cand nu simti dragostea mamei...

  •  
    • 9 mesaje
    15 Feb 2007, 11:26
    0 0
    am deschis acest topic pentru ca in ultima vreme m am simtit foarte singura. Desi am familie, am un sot bun si o fetita minunata , ne intelegem bine... imi lipseste ceva... dragostea parintilor
    M am nascut la tara intr un orasel frumos de munte, am crescut acolo si am fost educata cu principii solide, am fost batuta la fiecare urma de greseala... imi luam bataie in fiecare dimineata daca nu spuneam lectia bine... pentru ca vezi doamne trebuia sa am 10 pe linie sa nu rada lumea de parintii mei.
    Copilarie... nu stiu daca am avut pentru ca am fost un copil retras si trist, ma gandeam in tot timpul cum pot sa fug din casa aia.
    Parintii mei sunt niste oameni normali, tata un bun muncitor, nu bea n a facut scandaluri, mama la fel... insa au fost foarte foarte drastici.La 6 ani dupa ce m am nascut eu a venit pe lume sora mea, mi a fost draga, practic am crescut o insa dupa ce ne am maturizat nu ne am mai inteles.
    Am luat o in bucuresti cu mine am avut grija de ea si drept multumire ea s a purtat foarte urat cu mine. Cand n am mai putut sa o tin cu mine si cu sotul meu in casa m au acuzat pe rand si ea si parintii mei ca am dat o afara din casa. Tin sa precizez ca sora mea a fost rautacioasa dintotdeauna iar parintii mei au tinut foarte mult la ea adika eu n am avut nici o sansa in fata ei niciodata. S a casatorit cu un tip pentru bani si minune, acum cand tipul a pierdut banii si nu mai are nimik ea divorteaza.
    Acum mama ma acuza pe mine ca i am distrus viata, ca din cauza mea s a maritat, ca n am mai tinut o in casa cu mine desi devenisem tinta descarcarilor ei, mama ma suna numai ca sa mi povesteasca de ea la cat de amarata e , cand mergem pe acolo imi povesteste numai de ea si nu ma intreaba nimik despre mine. Ba chiar mi a spus ca m am ajuns acum ca am de toate si ca ma doare n cot de ei si de sor mea.
    Cel mai mult ma doare ca nu are incredere in mine, nu crede nimik din ce i spun, nenorocita asta mica i a spus ca s a dat barbatu meu la ea si ea a crezut. Ceea ce nu e adevarat pentru ca sotul meu n ar face asa ceva in viata lui.
    Simt un gol imens pentru ca n am simtit dragostea lor niciodata , cred ca si daca ma luau de la casa de copii nu se purtau asa, nu stiu ce rau le am facut.
    Ajutati ma va rog cu un sfat sa mi mai treaca golul asta ca de cateva zile de cand m am certat cu mama mea la telefon sunt zombi parca nu vad nici pe unde merg.
  •  
    • 5364 mesaje
    15 Feb 2007, 11:42
    0 0
    Ai ce ?

    Edit later : ai reeditat topicul.
  •  
    • 7934 mesaje
    15 Feb 2007, 11:43
    0 0
    huh?
  •  
    • 9 mesaje
    15 Feb 2007, 11:54
    0 0
    scuze am scris doar... am... ca sa ma loghez intai ca am pierdut odata tot ce am scris pentru ca nu mi recunostea adresa dupa ce am dat send
  •  
    • 5364 mesaje
    15 Feb 2007, 11:55
    0 0
    Ooooooooooffffff ... sincer as vrea sa-ti pot da un sfat, dar nu stiu care ar fi cel mai indicat. De ignorat ... nu prea poti, pentru ca vrand nevrand ei sunt parintii tai, respectiv sora ta. Cel mai indicat ar fi sa te " obisnuiesti " cu ideea ca ei asa au fost din todeauna si cel mai probabil asa vor ramane. Cel mai bine, concentreaza-te asupra propriei tale familii, pentru ca acum, in acest moment ea este prioritara. Imi pare foarte rau pentru ceea ce simti si ceea ce traiesti, dar nu cred ca-i vei putea schimba vreodata.
  •  
    • 740 mesaje
    15 Feb 2007, 12:01
    0 0
    of...doamne...mai sunt si genul acesta de parinti...nu esti singurul caz...uite eu am un amic care munceste de la 18 ani sa aduca bani in casa desi are o sanatate mai subreda si mama lui nu ii accepta iubita de nici cum si din cauza asta are scandaluri el non-stop si ea saraca tot o fata umila ca si el e si munceste si tot... in schimb fratiorul mai mic care isi petrece toata ziua pe net si noptile prin cluburi si o injura de fiecare data cand are ocazia e sufletul ei chiar ea se amuza pe ce injuraturi da el dupa ea...imi pare sincer rau ca asa e la tine...noi suntem alaturi de tine daca te ajuta cu ceva... :*
  •  
    • 1628 mesaje
    15 Feb 2007, 13:05
    0 0
    oooooof,Doamne! din pacate nu esti singurul caz si ma intreb uneori de ce cred ,totusi ca ai noroc cu propria ta familie sper ca ei iti sunt alaturi nu poti sa te faci ca nu exista sunt parintii tai naturali si stii cum se spune : rudele nu ti le alegi,le ai pur si simplu
  •  
    • 27 mesaje
    15 Feb 2007, 13:33
    0 0
    aceasta "nenorocire" este si la mine in familie.tu ai noroc ca nu stai cu ei in casa,ca ar fi mai rau.
    eu am 20 de ani,iar sora mea 18.tatal meu nu mai este intre noi iar mama este impotriva mea.de cand sa intamplat nenorocirea cu tatal meu eu nu mai exist pt ea.orice asi face nu fac bineaca imi merge bine sunt o egoista,nu ma intereseaza decat sufletul meu,sunt avara si nesuferita(asa sunt caracterizata de mama si sora mea),dar tot timpul impart cu ele ce am ...hainele mele le foloseste si sora mea,bani am dat in casa mai bine de jumate din salariu(am salariu mai mare ca mama)si multe altele. nu am mai putut suporta,asa ca m-am separat de ele;cheltuielile le impartim si in rest sunt separat.cat despre iubire sufar in tacere,dar mai ales incerc sa fiu indiferenta.

    iti doresc tot binele din lume(na mai pune totul la suflet-macar incearca)
  •  
    • 1711 mesaje
    15 Feb 2007, 14:44
    0 0
    ioana79, inainte de toate felicitari pentru fetita si pentru casnicie! din cate stiu (daca nu sufar de amnezie0 tot tu te plangeai pe aici de sotul tau, de casnicia ta care nu merge... ma bucur sa aud ca pe planul acesta totul este ok!

    legat de mama si de sora ta... lasa de la tine! uita! sa spuna ce-or vrea, vorbele sa treaca pe langa urechea ta! stiu ca doare sa auzi nedreptati, dar.... sunt intr-o masura inca familia ta si macar pentru asta sa nu pui la suflet toate rautatile lor.... se mai intampla si din astea, familia nu avem cum sa ne-o alegem... in rest, mai multa intelepciune de azi incolo si ... sanatate! caci ASTA conteaza cu adevarat, nu?!
  •  
    • 9 mesaje
    15 Feb 2007, 15:34
    0 0
    Buna,
    cu siguranta ca mi va trece insa cere timp. Probleme si discutii referitoare la acest subiect au fost mereu insa de 2 ani a fost liniste, chiar ma impacasem cu ideea ca asta e si asa sunt parintii mei, insa de la ultima vizita de duminica si ultima discutie la telefon s a stricat iar totul.
    Parca a rasucit cutitul in rana, urasc sa mi reproseze ca m a ajutat si ca mi a dat, pana la urma n am nevoie de bani si de bogatii am nevoie de ei, de dragostea lor.
    Am niste sentimente groaznice, ma simt abandonata, ca si cum nu mi as mai apartine si n as apartine nimanui. Sotul meu imi spune sa ma linistesc si sa ma obisnuiesc cu ideea ca asa au fost mereu si pe ea au iubit o cel mai mult, ca eu il am pe el si pe fetita noastra dar simt un gol asa mare ca nu stiu cu ce sa l umplu, ma doare asa tare!!!
    Delia, intr adevar am avut probleme cu sotul meu dar s au rezolvat, ca in orice casnicie sunt si discutii, nu poate fi totul roz. Multumesc lui Dumnezeu ca ii am pentru ca daca n ar fi el si fetita n as avea pe cine sa ma bazez si as fi intr adevar singura.
    Multumesc ca sunteti alaturi de mine.
  •  
    • 3528 mesaje
    15 Feb 2007, 16:08
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 93 mesaje
    15 Feb 2007, 19:00
    0 0
    atata timp cat ai o fetita si un sot care te sprijina sa nu mai spui ca te simti abandonata.Daca tu ai aceste sentimente sunt convinsa ca nu mai ai puterea sa fii vesela si o companie super pentru cei doi.AI GRIJA ei au nevoie de asta.Cum nu poti sa umplii un astfel de gol??..fa ceva impreuna cu fetita si sotul tau, fa-le surprize,gandeste-te cum sa pui la cale momente pline de dragoste pt ei ...si lasa ca parintii isi vor reveni ei ...si eu am fost convinsa ca nu sunt iubita de parinti ..nu au stiut cum sa o arate niciodata dar cand ajungi la un necaz indiferent cat de mare tot parintii sunt cei care iti arata intr-un fel cat tin la tine. Concentreaza-te asupra casniciei tale , fa fericite persoanele de langa tine si lasa-i pe parinti sa simta ca vrei sa iti vezi de viata ta si ca nu mai esti fetita care trebuie sa stea "drepti" in fata lor.Nu e o revolutie, ci e dreptul tau la viata si familia personala.
  •  
    • 12819 mesaje
    15 Feb 2007, 19:55
    0 0
    ionutza, hai sa-ti zic eu ce greseli faci:

    1. de exprimare. trebuia sa spui ca:
    <> si gata

    2. sociale. daca cineva nu ma doreste, daca nu-mi este bine MIE, incetez in a mai incerca sa ma apropii. PUNCT. dupa moartea lor ce vei face? iti zic eu: nimic. considera ca i-ai pierdut. nu ii mai suna, lasa-i pe ei s-o faca. cand mai aduc vorba despre sora ta, schimba subiectul, spune-le ca nu te mai intereseaza. poti deveni si dura, sa vorbeasca sotul tau cu ei. sa le spuna ca parerea lor nu are nici o putere asupra ta in subiectul asta. right?

    3. de judecata. nu tu hotarasti cine e vinovat si cine nu, cine se casatoreste si din ce motive. nu e treaba ta. nici pe altii sa nu-i lasi sa hotarasca in privinta ta.

    daca parintii tai nu s-au maturizat pana acum, n-o s-o faci tu cu vorba buna. trebuie o revolutie acolo. daca nici atunci, TU ESTI IN POZITIA DE A PUNE CONDITII ACUM ca sa mai vorbesti cu ei. FA-O! ai si cu ce sa-i ameninti: nepotica lor si faptul ca din ce in ce EI vor avea nevoie de tine si nu invers. SPUNE-LE!

    vad topicul asta ca si celalalt in care un animal da intr-o fata si ea se intoarce mereu la el. nu-ti e bine? taie raul, cutitul e in mana ta. nu lasa mizeriile sa-ti umbreasca fericirea ta, care e mare.
  •  
    • 345 mesaje
    15 Feb 2007, 20:08
    0 0
    Tsu usor de spus, greu de facut.
    Cand e vorba de proprii parinti situatia este mai dificila .
  •  
    • 2784 mesaje
    15 Feb 2007, 20:14
    0 0
    Sfaturile ce ti-au fost date sunt foarte bune si ar fi bine sa incerci sa le urmezi.Nu insista sa obtii ce nu ti se poate da.Cu cat ceri mai mult cu atat vei primi mai putin.Multumeste-i lui Dumnezeu ca ti-a dat o familie frumoasa si indreapta-ti toata iubirea spre binele ei si al tau bineanteles.Cu cat le vei oferi mai putina atentie cu atat le va veni mintea la loc,daca mai au asa ceva.Iti doresc sa-ti gasesti linistea si fericirea alaturi de familia ta care are cel mai mult nevoie de dragostea ta.
  •  
    • 12819 mesaje
    15 Feb 2007, 23:08
    0 0
    grace, rolul unui parinte este clar (sau ar trebui): sa-si vada copilul fericit.

    parintii ei au probleme mari cu logica. dar au gasit terenul moale (teren pregatit tot de ei, in timp). atunci ISI PERMIT lucruri nepermise. sa intre in viata ei si sa-i comande cum sa si-o traiasca, isi imping responsabilitatea lor de a-si creste celalalt copil pe umerii astuia mai mare.
    si astfel, desi nu mai traieste cu ea, CACI EA ARE FAMILIA EI ACUM, fara nici un fel de respect fata de ea si sotul ei, isi permit sa provoace ne-fericire.
    sincer, ce fel de parinti sunt astia?
    mie nu mi-ar trebui.

    greu de facut?

    pentru mine n-ar fi deloc greu. mai mult timp liber pentru motor, pentru ski, chicks, invatat, proiecte etc.

    si, dac-ar fi cazul, sunt SIGUR ca va veni un timp in care ma vor (va) RUGA sa vin sa stam de vorba. atunci, cand isi vor (va) da seama de raporturile de dominatie, ma voi duce. si nici nu astept nici nu accept reprosuri. pentru ca daca eu am puterea sa n-o fac, tot acelasi lucru il astept in schimb. doar pornesc de la presupunerea ca suntem oameni maturi toti.
    TREBUIE sa fie fericiti ca m-am dus sa-i vad, nu sa-mi dicteze ce am de facut.

    luati exemplu din jungla. dupa ce a crescut, puiul este indepartat de mama sa poata trai singur, in nici un caz puiul mai mic nu suge la cel mai mare. invatati.
    VOI AVETI GRIJA DE PARINTI PENTRU CA VRETI, NU ESTE O OBLIGATIE, OBLIGATIA VA PRIVESTE DOAR IN CAZUL COPIILOR VOSTRII.

    nu sunt educati in acest spirit? aveti sculele necesare sa-i educati voi pe parinti. niciodata nu e prea tarziu, iar educatia asta se face din timpul vostru tot in interesul lor.
  •  
    • 556 mesaje
    15 Feb 2007, 23:22
    0 0
    crede-ma ca un caz identic am in familie:
    bunica mea a iubito dintotdeauna pe sora mamei mele(care este mai mica)mai mult decat pe ea.iti dai seama ca si mama saraca a suferit enorm,norocul ei a fost ca a scapat din strictetile bunicii mele cand a venit sa faca facultatea la bucuresti.
    acum,matusa respectiva are la randul ei 2 fete,cea mare este mereu neglijata si pusa la perete in fata celei mici.cu toate ca cea mica nu mai e chiar atat de mica incat sa nu inteleaga(are 11ani).daca in casa la ei cea mica sparge un tv,cea mare este batuta etc.
    a mai facut matusa un lucru care m-a deranjat p mine(c sa mai spun de ea) foarte tare.de ziua celei mari,nu a dat mare importanta,i-a dat sa iasa in oras si cam atat;iar de ziua celei mici a facut cea mai mare nesimtire posibila!cu o seara inainte o tot aplauda,pupa etc ca ziua urmatoare este CEA MAI MARE ZI,iar dimineata a venit acasa cu crini pentru ea si a zis''imi pare rau ca ti-am luat crini,am vrut sa-ti iau trandafiri ca stiu ca-ti plac dar mi s-au parut cam ofiliti''....va dati seama cum a putut sa se simta verisoara mea cea mare,cand de ziua ei nici macar o garoafa nu s-a sinchisit sa-i ia masa!
    DACA TOT FACI 2 COPII,DE CE TREBUIE SA FACI DIREFENTA?NU SUNT AMANDOI AI TAI????
  •  
    • 1094 mesaje
    15 Feb 2007, 23:22
    0 0
    Ranile adanci trebuiesc vindecate nu ingropate sub aparenta duritatii si nepasarii.Pentru ca revin mai devreme sau mai tarziu.. Nu stiu sub ce forma dar trebuie facut pace cu ei la modul ca ar trebuii sa le spui deschis cat de mult iti lipseste , ti a lipsit acel ceva..ce ne ai spus noua aici.
    Eu cred ca ei te au vazut pe tine mai puternica decat pe sora ta si de asta si-au indreptat mai mult atentia asupra ei. explica-le ferm ca ii iubesti dar ai si tu o familie si sora ta nu avea cum sa stea cu voi la nesfarsit..daca nu ai facut asta deja..
  •  
    • 12819 mesaje
    16 Feb 2007, 02:42
    0 0
    ochi dulci, hai pe bune acuma daca ai avea 18 ani ai prefera sa-ti petreci ziua cu ai tai sau cu prietenii? ce sa-ti zic mare branza c-a inceput s-o pupa p-aia mica pentru ca in urma cu 11 ani si 9 luni au zguduit-o pe citronele. are si de ce sa fie felicitata cea mica. in plus ii mai aduce si un brat de vietati, ucise pentru 2 lei, in agonia mortii

    hai sa-ti pun o alta intrebare mai tare..
    ai prefera sa ai niste parinti care te "persecuta" dar te tin in facultate la bucuresti si-ti fac mofturile (chiar daca ai impresia ca pe sora ta ar iubi-o mai mult) sau niste sarantoci care-ti ofera dragoste dar n-ai o carpa sa pui pe tine, ia hai ca-s curios...

    tsunami extremistu'
  •  
    • 9 mesaje
    16 Feb 2007, 10:05
    0 0
    Multumesc mult pentru sfaturi , sincer va spun ca mi am mai revenit, intrasem intr o pasa foarte proasta.
    Stiti care e problema la mine? Eu stiu cum sunt ei si cum s au purtat cu mine toata viata. In ultimii ani am facut ce am vrut , ei nu s au bagat in familia mea pentru ca nu le am dat voie. Am incercat din rasputeri sa ma debarasez de trecut numai ca, din cand in cand mama exploadeaza si incepe cu reprosurile si bineinteles ca nici eu nu pot sa tac si ma cert cu ea si ma enervez … SI MI AMINTESC DE TOT! Si ma doare pentru ca ar trebui sa ne iubeasca pe amandoua!
    Problemele au fost de cand eram mici, nu puteam sa I zic ceva sor mii ca incepea sa urle si I spunea tatalui ca am dat o cu capul de pereti.. si eu nici nu ma atingeam de ea. Mi-era frica sa ma mai apropii si de ea nu cumva sa mi iau bataie iar pe degeaba.

    In facultate imi reprosau in tot timpul ca le mananc banii si n o sa se aleaga nimik de mine. Tata imi spunea uneori ca I am mancat viata si banii. Normal pentru ca sor mea ii spunea in tot timpul sa nu ma mai lase la facultate ca n o sa mai aiba bani si pentru ea.

    Cand l am cunoscut pe sotul meu si ne am casatorit mi au reprosat ca m am maritat cu un sarantoc. Si uite ca am facut casa cu el si avem bani pentru ca am muncit.
    Sor mea a ales o alta varianta… si a gasit un tip bogat care avea casa , masina si bani in banca. Si culmea s a maritat cu el. Nu mai puteau toti de mandrie, ce baiat minunat a gasit fata, … si ghinion, a decedat mama lui in urma unui cancer fulgerator, au cheltuit in cateva luni tot ce aveau pe la banci. Tatal baiatului s a recasatorit imediat si I au dat afara din casa pentru ca n a suportat o pe sor mea .
    Si sor mea a ramas pe drumuri cu barbasu ala bogat, nu sarantoc ca al meu si de 2 ani ii intretin ai mei ca asta nu e in stare nici sa munceasca.
    Si acum imi poarta invidie mie ca sunt bine. Ca sa nu mai zic ca mama mi a reprosat ca din cauza mea s a casatorit sor mea si are viata asta, ca a fost nevoita vezi Doamne sa si caute unu cu bani ca n avea unde sta. Acum tot eu sunt vinovata pentru esecurile ei, vorba sotului meu , daca sor mea era bine nu ar fi venit nimeni sa mi multumeasca acum.
    Stiu o sa spuneti ca sunt chestii prostesti care nu trebuie bagate in seama, insa n- ai cum sa nu te enervezi cand auzi ce le poate debita mintea.
    Asa ca tsunami … sincer iti spun cred ca as fi preferat sa n am nimik, sa am doar dragostea si intelegerea lor , cu ce ma incalzeste ca m au ajutat si mi au scos okii toata viata pentru asta? Cum sa nu simt golul cand ma duc pe acasa si plang amandoi pe la colturi pentru sor mea si pe mine nu ma intreaba nici macar ce mai fac sau cum duc?
    Nu pot sa nu ma implic, as vrea eu! pe de o parte ma doare ca I vad ca sufera pe de alta parte , sa ma ierte Dumnezeu dar sor mea culege exact ce a semanat.