recent parasita, cer sfaturi :)
-
0 0citeam mai devreme un topic asemanator - al unei studente, tot de 24 de ani, careia ii spusese prietenul ca nu mai e sigur de ce simte, etc... si m-am gandit sa postez si eu...
povestea mea e putin diferita - noi aveam doar 8 luni impreuna; le aniversam acum, de sfantul valentin.
au fost niste luni destul de agitate - cu certuri destul de frecvente, mai ales la inceput - cand toata lumea ii spunea sa renunte la mine, ca o sa-mi bat joc de el, ca stau cu el pt bani, ca o sa-l insel, ca nu-mi pasa, etc etc... in conditiile in care el era baiatul cuminte si muncitor, sef de promotie si angajat de vreo 3 ani, iar eu eram personajul care a scandalizat caminul, ba prin trecerea rapida de la un prieten la altul, ba printr-o aventura cu un asistent, ba prin... nici eu nu mai stiu ce... era oarecum normal sa nu aiba incredere in mine, la cate auzise...
apoi, incet-incet, am ajuns sa avem o relatie linistita si echilibrata... deja ne faceam planuri sa ne mutam impreuna, sa strangem bani impreuna, ne imaginam cum am fi casatoriti...
ajunsesem sa ne simtim deja casatoriti - parca eram un cuplu idilic din vechile filme americane, in care el vine, seara tarziu, de la servici, iar ea il asteapta cu masa pusa...
doar ca eu nu prea eram pregatita pentru asa ceva...
am ajuns sa ne mai ciocnim in orgolii: el punea monopol pe calculator - eu nu aveam ce face si ma simteam redusa la statutul de "spala vase, spala rufe, fa-ti de lucru cat e el la calculator". eu voiam sa mai lucrez cate ceva seara, cand venea el la mine, sau in week-end si el se supara ca nu avea ce face...
eu am fost mereu o fire f incapatanata si m-am obisnuit in ultimii ani sa nu-mi dicteze nimeni ce sa fac - el avea pretentia sa ma imbrac cum vrea el ( adica serios, sobru), sa nu ma duc la sala ( ca daca pune antrenorul mana pe mine?
), sa nu am telefoane de-ale colegilor de servici in agenda, sa nu mai pastrez legatura cu barbati, fosti sau doar amici, pe care i-am cunoscut in trecut...
de sf valentin ne-am certat - eu eram f obosita si mai aveam si ceva urgent de lucru cand a venit el de la servici - el voia sa iesim cu prietenii lui intr-un bar. s-a fatzait prin camera, nici n-a vrut sa manance, si apoi m-a intrebat dc vin - i-am zis ca mai am putin de lucru ( poate 15 minute...), el s-a imbracat si a plecat, trantind usa...
joi n-a mai trecut pe la mine; m-a sunat seara sa-mi spuna ca nu mai vine pe la mine - ca se duce acasa, sa faca o baie si apoi iese cu baietii in oras...
vineri a venit la mine, in pauza de masa, sa-mi spuna ca nu mai vrea sa mai continuam... eu trebuia sa intru la ore in curand, si i-am cerut sa discutam asta mai tarziu, nu la scoala, in fata elevilor mei si a altor profesori. nici macar nu credeam ca vorbeste serios - ne-am mai certat si la fel a zis ca vrea sa punem punct, iar a doua zi a venit sa-mi spuna ca nu poate trai fara mine, si ca vrea sa continuam... a zis ca vine seara la mine, sa vorbim, dar nu a venit...
mi-a promis ca vine sambata, sa discutam si sa-si ia lucrurile, dar nu a venit... a avut mult de lucru, spune el... am vorbit la telefon - eu l-am sunat, renuntand la orice orgoliu, mai mult plangand si tipand, sa-i cer macar sa-mi
explice de ce face asta, dupa tot ce am avut impreuna...
mi-a promis ca vine duminica, dar nu a venit. toata ziau nu a raspuns la telefon, iar seara m-a sunat de la servici sa-mi spuna ca o sa vina mai tarziu, dupa ce trece pe acasa... apoi m-a sunat pe la 1 noaptea, justificand ca a adormit, de obosit ce era, dar ca o sa vina azi, pe la 7 si jumatate.
evident, nici astazi nu a venit... -
probabil ca nici el nu stie ce vrea.
Sfatul meu este sa nu mai astepti sa vina,sa faci si tu ce face el as a interesant cand nu vine la tine...sa iesi cu prietenele si sa-ti vezi de viata ta... la cat de nehotarat este poate ca se va intoarce sa-ti dea explicatia,poate se va intoarce sa-ti confirme ca vrea sa fie cu tine..dar poate atunci va fi prea tarziu pentru el! -
am plans zilele astea cat nu cred ca am plans vreodata pt un barbat. nu stiu de ce tocmai el, dintre toti cati au fost, mi-a intrat atat de mult in suflet. poate pt promisiunea unui camin, pe care nimeni nu mi-o mai facuse inainte... poate pt ca mi-a spus ca ma iubeste, si stiam ca e adevarat (sau poate m-am inselat...) poate pentru ca, in ciuda tuturor lucrurilor urate pe care le-a auzit despre mine, a continuat sa stea cu mine... sau poate pt ca, odata ce am terminat facultatea, am inteles ca nu e nici o implinire in a trai viata si a-ti face de cap, in a lua ce vrei de la viata fara sa-ti pese de consecinte, si am vrut o relatie stabila si un camin, cu un om pe care (credeam eu...) pot conta...
am adormit ieri plangand... nu pot sa inteleg de ce, dupa tot ce a fost, se poarta asa... poate vrea sa-mi dea o lectie - sa vad si eu cum e sa vreau sa-l vad, si el sa fie ocupat cu serviciul (sau asa sa pretinda
). nu inteleg cum, dupa tot ce am trait impreuna, refuza si sa-mi raspunda la telefon, si nu vine la mine nici macar pt o ultima discutie si ca sa-si ia lucrurile de aici.
o parte din mine spera ca face asta doar pt ca stie ca, atunci cand ma va vedea, nu va putea sa continue in hotararea lui de a ne desparti... o parte din mine e gata sa-l ierte pentru comportamentul asta razbunator pueril...
alta parte din mine spune ca n-ar trebui sa vreau sa-mi cladesc un camin langa un om care se poarta atat de copilareste ( ca sa nu zic mitocaneste) intr-o situatie ca asta...
mi-am cladit deja, in minte, viata mea de vineri incolo, fara el. o sa am mai mult timp liber si deci o sa lucrez mai mult - si o sa castig si bani mai multi (mai am un fel de part-time...) o sa iau lectii de engleza... o sa ma duc la sala... o sa ma tin de cura, pe care el mereu mi-o sabota cu pofta lui de mancare si dorinta de a manca, seara, impreuna... o sa am mai multa grija de mine... o sa... o sa...
pare grozav viitorul in lipsa lui... dar tot nu pot sa nu plang, gandindu-ma cate vise ne-am facut impreuna... -
stiu... m-am hotarat sa nu-l mai astept. lucrurile lui sunt starnse intr-un colt - hainele, cartile, parfumul de la mine, globurile pe care le-am cumparat pt primul nostru cracin impreuna... a cheltuit o groaza de bani pe ele, zicand ca oricum o sa le avem si pt anii care vin...
tot nu pot sa inteleg... cat de orgolios poate fi un om, incat sa renunte la femeia pe care ZICEA ca o iubeste, doar pt ca nu a putut sa iasa cu el in oras, la ora stabilita, de sf valentin? -
Nu vreau sa fiu rea,dar gandeste-te ca in seara aia in care ai refuzat sa iesi cu el s-a intamplat ceva.Probabil a fost in compania altei femei.Eu cred ca asta ii explica comportamentul daca spui ca incepand din seara aia nu a mai vrut sa auda de tine.
Dar banuiesc faptul ca nu e nimic serios din moment ce nu vine sa-si ia "catrafusele" de la tine.Ceva tot il mai leaga de tine.
Tot ce trebuie sa faci e sa discuti cu el chiar si la telefon ca sa lamuriti situatia... -
ombladon, ti-ai gresit omul cu replica aia! de aproape 3 ani ma intretin singura, si nu mi-a platit nimeni vreodata lucrurile pe care mi le-am dorit. am lucrat, am dat meditatii, am facut chestionare in strada, am facut proiecte altora, si niciodata nu am primit si nici nu am asteptat nimic de la nimeni, fie el cu bmw sau mertan!

in legatura cu respectivul... i-am trimis un sms, ca ii las lucrurile la un prieten sa i le duca la servici... m-a sunat pe la 11 noaptea sa-mi spuna ca e inca la servici, si ca asta e motivul pt care nu a venit nici azi, dar o sa vina maine...
nu mai astept nimic...
a fost omul cu care mi-am facut multe planuri si primul, dupa mult timp pierdut in relatii terne, pe care chiar l-am iubit si mi l-am dorit pentru mult timp in viata mea...
... dar nu mai cer nimic de la el; nu-l mai sun, nu-i mai cer sa vina, sa stam de vorba, nu-i mai cersesc atentia, nu mai plang, nu-mi mai rog prietenii sa-l sune ca sa-i zica sa ma sune inapoi...
oof... cand scriu, par atat de hotarata. dar mi-e sufletul plin de el, si numai cand ma gandesc la el, la "puiul meu", imi vine iar sa plang...
unde e classy, cu sfaturile ei de recucerire (preferabil si de domesticire) a prietenului, de pe topicul celalalt?
-
sa recapitulam:el ,la orele 23 e inca la servici,de regula,in timpul liber,fie doarme ,fie e cu nasul in computer...
tu,iti amani[sau refuzi] placerea de a iesi cu iubitul tau,incercand sa mai smulgi un sfert de ora pretios,pentru a-l dedica muncii..
mi se pare mie sau avem de a face cu 2 workoholici???????
mey,fratilor,daca la 20 de ani nu aveti timp de dragoste,probabil la 40 nu veti mai avea chef,secatuiti de atitea esecuri sentimentale dar macar ...cu cariere,,beton''.
eu zic sa lasi orgoliile la o parte si daca tii la omul asta sa-ti faci timp pentru o discutie sincera cu el,fara reprosuri si lacrimi,chiar si pe terenul lui.
stii
aca nu merge Mahomed la munte,vine muntele la M...
incearc-o si pe asta!
si mai usurel cu munca !o fi ea bratara de aur dar ce-i prea mult strica! -
dap...asa am patit si eu..bine ceva asemanator chiar acum 2 zile..dar eu iam spus GATA lui in situatia mea...e o jigodie si asta la fel ca toti barbatii...si ar trebui sa ti se rupa tie de el..iesi si tu mai des cu gagicile prin oras...la un club ceva..si o sa vezi cum timpul o sa le rezolve pe toate..asa mi sa intamplat mie;;cred ca neam impacat de 3 ori pana acum...si recumosc...prima si a 2a oara..am fost cu adevarta distrusa..nu mai iesisem deloc din casa..stateam si plangeam,nu ma puteam opri,24 din 24 de ore am stat timp de cateva zile in casa..dar in fine;..a trecut,acum imi pare bine ca nu ma mai prea intereseaza de el..sfatul meu e sa faci ceti spune tie inima,daca tu chiar il iubesti si tii la el f mult ar fii pacat sa nu mai acorzi a 2a sansa,trebuie sa te gandesti bine,Si pana la urma urmei tot o jigodie a ramas si un mizerabil,pentru ca nu meritati asta
..iar viata ta nu se opreste la el.pusy -
Spunea cineva ca suntem workaholici... Asa era el, pana sa fie cu mine, si se pare ca acum, dupa cearta de miercuri, s-a intors (cam subit) la vechile obiceiuri...
Eu incerc doar sa castig niste bani in plus - ma simt ciudat stiind ca el are un salariu de 4 ori mai mare ca al meu, stiind si ca sunt destui care au zis ca stau cu el pentru bani... Am vrut doar sa demonstrez contrariul - ca nu m-am limitat la a fi o profesoara de gimnaziu superficiala, ca pot sa fac mai mult, ca pot sa castig mai mult...
uneori am exagerat cu "munca" in plus, dar tot ce am vrut a fost sa ma simt ca sunt la nivelul lui - profesional si financiar, sa nu permit nimanui sa ma eticheteze altcumva...