femeia din timpurile medievale sa stai acasa in timp ce el munceste sa va intretineti.