Cand nu ai destule pe cap :(
-
0 0Daca nu aveam destule probleme, s-a mai ivit una recent si, sincer, nu prea stiu cum sa-i fac fata. Ma suna ieri avocatul meu ca vrea sa ne intalnim sa discutam ceva important. Zic “OK, trec pe la tine pe la cabinet cand plec de la birou”. Imi spune ca nu, sa ne intalnim in oras, la o cafea. Accept. Cand ajunge si el, il vad destul de schimbat, in sensul ca era foarte serios. Eu zambesc, el ramane serios. Il intreb daca avem probleme si-mi spune “nu avem probleme; ai probleme si, daca ai sa continui asa vei avea probleme si mai mari”. Eu raman blocata; il intreb ce s-a intamplat. Va dati seama ca mi-a cam inghetat sangele in vine si zambetul pe buze, mai ales ca tonul lui a fost destul de dur si taios.
Ma intreaba cu ce ocazie ma tot intalnesc cu sotul meu si daca am de gand sa divortez cu adevarat sau ma joc de-a divortul asa, ca sa-i pun lui la incercare nervii. Nu stiam ce sa-i raspund; adevarul e ca ramasesem blocata, nu intelegeam care e problema lui. Si-mi spune ca, in timp ce el umbla ca nebunul pe la parchet sa ma scoata basma curata, pe la politie, pe la tribunal pentru mine, eu ma tin de vizite si de intalniri cu sotul meu… Eram blocata efectiv, nu stiam cum sa reactionez. M-am intalnit cu sotul meu de 2 ori: o data la perchezitie si a doua oara am iesit duminica la pranz sa mancam impreuna (m-a invitat el, ca sa ma mai scoata din atmosfera in care eram).
I-am spus ca divortul va continua si ca lucrurile nu trebuie amestecate si mi-a raspuns ca “esti fata desteapta, lucrurile s-au amestecat deja, mai mult decat crezi”. Mi-a spus ca nu mai poate sa fie avocatul meu pentru ca ar incalca normele deontologice si ca a vorbit cu un coleg de-al lui (avocat foarte bun) sa-mi preia cazurile. Eu mi-am iesit putin din sarite si i-am spus ca daca asta vrea, eu nu am sa-l rog sa continue sa ma reprezinte legal si am plecat. Simteam pur si simplu ca-mi fuge pamantul de sub picioare, mi se uscase gatul de nervi si nu mai puteam articula niciun cuvant. Am copilarit impreuna, am fost in aceeasi ga -
Am copilarit impreuna, am fost in aceeasi gasca si aveam incredere oarba in el.
Azi dimieata l-am sunat si nu a raspuns. M-a sunat el acum vreo jumatate de ora:
"m-ai sunat"; "da, azi dimineata, puteam sa fiu moarta pana acum..." "dar nu esti" "din pacate...?" "de ce-mi pui cuvinte in gura?" "vroiam sa stiu cum stau; daca mai esti avocatul meu" "nu ai intele nimic, nu?" "sunt mai proasta" "nu esti proasta; iti place sa o faci pe proasta" "deci?" "nu mai pot fi avocatul tau..." "bine, pa!"
Am niste banuieli si nu-mi vine sa cred ca le am...sau ca ar putea fi adevarate... -
acum, serios vorbind, problema mea e ca nu vreau sa se strice ceea ce avem, adica o prietenie frumoasa. mi se pare ca in ziua de azi, o prietenie ca a noastra (sau cum credeam eu ca e a noastra) e foarte rara; totul pare a se invarti in jurul sexului...mi-e ciuda pe el ca face asta...si nu stiu cum sa abordez problema, nu stiu ce sa fac. nu putem sterge cu buretele "dezvaluirile" astea si sa continuam ca si cand nu s-a intamplat nimic si nu stiu cum sa ma port sau ce sa fac...