am si eu soarta mea?...................

  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 19:15
    0 0
    Tocmai am primit telefon de la o buna prietena. Ma anunta super fericita ca este insarcinata si ca iubitul ei acum plange de emotie

    M-am bucurat sincer pentru ea, dar cum am inchis telefonul am pufnit in plans.
    Nu sunt rea si nici invidioasa. Dar ... atat de mult imi doresc si eu un copilas!

    De mica admiram pe srada femeile insarcinate (mi se pareau efectiv zeitati ) si imi doream sa fiu o mamica tanara. Mama m-a facut pe mine la 27 de ani si pe sora la 29, si ma gandeam ...vai, ce tarziu ne-a facut, eu voi face copii mult mai devreme! Si iata-ma aproape la varsta la care mama ne avea pe amandoua, si iata cum in jurul meu toti s-au asezat la casa lor, inclusiv vecina cu care saream coarda in spatele blocului plimba acum copilasul de mana ... inclusiv fetita cu care imi plimbam catelul, este acum de mana cu o splendoare de fetita mare si frumoasa.
    Iar eu nu.

    Cred mult in soarta si stiu ca daca nu e sa fie (ceva, orice) putem sa ne dam si cu curul de pamant, ca nu va fi. De asta imi e cel mai teama.
    Toata viata am compatimit-o pe matusa mea, o femeie frumoasa, desteapta, pe picioarele ei ... dar care a ajuns la batranete fara sa cunoasca bucuria nasterii. Ma gandeam candva ca a fost alegerea ei. Dar acum ma tem atat de tare!

    Ma intelegeti? A fost vreuna dintre voi in disperarea mea si totusi soarta i-a suras?
    Mi-e tare greu. Abia acum, plang foarte tare si realizez cat de greu imi este ...
  •  
    • 5304 mesaje
    19 Feb 2007, 19:26
    0 0
    Pai ai probleme? Nu poti avea copii? Sau nu ai intalnit inca masculul demn de asta?
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 19:28
    0 0
    Nu stiu daca am probleme (pana acum m-am ferit cu strasnicie, sper sa nu am!!), dar intotdeauna am fost de principiul ca nu voi face un copil pana nu voi fi in stare sa ii ofer toate conditiile. Asta inseamna in primul rand un camin. Iar o casa e ATAT de greu de cumparat in ziua de azi ..... foarte aproape de imposibil
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 19:30
    0 0
    Faza este ca tipa care tocmai m-a sunat locuieste cu chirie impreuna cu iubitul ei si alti 3 membri ai familiei si au un salariu foarte mic ... dar probabil daca asteptau ziua sa isi ia casa si sa obtina servicii mai bune ramaneau fara copil ..... Eu nu cred ca as avea niciodata curajul lor
  •  
    • 5304 mesaje
    19 Feb 2007, 19:35
    0 0
    Pai...sorry...dar daca asta ai decis tu atunci de ce te plangi?
    Cam cand crezi tu ca o sa ai TOT ceea ce vrei sa-i oferi unui copil?
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 19:39
    0 0
    Pai ... vezi, tocmai asta e: poate niciodata.
    Si atunci ce sa fac? Sa imi satisfac dorinta egoista de a avea un copil care va veni peste ceilalti din casa (nu, nu ma refer la iubit) ca o povara? Care nu va putea avea camera lui, mochetata cu ursuleti si plina cu jucarii pe pereti? Care va trebui sa asiste periodic la certurile mele cu ... x si y din casa pe motiv ca "de ce tot pui paharul ala acolo???"
  •  
    • 1883 mesaje
    19 Feb 2007, 20:04
    0 0
    Anisia...la fel ca tine am gandit si eu (pana n-am casa/masa/sot/stabilitate) nu m-apuc sa fac copii.Si-acum gandesc diferit:un copil nu-l planifici,il faci c-un om pe care-l iubesti (whoever is that one) dar...sa stii ca-l iubesti!
    Restul...nu are asa mare importanta,asa vad eu lucrurile acum...
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 20:05
    0 0
    Dreamer, tu ai copii? Cati ani ai?
  •  
    • 1883 mesaje
    19 Feb 2007, 20:15
    0 0
    Nu,n-am copii si regret asta.Sunt decisa sa infiez,am 44 de ani!
  •  
    • 765 mesaje
    19 Feb 2007, 20:25
    0 0
    dar sunt si alte femei care au facut copii la peste 44. nu ti-o dau exemplu pe adriana iliescu dar daca ai cu cine, ai putea inca sa faci.
  •  
    • 5304 mesaje
    19 Feb 2007, 20:39
    0 0
    La noi,copilul a fost primul "lucru" pe care l-am avut impreuna,el (ea) ne-a unit,de fapt...stiu,nu e cea mai inteleapta alegere si putea sa iasa rau....si noi stateam pe capul cuiva (a se citi parintii mei)care au sfarsit prin a ne da afara....am stat prin camine,pe la prieteni,etc...dar acum,dupa aproape 13 ani e bine,avem casa noastra,servicii bunicele si ,mai ales,o fetita minunata...
    Apartamentul l-am cumparat anul trecut,daca aveam acelasi principiu ca tine acum ne apucam de conceput copii,sau poate nici acum ,ca nu avem chiar tot ce vrem nici acum...
    Nu zic ca a fost usor dar asta e VIATA.
    Eu nu-ti zic sa te apuci sa faci copii indiferent de urmari si e laudabil ca vrei sa-i asiguri toate alea inainte de a veni pe lume,dar daca nu esti cumva Monica (fosta Gabor) sau nu castigi premiul cel mare la loto e cam greu si timpul nu sta dupa tine...
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 20:46
    0 0
    Stiu ca ai dreptate. Tocmai asta ma ingrozeste, ca stiu ca ai dreptate
  •  
    • 1883 mesaje
    19 Feb 2007, 20:47
    0 0
    Asculta-l pe Done,anisia....are mare dreptate!

    Imeda,as putea inca...da` n-am cu cine...(tot inca)! Si nu prea mai am chef sa caut...copilul tre` sa-l faci cu cineva care ti-e drag si-l iubesti,nu asa...aiurea (parerea mea,repet)
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 20:50
    0 0
    Ai putea face o inseminare artificiala. Este totusi altceva atunci cand ii dai tu viata. Eu pentru asta traiesc ... sa-l simt cum creste in mine, sa fie sange din sangele meu
    Si eu as adopta un copilas, dar doar in cazul in care nu as putea eu sa-i dau viata.
  •  
    • 1883 mesaje
    19 Feb 2007, 20:58
    0 0
    Ideea pe care-am vrut eu sa ti-o transmit,Anisia,e ca,daca vrei sa SIMTI toate astea,sa nu amani mereu momentul,sa lasi SA SE INTAMPLE asta,atunci cand iubesti. Si nu ti-as spune-o daca ai avea 20 de ani!
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 21:02
    0 0
    Este ceea ce imi doresc cel mai mult in viata asta, ceva fara de care as considera ca am trait DEGEABA
    Si DA, iubesc foarte mult, si culmea, si el isi doreste foarte mult ....... dar nu am curajul, daca s-ar chinui din cauza mea consider ca mai mult rau as face ...
  •  
    • 1883 mesaje
    19 Feb 2007, 21:07
    0 0
    Ce-ar fi sa discuti cu el despre dorinta asta a ta?
    Fara sa mai faci referire la subiectul cu telefonat-noaptea-fosta-iubita-chiuveta,et(sau ai discutat deja cu el azi ceva referitor la asta?!).
  •  
    • 1883 mesaje
    19 Feb 2007, 21:13
    0 0
    Hmmm...de ce crezi tu ca "s-ar chinui"?
  •  
    • 2370 mesaje
    19 Feb 2007, 21:30
    0 0
    Din motivele pe care le-am postat pe pag. 1 la ora 19:39.

    Am discutat cu el pe tema asta, amandoi ne dorim f mult cu sufletul, dar cand ne intrebam ratiunea nu mai vrem nici unul

    Am incercat sa strangem bani sa ne cuparam o locuinta a noastra, dar nu am reusit. El tot promite si nu pune deoparte nimic. De cate ori imi vine sa ma supar pt. asta ... imi aduc aminte ca eu castig mai bine ca el si tot nu reusesc ... so ...
    Si nici nu cheltuim banii pe prostii, pe rasfaturi ... pur si simplu se duc
  •  
    • 1883 mesaje
    19 Feb 2007, 21:44
    0 0
    o.k...iti spun ce-as face eu,dac-as fi in locul tau:as lasa sa se intample...daca e sa se nasca un copil din dragostea mea si-a lui,l-as face! Nu ca sa-l constrang/oblig...ci pur si simplu pentru ca MI-AS DORI sa fac un copil cu el,omul pe care-l iubesc.

    E pacat sa nu faci un copil cu un om pe care-l iubesti,sa te lasi influentata de alti factori (nu-i mai repet),spun asta pentru ca acum,as considera ca sunt egoista dac-as face un copil fiindca mi-l doresc eu,indiferent cu cine.Asta consider eu ca e egoism,sa faci ceva,doar fiindca-ti doresti DOAR TU cu ardoare ceva....Si...nu stiu daca in cazul in care vei avea alt iubit o sa "simti" neaparat SA FACI UN COPIL cu el...eu zic ca-i mare lucru,poate fiindca nu mi s-a intamplat sa-mi doresc asta cu oricine (sau cu prea multi! ,dimpotriva..).